Aspecte ale relaţiei muzică – geometrie – număr în lucrarea proprie „O”

Rezumat

Prezenta cercetare îşi propune o introspecţie asupra lucrării proprii „O” pentru trombon şi percuţie, atât în ceea ce priveşte: (1) conţinutul simbolic izvorât din interacţiunea domeniilor menţionate în titlu, (2) forma, ca arhitectură sonoră, (3) precum şi o posibilă decriptare a actului creaţiei, ca rezultantă a primelor două, privită din şi prin interioritatea compozitorului în procesul pregătirii mental-teoretice care a generat compunerea propriu zisă, presărată pe parcurs. Pentru început vor fi prezentate aşadar câteva consideraţii asupra relaţiei muzicii cu geometria şi simbolistica numerelor, în special a semnului din titlu şi a câtorva dintre interpretărilor lui. Nu va lipsi o analiză succintă privind segmentele şi structurile care compun forma, cu menţionarea unor scări, particularităţi melodice, ritmice, timbrale, privite în corelaţie cu grafia şi, (posibil) izvorând din grafie. Încă de la începutul procesului de creaţie a piesei, am avut în vedere, posibilitatea de prezentare a piesei ca un teatru instrumental abstract, cu intarsii coregrafice.