Cuvânt înainte

Volumele reunite 25-26 ale periodicului științific Artes. Revistă de muzicologie publică, în primul rând, lucrările prezentate la Conferința Internațională a Școlilor Doctorale din Universitatea Națională de Arte „George Enescu” (4-6 noiembrie, 2021). Tema conferinței – Sensuri ale interpretării în cercetarea artistică – a fost deosebit de ofertantă pentru cercetarea de specialitate.
În muzică, interpretarea este un fenomen concret și individualizat, cum nu se întâlnește în celelalte arte, diferențiindu-se inclusiv de manifestarea teatrală. Problematica interpretării, ce privește analiza unui fenomen sensibil, practic, emoțional, estetic, este subiect mai nou în cercetarea muzicală, în ultimii ani fiind tratat și din punct de vedere teoretic. Ne apropiem astfel de ceea ce vor să spună teoreticienii cercetării prin artistic research, concept încă prea puțin dezvoltat în muzică. Cu toate acestea, la nivelul studiilor doctorale există tendința de a asocia cercetarea cu observația asupra propriului proces creator, autorul fiind și cercetător și obiectul cercetării în lucrări auto-analitice și autoreferențiale. Dezvoltarea acestei practici este încurajatoare pentru concluziile la care pot să ajungă muzicologii peste timp, receptând multiplele nuanțe ale procesului de creație interpretativă. Muzicologia clasică este altceva, o știință în care toate ideile și informațiile lansate trebuie probate prin date, prin rezultate ale investigației, analizei – un fenomen obiectiv de gândire. Abia de puțin timp, în perioada post-structuralistă, teoriile hermeneutice au pătruns în muzicologie, determinând o mai largă adresabilitate a textului, ce poate interesa nu doar specialiștii, ci intelectualii, în general, cercul mai larg de melomani, artiști cu opțiuni diferite din zona vizuală sau performativă.
Lansând această direcție și în reflecția teoretică a muzicienilor ieșeni, conferința Sensuri ale interpretării în cercetarea artistică și articolele publicate în revistă se înscriu în noua tendință a muzicologiei de a integra observația critică de nuanță subiectivă în analiza creației, interpretării și textului științific din literatura dedicată artei sonore. Actualul volum din Artes. Revistă de muzicologie se recomandă prin titluri de interes și autori de notorietate, dar și prin lucrări ale tinerei generații de cercetători – toate grupate în cele trei secțiuni: 1. Direcții, teme, stiluri noi în hermeneutica artei sonore; 2. Studii de bizantinologie – metode clasice extinse; 3. Cercetări doctorale. Dedicăm cele două numere ale revistei doamnei profesor Liliana Gherman, inițiatoarea și editorul inițial al revistei Artes, muzicolog modern și riguros, și doamnei profesor Gabriela Ocneanu, cercetător pasionat al istoriei muzicii și bizantinologiei – ambele dispărute dintre noi în anul 2021.

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

1. Direcții, teme, stiluri noi în hermeneutica artei sonore

1. DAN DEDIU - Un model paralel al cercetării și creației muzicale

   REZUMAT

   Etapele ambelor procese – cercetare și creație – sunt descrise și propuse ca instrumente de înțelegere a unicității triadei muzicale: muzicologie, interpretare, compoziție. Deși granițele dintre ele sunt neclare și interconexiunile puternice, putem găsi suficiente motive pentru a compara aceste modalități diferite de a obține cunoștințe și de a genera rezultate în domeniul muzicii. Propunerea unui model unic pentru toate cele trei domenii ia în considerare următoarele etape: informare, analiză, proiectare, prelucrare (combinând intuiția cu procedurile raționale), adaptare, finalizare. Similitudinile dintre procesele de cercetare muzicală și de creație muzicală sunt exprimate și subliniate prin exemple, hărți și figuri.

2. ADRIANA BERA - Interpretul și textul muzical – o relație controversată

   REZUMAT

   Prezentul studiu pornește de la dezbaterile provocate de ideea fidelității interpretului față de intențiile compozitorului, în contextul muzicii culte de tip vest-european. În cercetarea muzicologică din ultimele trei decenii au apărut modificări semnificative în abordarea relației interpret-text muzical, pe care îmi propun să le comentez din perspectiva interpretului. Urmăresc să conturez câteva răspunsuri la întrebări pe care le ridică dezideratul redării fidele în actul interpretativ a intențiilor compozitorului:

   • Este textul muzical o oglindă fidelă a operei concepute de compozitor? În ce măsură interpretul poate cunoaște intențiile compozitorului din lectura textului muzical?
   • Care este gradul de libertate pe care interpretul și-l poate asuma în redarea textului muzical notat de compozitor? În ce măsură sunt compatibile cele două cerințe ale actului interpretativ – a respecta intențiile compozitorului și a fi creativ?
   • În ce constă creativitatea interpretului și cum se manifestă ea?

   Pornind de la premisa că analiza relației care există între creație și cercetare în interpretarea unei opere muzicale poate să ne furnizeze unele răspunsuri la aceste întrebări, îmi propun să demonstrez că:

   • Interpretul poate fi un creator fără să atenteze la dreptul de proprietate intelectuală a compozitorului;
   • Analiza textului muzical deschide un câmp larg interpretului, în care creativitatea sa se poate manifesta, cunoscând și respectând legile care guvernează alcătuirea operei interpretate.

3. CARMEN CHELARU - Istoria muzicii într-o altă abordare

   REZUMAT

   Intervenția mea este iscată de un articol apărut în presa din cursul acestui an, privitor la „scandaloasa” decizie a Universității Oxford de a „renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice”! Primul impuls a fost de a lua în serios această efuziune jurnalistică. Totuși, cunoscut fiind prestigiul secular al numitei universități, am pornit o decopertare a informației în cauză. Concluziile nu au întârziat să apară! Primo: Nu este – nu poate fi! – vorba despre eliminarea muzicii clasice din activitatea academică și artistică actuală; este vorba despre extinderea până la globalizare a interesului și eforturilor muzicologilor pentru fenomenul muzical contemporan. Secundo: Proiectul numit Towards a Global History of Music a fost, într-adevăr, inițiat la Universitatea Oxford, dar a fost adoptat și derulat de încă cinci universități europene și din Ierusalim, alături de alți câțiva muzicologi de reputație internațională, din afara sferei academice. Tertio: Proiectul s-a derulat în perioada 2013-2017, iar în anii care au urmat, principalul coordonator, profesorul Reinhard Strohm a editat și publicat trei volume de studii privitoare la muzica de pe toate continentele, în istorie și în contemporaneitate, semnate de cercetători de vârste și proveniențe dintre cele mai diferite. Quatro: Ideea promotorilor unei istorii muzicale globale nu este nouă – o recunosc ei înșiși –, ci datează de cel puțin două secole și jumătate, din vremea iluminiștilor veacului XVIII. Quinto: Ceea ce susțin cu adevărat și constructiv istoricii, muzicologii, etnomuzicologii, sociologii în cauză este corelarea datelor furnizate de observațiile și constatările asupra fenomenului muzical al umanității. Se insistă astfel asupra depășirii concepțiilor eurocentriste, altfel spus, abordarea fenomenului muzical de oriunde în lume, fără a-l raporta automat la modele sau unități de măsură generate de valorile ori de istoria culturală europeană. Pe lângă asta, o privire comparativă asupra diverselor fenomene muzicale de pe mapamond poate ajuta la explicarea și înțelegerea unor realități, circumstanțe și, în consecință, eliminarea unor prejudecăți.

4. LAURA-OTILIA VASILIU - Relevanța contextului în interpretarea muzicologică. Aplicații hermeneutice asupra unor scrieri și creații muzicale românești

   REZUMAT

   Percepem tot mai acut, de două decenii încoace, o schimbare majoră în viziunea și stilul muzicologic în limba română: analiza de limbaj și cercetarea istoriografică au trecut în plan secund, comentariul operei, al interpretării sale și caracterizarea stilului, determinate de factorii sociali, politici, biografici, artistici, de mijloacele de expresie ale timpului, concentrând tot mai mult interesul cercetătorilor. Istoria muzicologiei contemporane recunoaște momentul de schimbare a paradigmei de gândire în scrierile anilor 1980 aparținând lui Joseph Kerman: articolul How we got into Analysis, and How to Get Out și volumul Contemplating Music. Autorul critică formalismul și pozitivismul care definește muzicologia, identificată cu analiza muzicală, dezvăluie natura sa ideologică, relația dintre analiză și organicitate fiind ideologia conducătoare. Muzicologul american pledează pentru o formă mai culturală de critică muzicală, susținută de relevarea contextului și a surselor creației aflate în obiectiv. După Kerman, muzicologia a devenit mai discursiv-critică și mai puțin pozitivistă (așa-zis, științifică), fiind preocupată mai mult de interpretare decât de informare asupra detaliilor de scriitură și datelor istorice; și-a recucerit valențele interdisciplinare și a înglobat toate genurile muzicale. Analizând efectele acestei direcții asupra discursului muzicologic românesc, realizăm două studii de caz: 1. recenta lucrare colectivă Noi istorii ale muzicii românești (New Histories of Romanian types of music) coordonată de Valentina Sandu-Dediu și Nicolae Gheorghiță în direcția evidențierii și/sau anulării efectelor ideologiei (naționaliste, realist-socialiste) asupra judecății de valoare a fenomenelor muzicale și de creație antologate; 2. comedia muzicală Amorul doctor de Pascal Bentoiu, privită din perspectiva relației dintre valoarea artistică și traseul cultural frânt de obscuritatea societății românești din prima parte a anilor 1960.

5. IULIA MOGOȘAN - „A Zecea” de Schubert: interpretare, între construcție și restituire

   REZUMAT

   În creația lui Franz Schubert, fragmentul preia forme felurite de manifestare, ce se întind între receptarea fragmentară a unei piese deja constituite și notarea fragmentară, sub formă de schiță, a unei lucrări ce nu și-a găsit încă finalizarea. Un loc aparte îi revine Simfoniei a X-a în Re major, D 936A de Schubert, rămasă neterminată; aceasta ni s-a transmis în stadiul de schiță, într-un convolut, alături de alte două simfonii neterminate în aceeași tonalitate: D 615 și D 708A. Prezentul studiu își propune să expună trei interpretări artistice ale acestor schițe, concretizate în lucrări muzicale finalizate, cu abordare distinctă. Intenția compozitorului și dirijorului britanic Brian Newbould a fost aceea de a termina simfonia în felul în care ar fi făcut-o însuși Schubert, ancorând ideile muzicale din schițe în stilul compozitorului. Peter Gülke s-a apropiat de schițe prin ochiul cercetătorului și analistului, cu intenția de a realiza o redare cât mai fidelă și autentică a schițelor, subliniind în realizarea sa materializarea unor posibile intenții ale lui Schubert. În fine, Luciano Berio reușește în Rendering să realizeze o restituire muzicală a schițelor per se, imaginând o frescă muzicală, în care ideile muzicale concrete, puse de Schubert pe hârtie, se amestecă în chip voit cu caracterul provizoriu al manuscrisului.

6. LEONARD DUMITRIU - Melodiile vorbirii şi „fixarea” prezentului în eseuri de Leoš Janáček şi Milan Kundera

   REZUMAT

   Îmi pun întrebarea: cel ce compune muzică poate fi denumit interpret? Nu al propriei creaţii, ci al sonorităţilor pe care le imaginează scriind. Când compozitorul preia (notează pe portativ sau înregistrează cu mijloace tehnice) sonorităţi din mediul înconjurător, pe care le foloseşte apoi în creaţiile sale, este sau nu un interpret, în sens de tălmaci a ceea ce aude? Dacă ar fi să-i amintim doar pe Vivaldi şi Haydn, sau mai aproape de noi, pe Messiaen şi Stockhausen, compozitorii din toate timpurile au folosit, tălmăcit, interpretat în lucrările lor sunetele naturii. Asta face şi cehul Leoš Janáček, doar că, prin consemnarea unor sonorităţi ambientale, el mai are un scop, inexistent la ceilalţi: fixarea timpului prezent. În muzică, ideea este revoluţionară, drept urmare a atras atenţia multor cercetători. Apanaj al muzicii, interpretarea îmbracă în literatură haina exegezei. Un mare gânditor contemporan, Milan Kundera, este autorul eseului Les testaments trahis (Testamente trădate), în care compară literatura cu muzica, având drept repere, printre alţi scriitori, pe Hemingway şi Kafka, cărora le alătură marii compozitori Stravinski şi Janáček. Fascinat de concepţia muzical-ontologică a conaţionalului său, îi dedică acestuia partea a V-a a eseului, intitulată Á la recherche du présent perdu (În căutarea prezentului pierdut). Studiul prezintă felul în care Janáček fixează trecutul într-un eseu propriu, Smetanova dcera (Fiica lui Smetana), acolo unde foloseşte renumitele sale nápěvky mluvy (melodii ale vorbirii). Rezultatul este uluitor: prin intermediul vocii fiicei, se aude parcă vocea tatălui, marele Bedřich Smetana, într-un crâmpei de viaţă reînviată peste timp. Kundera pune întrebări şi formulează răspunsuri, interpretând, tălmăcind concepţia lui Janáček. Lucrarea de faţă nu interpretează, ci aduce la cunoştinţa muzicienilor interesaţi aspecte care, deşi aparţin unor renumiţi intelectuali cehi, îmbogăţesc şi înfrumuseţează spiritualitatea universală.

7. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Nikolai Miaskovski – 140 de ani de la naștere. Receptarea compozitorului în contemporaneitate

   REZUMAT

   Cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea compozitorului Nikolai Miaskovski, în primăvara anului 2021, în orașul Ekaterinburg s-a desfășurat festivalul Myaskovsky Dialogues (Dialogurile Miaskovski) dedicat în întregime compozitorului rus, fiind unul dintre puținele evenimente muzicale cu program alcătuit din lucrările acestuia. Cunoscut ca „părinte” al simfoniei sovietice, Nikolai Miaskovski a fost unul din pilonii de rezistență ai culturii muzicale ruse din prima jumătate a secolului al XX-lea, reușind să mențină un echilibru stilistic între genurile tradiționale, limbajul armonic cu tendințe novatoare, scopurile vehiculate în interiorul noului sistem politic și maniera neutră de integrare a idealurilor comuniste în plan muzical. Deși contemporanii săi îl priveau cu respect și considerație, N. Miaskovski a fost discreditat în urma tensiunilor izbucnite și a evenimentelor petrecute în anul 1948, intrând într-un con de umbră pe parcursul Războiului Rece, până la căderea Cortinei de Fier. Astfel, abia în ultimele trei decenii a fost redescoperit în lumea muzicală, remarcându-se revenirea interesului pentru creația sa în cadrul unor concerte simfonice dirijate de nume consacrate precum E. Svetlanov, V. Gergiev, V. Petrenko, V. Jurowski. În cercetarea de față, ne propunem o perspectivă istorică asupra abordării lui N. Miaskovski în programele de concert, imprimările pe disc, cronicile, recenziile, articolele, studiile muzicologice și volumele existente din anii ’70 până în prezent.

8. LOREDANA IAȚEȘEN - Ștefan Angi – muzicologul encicloped

   REZUMAT

   Pe 21 octombrie 2021 se împlinește un an de când s-a stins din viață distinsul estetician, filosof, muzicolog și profesor clujean de origine maghiară Ștefan Angi, ocazie de a medita asupra activității științifice remarcabile a acestui cercetător cu viziune enciclopedică. Dacă parcurgem studiile publicate în reviste de specialitate (Lucrări de muzicologie, Revista Muzica) sau volumele Muzică și estetică (1975), Muzicalitatea esteticului (2001), Modele al frumosului muzical (2003), Prelegeri de estetică muzicală (2004 – două volume și patru tomuri), De la valoare la semnificație (2005), Fotografii la minut din atelierele compozitorilor clujeni (2008), Site de in. Scrieri despre muzică (2013), Cornel Țăranu Mărturisiri mozaicate, studii și eseuri, (2014), Divertismente Eseuri (2018), constatăm că domnia sa a contribuit fundamental în diferite domenii ale cercetării muzicale: estetică, stilistică, retorică, muzicologie. Pornind de la mărturisirile publicate ale celor care l-au cunoscut (Cristina Șuteu – Gânduri, Cuvinte, Fapte. Dialog cu Ștefan Angi, interviu în Actualitatea muzicală, 2016; Pavel Pușcaș, Ștefan Angi Hominaticum Magistri – portret în revista Muzica, 2021), vom încerca să comentăm câteva dintre volumele de studii sau în genul monografiei, cu scopul de a sublinia trăsături particulare ale scrierilor muzicologice ale cercetătorului Ștefan Angi.

9. PETRUȚA-MARIA COROIU - Aspecte inedite ale concertului modern (modele componistice extravagante ale secolului XX)

   REZUMAT

   Concertul instrumental rămâne unul dintre genurile cele mai apreciate – în egală măsură de publicul larg și de interpreții virtuozi – în toate epocile în care a existat, inclusiv în veacul al 20. Secolul modernității acute a prilejuit însă o reevaluare a tuturor formelor și genurilor muzicale, în așa fel încât au apărut provocări nebănuite, soluționate în modurile cele mai neașteptate de marii compozitori ai timpului. Lucrarea își propune realizarea unei perspective sumare a evoluției genului concertant în muzica secolului XX, cu punctarea câtorva elemente de originalitate, lucrări extravagante care depășesc cadrele obișnuite ale principiilor de creație muzicală.

2. Studii de bizantinologie – metode clasice extinse

1. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Manuscrisul 105 de la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași – document reprezentativ al românirii „cântărilor” în Moldova

   REZUMAT

   Manuscrisul 105 de la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” este un Antologhion hrisantic amplu, de 236 file, redactat în limba română cu caractere chirilice de către copistul Hariton Vasiliu de la Mănăstirea Horaița (județul Neamț), între 1857-1879. Conținutul de cântări este cel specific colecției muzicale în care acest codex se încadrează, anume de la Slujba Vecerniei, Utreniei și al Sfintei Liturghii, aranjate însă în mod liber pe parcursul manuscrisului, motiv pentru care ordinea tipiconală nu a putut fi respectată. Sursele muzicale ale Ms. 105 sunt exclusiv colecții de repertoriu în limba română, în primul rând tipăriturile psaltice care circulau în perioada respectivă (în procent de aproximativ 50% din total). Acestea aparțin ctitorilor aplicării reformei hrisantice în Țările Române: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Nectarie Frimu, Dimitrie Suceveanu, personalități de renume care, prin opusurile lor, au contribuit în mod determinant, la înlocuirea cântării bisericești în limba greacă cu cea în „graiul patriei”. Cealaltă parte a cântărilor din Ms. 105 (50% din total) provin, însă, cel mai probabil, din surse manuscrise locale și, în majoritate, au autori care nu sunt precizați, aceștia rămânând în continuare necunoscuți.

2. ADRIAN SÎRBU - Elemente de limbaj în irmoasele calofonice ale lui Macarie Ieromonahul și Visarion Duhovnicul

   REZUMAT

   Tradiția irmoaselor calofonice are în spațiul românesc cel puțin doi reprezentanți de marcă, în primul rând pe Macarie Ieromonahul, dar și pe unul din ucenicii acestuia, Visarion Duhovnicul. Ambii au viețuit sau au activat și în marea lavră a Mănăstirii Neamț, unul din cele mai importante centre spirituale și cărturărești pe care le-a cunoscut lumea panortodoxă. Intriga ce dă naștere acestui material este faptul că aceste irmoase calofonice nu reprezintă doar exegeze sau adaptări în limba română, ci îmbogățiri, prelucrări melodice care dezvăluie particularități stilistice individuale sau comune, elemente de limbaj, caracteristici ale unor tradiții nemțene și nu numai. Prezentul studiu intenționează așadar să identifice câteva din elementele de stil și tehnicile componistice ale celor doi compozitori care au marcat profund tradiția psaltică nemțeană, în genul componistic al calofoniei, folosind ca material de studiu câteva irmoase calofonice aparținând plagalului glasului al IV-lea.

3. CONSTANTIN STOICA - Stilul nou calofonic în cadrul genului compozițional stihiraric bizantin. Elemente de interpretare asumate de compozitori și exegeți

   REZUMAT

   Secolul al 17-lea reprezintă pentru muzica Bisericii din Răsărit o importantă bornă de hotar: procedeul calofoniei, intens utilizat în ultimele secole de existență ale Imperiului Creștin din Constantinopol, capătă acum valențe noi și este propus și receptat ca o „nouă calofonie”, aplicată mai ales repertoriului stihiraric și ale cărei rezultate nu depășesc vocabularul formulaic specific respectivului repertoriu. Compozitorii care utilizează acest limbaj își prezintă demersul creator ca fundamentat pe formule muzicale „noi” sau „nou-arătate”, în concordanță cu modelele interpretative contemporane: „așa cum se psalmodiază astăzi în Constantinopol”. Analiza acestor formule comparativ cu ipostazele lor conservate în documentele epocilor anterioare permite observarea gradului în care structuri și elemente clasice fie au supraviețuit, fie au suferit modificări, fie au fost înlocuite cu corespondenți cu totul noi și creați special în cadrul acestui demers.

3. Cercetări doctorale

1. VIVIANA FARCAȘ - Muzica sacră în creația lui Igor Stravinski. Simfonia Psalmilor

   REZUMAT

   Cercetând muzica compozitorului rus Igor Stravinski, religiozitatea nu este primul atribut pe care l-am oferi acesteia. El a rămas în memoria colectivă ca un revoluționar al muzicii mai degrabă, nicidecum un spirit pios, aplecat spre divinitate. Modernismul lucrărilor sale, tendințele pe care le-a impus primul, dar mai ales scandalul ce l-a însoțit încă de la premiera din 1913 a baletului Sărbătoarea Primăverii, toate l-au impus ca un „rebel” al muzicii de început de secol XX. Compozitorul a susținut, totuși, că muzica sa nu este modernă, ci tradițională. Ordinea și disciplina ce au constituit pilonii compozițiilor sale merg mână în mână cu afirmația sa, întoarcerea la tradiție și dragostea pentru arhaic conducând auditoriul spre descoperirea laturii mistice, religioase, a acestuia. O direcție prea puțin explorată în acea perioadă încărcată de evenimente sociale și culturale marcante a fost compunerea de muzică religioasă. Prea puține dintre ópusurile stravinskiene au fost inspirate din surse de această natură – tocmai de aceea este importantă descoperirea sensului acestora. Una dintre lucrările reprezentative pentru această direcție componistice este Simfonia Psalmilor, considerată o capodoperă plasată în perioada neoclasică de creație a lui Stravinski. Lucrarea constituie o reîntoarcere la valorile creștine, printr-un limbaj sonor adaptat vremii, muzica fiind condusă în spiritul cântului gregorian, simplu, la care se adaugă textul în limba latină. Versurile psalmilor valorificați subliniază predilecția pentru complexitatea sentimentelor religioase, pornind de la implorare umilă, până la mărire. Deși această creație reflectă în primul rând o experiență religioasă personală, totodată sugerează expresia universală a statorniciei în credință a unei comunități ce pare a participa la o rugăciune colectivă.

2. MIRELA LUNGU - Noi informații din arhive naționale privitoare la viața și activitatea muzicianului Iosif Ivanovici

   REZUMAT

   Iosif Ivanovici a fost – în mod surprinzător astăzi! – cel mai cunoscut compozitor român de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea din viața muzicală internațională, fiind de asemenea un important reprezentant al muzicii militare din țara noastră. Informațiile legate de viața și activitatea lui Iosif Ivanovici chiar și astăzi rămân neclare, din cauza accesului dificil la documentele din arhivele militare ori a indiferenței cu care a fost tratat acest muzician prolific de către muzicologi și interpreți români, în ultimul secol. Un alt factor important ce a dus la ignorarea sau subestimarea activității susținute de Iosif Ivanovici a fost interdicția în perioada comunistă a oricăror manifestări și investigații privind creații culturale legate de membrii sau dedicate Familiei Regale a României. O parte consistentă din lucrările compozitorului poartă această destinație. Compoziția sa reprezentativă, valsul Valurile Dunării este și astăzi foarte cunoscută în lume, fiind citată în zeci de filme ori adaptată și prelucrată în sute de variante de muzicieni de pe întregul mapamond. Acest fapt ne demonstrează că Iosif Ivanovici este mult mai cunoscut și apreciat în afara României. Datorită accesului pe care îl avem astăzi la mai multe surse documentare, am descoperit sute de lucrări create de acest compozitor, cu ajutorul cărora putem reconstitui nu numai creativitatea sa muzicală, ci și tabloul subtil, multicolor, plin de viață al epocii în care a trăit, epoca de constituire a statului modern românesc. Cercetând diferite arhive naționale am scos la iveală informații clare, care atestă adevărata valoare a muzicianului și care aduc completări binevenite în cunoașterea vieții și activității lui Iosif Ivanovici, „Regele valsului românesc”.

3. TEODOR AMARANDEI - Concertul pentru pian și muzica de jazz în a doua jumătate a secolului XX. Noi abordări ale conceptului de fuziune stilistică

   REZUMAT

   În primii ani ai secolului XX, jazz-ul și muzica academică au deținut trasee paralele, cu evoluție stilistică proprie. Majoritate muzicienilor de jazz nu dețineau o educație muzicală formală, iar cei din sfera academică nu erau, la rândul lor interpreți sau creatori de jazz. Odată cu evoluția genului și pătrunderea sa în spațiul concertant, jazz-ul devine o muzică credibilă, cu statut valoric bine conturat și general acceptat, astfel încât interpreții și compozitorii devin deschiși către experimentele în această direcție. În creația concertantă pentru pian, această fuziune s-a realizat inițial timid, prin preluarea și stilizarea unor componente specifice și integrarea lor în limbajul personal. În a doua jumătate a secolului XX, concertele ce valorifică această mixtură stilistică sunt din ce în mai naturale și mai complexe, devenind terenul exprimării celor mai diverse opțiuni de sinteză jazz / academic. Elementul fundamental al consolidării valorice a concertelor pentru pian plasate pe direcția de fuziune s-a dovedit a fi familiarizarea creatorilor cu ambele direcții stilistice fie prin experiența interpretativă, fie prin educația muzicală academică. Articolul de față oferă o perspectivă sintetică asupra pluralității abordării genului concertant dedicat pianului la intersecția dintre muzica de jazz și creația academică din a doua jumătate a secolului XX și începutul de secol XXI.

4. ELISABETA CAMPĂU FIRTESCU - Interpretarea muzicală improvizatorică, limbaj conversațional în jazz

   REZUMAT

   Interpretarea muzicală, sub forma actului de compoziție spontană, a definit jazzul de-a lungul întregii sale evoluții stilistice. Spre deosebire de alte muzici culte, jazzul s-a cristalizat în special datorită actului creativ de interpretare muzicală și mai puțin procesului de construcție muzicală scrisă. În cadrul acestui gen cerebral, interpretarea a preluat rolul fundamental în comunicarea artistică dintre muzicianul de jazz și public, dar mai ales, a luat forma unei interrelații în interpretarea muzicală colectivă. În ce privește jazzul, actul improvizației muzicale este controlat de anumiți parametri stilistici, ce țin de formă, frazare și timbru, raportați constant la planurile armonic, ritmic și melodic. Standardizarea acestor constrângeri a transformat jazzul într-un limbaj muzical conversațional, ce permite comunicarea constantă și organizată dintre muzicieni prin fenomenul de interplay (interacțiunea interpreților în timpul actului interpretativ colectiv). Principiile interplay-ului sunt integrate și în interpretarea solistică, mai ales în cazul pianiștilor, ce improvizează raportându-se întotdeauna la contextul și relația create între planul acompaniamentului și cel melodic. Totodată, asemenea comunicării verbale, stăpânirea limbajului jazzistic presupune atingerea nivelului de exprimare liberă, spontană și contextuală. Această libertate de exprimare artistică presupune asimilarea limbajului, formarea unui vocabular personal și utilizarea lui ca mijloc de construcție a unor discursuri muzicale autentice (create spontan) și elocvente. Limbajul jazzistic nu poate fi asimilat numai prin studiul individual, așa cum este posibil (într-o oarecare măsură) în muzica savantă de tradiție europeană. Studiul și perfecționarea jazzman-ului depinde constant de socializarea artistică a acestuia, de conversația sa la nivel muzical. Jazzul este un gen muzical în continuă transformare, datorită faptului că este definit de actul de interpretare mai mult decât de cel componistic. Acesta a impus astfel interpretarea muzicală ca având același aport de creație, de definire stilistică și cristalizare a unui curent sau gen muzical elaborat cu actul componistic.

5. CRISTIAN ILIE DOBOȘ - Aspecte kitsch în muzica de film

   REZUMAT

   Istoria a consemnat strădaniile speciei umane de a înțelege frumosul și eforturile comunităților de a se dezvolta prin educație. Personalități ale culturii universale, printre care Platon, Aristotel, G.W.F. von Leibniz, A.G. Baumgarten, I. Kant, G.W.F. Hegel etc. au abordat cu atenție probleme de estetică. În perioada postmodernistă, arta, unul dintre cei patru piloni ai culturii unui popor, alături de limbă, istorie și religie, traversează o etapă specială despre care nu putem afirma fără echivoc că este evolutivă. Sub asaltul culturii de divertisment a oamenilor de rând, arta contemporană își păstrează cu greu menirea inițială, aceea de a înnobila sufletul omului și de a genera proiecții estetice ale realității în plan cognitiv. Importanța covârșitoare pe care arta și frumusețea naturală o au în viața intelectuală începând cu secolul al XVIII-lea este pusă la îndoială de kitsch, acest flagel care s-a impus în societate începând cu perioada în care civilizația burgheză a ajuns la apogeu, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. După o succintă prezentare de diverse forme, asocieri și tipologii de kitsch din muzică, istorie, arhitectură, sculptură, artă decorativă și design interior, coregrafie, media etc., punem în discuție aspecte kitsch în muzica de film, insistând pe asocieri incongruente sau anempatice nejustificate între muzică și celelalte unități filmice. În paralel prezentăm și posibile soluții pentru evitarea erorilor de asociere. Exemplele sunt structurate în următoarele subcapitole: incongruențe stilistice între unitățile filmice vs. caracteristici ale epocii augmentate prin muzică; utilizarea sonorităților preponderent disonante sau atonale în filme; explorarea unor culturi diferite: muzica etnică între deformare și autentic; național și universal în filme românești; cântece reprezentative – motivația exogenă a muzicii de film, mai mult sau mai puțin comercială; despre cantitatea evenimentelor muzicale din filme.

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

Lect. univ. dr. Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Cuvânt înainte

Actualul volum Artes. Revistă de muzicologie (reunind numerele 23-24) continuă și dezvoltă temele de studiu consacrate, profilate pe cercetarea istorică, analiză muzicală, interpretare – psihologie – pedagogie, în conexiuni variate, și pe investigații specializate în aria bizantinologiei. Cele mai multe titluri au fost prezentate la Conferința cu participare internațională „Artă și cercetare – provocări contemporane” organizată de școala doctorală în 6-7 noiembrie, 2020 – eveniment științific ce a produs un viu dialog între maeștri și discipoli, muzicologi consacrați și tineri cercetători. Reflectând emulația conferinței, volumul asociază cercetări fundamentale semnate de seniori ai muzicologiei – Gheorghe Duțică, Carmen Chelaru, Elena Chircev, Alex Vasiliu, Laura-Otilia Vasiliu – cu studii științifice riguroase, elaborate de specialiști din generațiile mai tinere – Leonard Dumitriu, Zamfira Dănilă, Adrian Sîrbu, Mihaela Balan, Consuela Radu-Țaga & Dumitriana Condurache Rosina Filimon ș.a. – și cu lucrări de debut, scrise de doctoranzi ai Universității Naționale de Arte „George Enescu”, Universității „Transilvania” din Brașov, Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și ai Universității „ Al. I. Cuza” din Iași.
Cititorii revistei pot beneficia de pluralitatea tematică, de ideile unor bogate referințe bibliografice, de analize muzicale savante sau de un bun nivel profesional, de conexiuni culturale stimulatoare pentru gândirea muzicologică actuală, de cercetări de larg interes. Dintre acestea, recomandăm studiul interdisciplinar Istorie – Cultură – Muzică în secolul 18 românesc, o reconstituire minuțioasă a veacului fanariot, însoțită de analiza comparată a realității românești și europene, Ion Baciu – un muzician care trebuie redescoperit – cercetare documentată a realizărilor artistice de vârf și a stilului dirijoral, la împlinirea a 90 de ani de la naștere, Glasurile Zidirii. Oratoriul Chemări spre mântuire (Pelerini la Sfânta Parascheva) de Viorel Munteanu – analiză hermeneutică și componistică a unei creații unice în muzica contemporană, Tradiție și particularități în abordarea teoriei muzicii psaltice în România – secolul al XX-lea – investigarea nașterii și evoluției muzicologiei bizantine autohtone, „Noi istorii ale muzicilor românești” – cea mai importantă apariție editorială în muzicologia românească a ultimilor ani, recenzie analitică extinsă a unor volume fundamentale pentru relevarea artei sonore naționale. Recomandările ar putea continua, dar las cititorul să descopere articolele care îl interesează, care îi inspiră reflecția și condeiul, care dau avânt propriei cercetări.

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

A. Istorie muzicală. Noi direcții în interpretarea trecutului artistic

1. CARMEN CHELARU - Istorie – Cultură – Muzică în secolul 18 românesc

   REZUMAT

   În ultimii ani am făcut câteva incursiuni în istoria societății, a culturii și a muzicii trăitorilor din spațiul carpato-dunărean, fără intenția și pretenția de a descuia uși larg deschise înaintea mea de cercetători recunoscuți precum Lucian Boia, Theodor T. Burada, Gheorghe Ciobanu, Octavian Lazăr Cosma, Neagu Djuvara, Costin Moisil și mulți alții. Am făcut-o mai ales ca să-ncerc a mă desprinde de vechile șabloane patriotarde, de prejudecăți. Am constatat astfel că, în curgerea timpului, a evenimentelor, a faptelor, veacul al optsprezecelea european constituie o pagină despre care încă nu cunoșteam destule; am simțit totodată că reprezintă o etapă care (îmi) poate aduce un plus de înțelegere a următoarelor două sute de ani (secolele 19 și 20). M-am lăsat așadar în voia curiozității, începând prin a întreprinde un zbor de (re)cunoaștere a istoriei europene „pe deasupra” secolului 18. Am continuat, apropiindu-mă de configurația și dinamica socio-politică și culturală europeană din aceeași perioadă. În fine, am încercat să înțeleg – păstrând în același timp o perspectivă cuprinzătoare – fenomenul socio-cultural și muzical românesc al secolului 18, cu intenția de a-l integra în logica mersului istoric și în cea a coeziunilor teritoriale.

2. DALIA RUSU-PERSIC - Receptarea textelor de critică muzicală și a muzicienilor ieșeni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea

   REZUMAT

   În textele de critică muzicală de la sfârșitul secolului XIX sunt surprinse puține detalii de compoziție muzicală, de organizare structurală, ritmico-melodică sau de evaluare a interpretării vocal-scenice. Valorificarea unei compoziții muzicale s-a realizat doar la nivel informativ, titluri – compozitori – interpreți, chiar și atunci cu unele erori cauzate, fie de indiferența autorităților cu privire la fenomenul muzical, fie de amatorismul autorilor, dar și a publicului din societatea ieșeană. Pe parcursul studiului, am urmărit realizarea unei viziuni analitice de receptare actuală a contextului social-artistic, prin cercetarea unor surse primare, din articole și reviste vechi românești sau studii ce au analizat presa culturală din secolul al XIX-lea. Încercările depuse de personalitățile active ale vieții cultural-artistice au fost reale și susţinute, rezultatele fiind determinate de constituirea unei muzici cu specific naţional. Scopul acestei cercetări a fost o detaliere a fenomenului criticii muzicale din secolul al XIX-lea și completarea informațiilor aflate deja în studiile de istoria muzicii editate în România, dar și descoperirea altor relații de ordin sociologic ale muzicii culte și a creatorilor acestora. Am urmărit reflectarea muzicii în presa românească, începând de la primele consemnări, până la evaluările ulterioare acestei perioade, formulate în muzicologia secolului XX. Cu toate că textele cu profil muzical sunt destul de puține și aspectele sociale suscită, în primul rând, interesul comentatorilor, prin îmbinarea informațiilor oferite de surse de ordin general – literar/istoric/social, cu cele cuprinse în articolele de specialitate putem constitui o nouă perspectivă a componisticii ieșene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

3. ALIONA PACIURCA - Ancestralitatea – concept fundamental în creația compozitorului Tudor Chiriac

   REZUMAT

   Originar din Republica Moldova, compozitorul Tudor Chiriac și-a construit întreaga operă artistică pe câteva concepte-cheie precum ancestralitate, identitate, „muzica din note” (concept care-i aparține), etos, modernitate, tradiție ș.a. pe care le regăsim atât în muzica sa, cât și în reflecțiile, principiile muzicale și convingerile asumate de-a lungul timpului. Tudor Chiriac a realizat în creația sa ceea ce și-a propus, indiferent de preferințele publicului sau de alte opinii, aspect ce subliniază o dată-n plus „crezul” său componistic, de la care nu a abdicat. În prezentul studiu ne propunem să scoatem în evidență mijloacele tehnice și de expresie prin care autorul valorifică în lucrarea Doinatoriu – Opus Sacrum Dacicum conceptul ancestralității: de la generarea unui nou gen muzical, până la explorarea unor simboluri matriciale ale culturii românești. Racordat la moștenirile ancestrale universale, dar mai ales la cele ce aparțin spațiului geografic românesc, compozitorul se remarcă prin originalitatea construcției muzicale, a asocierilor timbrale particulare, precum și printr-o concepție ideatică unică. Preocupat îndeosebi de sensul muzicii pe care o scrie, autorul explorează sonorități deosebit de „vii” și proaspete în contextul culturii muzicale românești, menite să-i întregească viziunea sa componistică, precum și să-i întărească perspectiva esteticii muzicale pe care a adoptat-o de-a lungul timpului.

4. ALEX VASILIU - Ion Baciu – un muzician ce trebuie redescoperit

   REZUMAT

   Ion Baciu este reținut de istoria muzicii românești ca organizator de instituție muzicală, formator de orchestră și interpret de mare profunzime al creației lui George Enescu. Realizările sale cu caracter de excepție au fost înființarea și educarea noului ansamblu simfonic al Filarmonicii din Iași, egal celor câteva colective performante ale țării, ajunse la nivel de calitate europeană, impunerea unor superioare standarde conceptual-estetice în descifrarea particularităților muzicii lui Enescu. Cronicile elogioase ale celor mai importanți critici muzicali, înregistrările audio-video, evocările celor care l-au cunoscut îndeaproape rămân documente prețioase, de necontestat, în privința valorii unui artist ce merită readus în conștiința publică. Micro-studiul reprodus în continuare schițează câteva trasee definitorii ale personalității lui Ion Baciu pe baza unor eșantioane de arhivă, de la mărturii bibliografice – o parte, necercetate până azi – la imprimări de patrimoniu, din nefericire ignorate. În anul împlinirii a nouă decenii de la nașterea sa, a patru decenii de la istorica versiune a operei Oedip, la comemorarea celor 120 de ani de la nașterea lui George Enescu, se cuvin evidențiate meritele profesorului de Conservator, directorului filarmonicii și dirijorului care a contribuit esențial la înscrierea Iașului în rândul centrelor muzicale importante ale țării.

B. Viziuni analitice asupra creației muzicale moderne și contemporane

1. GHEORGHE DUȚICĂ - Glasurile Zidirii - Oratoriul Chemări spre mântuire (Pelerini la Sfânta Parascheva) de Viorel Munteanu

   REZUMAT

   După succesul răsunător obţinut cu Glasurile Putnei – punct cardinal în creaţia de gen –, Viorel Munteanu aduce acum un nou „prinos de sunet şi slovă”, un „altfel” de elogiu monodiei psaltice ortodoxe, chemându-ne să urcăm drumul anevoios al mântuirii, alături de şirul nesfârşit al „pelerinilor la Sfânta Parascheva”. Iată-ne, aşadar, în faţa unui demers componistic temerar, trăit cu egală intensitate spirituală de creator şi publicul său, de la primul contact cu sonoritatea harică a titlului, până la ultima pâlpâire a sunetelor din tabloul final. Din perspectiva artei ortodoxe, a spiritului ei, oratoriul lui Viorel Munteanu închinat Sfintei Cuvioase Parascheva este mai mult decât un act de creaţie, este un act de credinţă, de speranţă şi de iubire, este „rugăciune către” şi „bucurie întru” Iisus Hristos, este tradiţie vie şi adevăr jertfelnic prin care noi, cei mulţi, ne facem părtaşi la una dintre cele mai memorabile reuniuni de trăiri şi simboluri creştine.

2. LEONARD DUMITRIU - Sintaxe şi categorii metro-ritmice în Concertul pentru flaut şi orchestră de coarde de Viorel Munteanu

   REZUMAT

   Lucrarea compozitorului Viorel Munteanu dezvăluie simbioza dintre epoci muzicale trecute şi modernitate, dintre tehnici componistice consacrate (în cazul orchestrei de coarde) şi procedee contemporane de emisie a sunetului la flautul solist. Sintaxele trecutului, polifonia şi omofonia, şi tratările moderne ale ritmului, precum poliritmia, coexistă în mod fericit şi alcătuiesc o gândire muzicală care, deşi ancorată în trecut, priveşte spre viitor. Ritmul poate fi pus în discuţie din diverse perspective metrice, cu deosebire în părţile mişcate ale concertului. Straturi ritmice sunt prezente atât pe verticală (poliritmii) cât şi pe orizontală (polifonii de ritmuri), deosebit de interesantă fiind încrucişarea celor două variante. Caracteristic zonei balcanice, ritmul aksak poate surprinde în scurta lui apariţie din partea a III-a, iar această neaşteptată ivire aduce o inspirată schimbare de orizont, urmată de revenirea la matca exprimării giusto. Forma ultimei părţi, Rondo, poate fi şi ea pusă în discuţie dintr-o perspectivă modernă cu rădăcini în trecut, fiind de fapt încadrată în tiparul rondo-sonată, dar cu un traseu sonor care nu aparţine sferei tonale, ci unui modalism extins. Instrumentul solist se contopeşte cu orchestra de coarde şi emerge din aceasta, într-un discurs profund marcat de personalitatea creatoare a compozitorului. Reuşita cea mai mare a lucrării este expresivitatea, felul în care mijloacele componistice şi tehnice sunt subordonate mesajului estetic pe care Viorel Munteanu doreşte să-l transmită publicului.

3. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Polistilismul în contextul muzicii postmoderne. Concerti Grossi de Alfred Schnittke

   REZUMAT

   Una dintre orientările multiple ale postmodernismului muzical este polistilismul, concept abordat și teoretizat de către compozitorul și muzicologul Alfred Schnittke. Acesta a identificat tehnicile polistilismului în tradiția academică anterioară și a organizat principiile specifice de compoziție prin realizarea unor eseuri, articole, lucrări teoretice și prin aplicarea acestor metode în propriile creații muzicale. Abordarea polistilismului oferă oportunitatea de a observa fenomenele artistice dintr-o perspectivă de sinteză și de a înțelege procedeele componistice prin care tradiția este valorificată în anumite direcții ale epocii postmoderne. Acest studiu vizează problemele întâlnite în cercetarea asupra acestui subiect, absența termenului în dicționare, contextul politic și cultural în care polistilismul a fost introdus, percepția unei lipse de organizare și originalitate în lucrările bazate pe citate, tehnici de scriitură și limbaje sonore anterioare, genuri și forme tradiționale, aspecte care au determinat, ulterior, tendința unor muzicieni de a subestima talentul și măiestria lui Schnittke în calitate de compozitor.

4. MIHAELA RUSU, CIPRIAN COSTIN - Descoperirea melogramelor din creația compozitorului Viorel Munteanu cu ajutorul metodelor digitale

   REZUMAT

   Prin acest demers analitic dorim să demonstrăm conexiunea dintre muzică și tehnologie, aplicată creației compozitorului Viorel Munteanu. În acest studiu dorim să identificăm și să analizăm melogramele din Simfonia I „Glossă”, utilizând mijloace de analiză muzicală digitale. Viorel Munteanu este un compozitor modern, avangardist, dar cu tendința de a reînvia trecutul. În creația sa, compozitorul folosește teme folclorice și intonații bizantine, prin care evocă personalități ale culturii române. În Simfonia I „Glossă” compozitorul utilizează melograma poetului Mihai Eminescu și a compozitorului George Enescu, aceste structuri având rol tematic prin transformarea lor în motive ciclice. Pentru ilustrarea grafică a melogramelor vom utiliza librăria digitală LibRosa, iar pentru identificarea melogramelor vom utiliza un soft muzical care are rolul de a identifica aceste structuri din partitura în format MIDI. De asemenea, vom analiza funcțiile retorice ale melogramelor și rolul acestora în configurarea arhitecturii sonore generale.

C. Interpretarea muzicală în actualitate

1. CRISTINA-NICOLETA ȘOITU - Copilăria ca tematică muzicală - afectivitate și expresivitate instrumentală în lucrările semnate de Schumann, Debussy și Enescu

   REZUMAT

   Copilăria este o tematică pe care muzica nu o ocolește, iar prin lucrări ca Kinderszenen de Robert Schumann, Children’s Corner de Claude Debussy sau Impressions d’enfance de George Enescu, aceasta este ilustrată sonor prin diferite mijloace componistice, determinate de epocile sau curentele cu care creatorii se identifică, dar și de experiențele personale ale acestora și intențiile lor expresive. Afectivitatea copilăriei este cheia în care mesajul muzical se poate descifra, urmărind legătura dintre acest univers și modul în care compozitorii au ales să conducă discursul sonor prin intermediul instrumentelor, explorând atât de divers posibilitățile oferite de acestea. Imaginea, simbolul sau timbrul instrumental, înțelese ca procedee de transmitere a expresiei sunt elementele pe care studiul încearcă să le definească în corelație cu programatismul și specificul muzical al fiecărei lucrări anterior menționate. Această incursiune de tip analitic este una a interpretului contemporan, care pentru a înțelege și a reda această tematică, apelează nu doar la cunoștințele din domeniu, ci și la cele extra-muzicale, aparținând literaturii sau psihologiei.

2. LAURENȚIU DARIE - Barocul muzical german, o mini Uniune Europeană avant la lettre. Concertul pentru fagot

   REZUMAT

   Barocul muzical german reprezintă o sumă de diversități stilistice, în care valorile culturale europene au fost contopite cu cele naționale, având ca rezultat un stil puternic individualizat, însă maleabil. Concertele dedicate fagotului de către compozitorii germani sunt dovezi vii ale unității estetice în diversitatea stilistică barocă, subliniind universalitatea muzicii și forța de coeziune a acesteia. Lucrările analizate abordează estetica fiecărui compozitor, prin relația acestuia cu muzica italiană și franceză, personalizate într-o formă expresivă de tip german: robustă, cu structură solidă clară, dinamică.

3. EDITH GEORGIANA ADETU - Teatrul liric verdian. Hermeneutica spectacolului și provocările contemporane

   REZUMAT

   Angajarea spectatorului într-un dialog cu opera lui Giuseppe Verdi reprezintă un demers ce îl implică spiritual, cultural, moral. În acest univers al muzicii de operă se poate pătrunde prin mai multe porți. Calea largă a științei va păși prin portalul stilisticii, esteticii, filosofiei sau istoriei artei. Pe un alt drum se apropie profanul, motivat de dragostea pentru frumos. Opera Nabucco a reprezentat primul pas în evoluția teatrului liric italian – de la melodramă la drama realistă – caracterizată prin unitatea și forța concepției artistice, energia și simplitatea limbajului muzical. Simțul dramatic și afinitatea lui Verdi pentru realism l-au propulsat de-a lungul timpului în rolul de compozitor-dramaturg, de numele acestuia fiind strâns legate titluri precum: Ernani, Luisa Miller, Macbeth, Otello, Falstaff. Cu toate acestea, putem remarca în ultimele decenii, lipsa ori prezența scăzută a unor titluri importante din rândul operelor verdiene în repertoriul teatrelor lirice. Oare publicul contemporan mai poate recepta mesajul autentic al acestui compozitor? Pot interpreții actuali să îmbrace veșmântul unor personaje veridice și pot îndeplini cerințele compozitorului în ceea ce privește abordarea vocală? Misiunea hermeneuticii – această știință interdisciplinară – este de a desluși, pe cât posibil, mecanismele interpretării unui fenomen social (așa cum a fost percepută în repetate rânduri opera lui Giuseppe Verdi) și reminiscențele acestuia în societatea contemporană.

D. De la psihologia receptării la pedagogia muzicii

1. ROSINA CATERINA FILIMON - Aspecte ale interconexiunii dintre muzică și creierul uman. Descoperiri științifice și provocări contemporane

   REZUMAT

   Conexiunea dintre cercetarea ştiinţifică asupra muzicii şi cea a sistemului nervos, în particular despre creier, este realizată de o nouă disciplină ştiinţifică, neuromuzicologia. Aceasta studiază efectele muzicii asupra creierului, lucrarea de față aparținând acestui domeniu de cercetare. Procesul de receptare a muzicii a fost iniţial atribuit emisferei drepte și s-a considerat că activarea emisferei stângi îi revine limbajului. Neuroimagistica demonstrează însă că elementele limbajului muzical activează diverse zone cerebrale din ambele emisfere, generând simultan percepția muzicii și emoțiile. Cercetările din domeniul psihoacusticii au relevat faptul că audierea muzicii declanșează în organism producerea de neurotransmițători care ameliorează durerea, reduc stresul și anxietatea. Un alt efect determinat de audierea și studierea muzicii îl reprezintă modificările structurale care apar la nivel cerebral datorită neuroplasticității creierului. Modificările patologice la nivel cerebral determină consecinţe asupra percepţiei şi influenţează toate activităţile umane. Boala modifică creativitatea artistică a persoanelor care suferă de diferite patologii, biografiile multor artiști demonstrând faptul că afecțiunile neurologice le-au influenţat activitatea și creativitatea artistică. Descifrarea funcționării creierului în prezența muzicii și efectele acesteia asupra activității cerebrale fac posibilă înțelegerea și utilizarea muzicoterapiei ca metodă complementară tratamentului medical. Efectele nocive produse de actuala pandemie Covid-19 asupra creierului sunt evidente și sunt deja semnalate în studii de cercetare finalizate sau în curs de desfășurare. Adoptarea muzicii ca instrument terapeutic în criza epidemiologică mondială actuală reliefează calitățile de necontestat ale acesteia în multiple patologii și reactualizează beneficiile sale psihice și somatice, în complementaritate cu medicina. Toate acestea oferă un impuls important în reevaluarea și reconfigurarea necesității urgente de a amplifica strategiile de interferență dintre domeniul muzicii și al medicinei, implicit și al neurologiei.

2. DUMITRIANA CONDURACHE, CONSUELA RADU-ȚAGA - Voci în spațiu sau realismul contemporan în pedagogia viitorului cântăreț liric

   REZUMAT

   Repertoriul românesc de operă și operetă constituie o preocupare constantă a Clasei de operă a Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Diversitatea stilistică și bogăția dramaturgică fac din el un instrument important de studiu, dar și o datorie morală de cunoaștere și transmitere a unei muzici a cărei frumusețe – odată (re)descoperită – este o sursă de încântare atât pentru interpreți, cât și pentru auditoriu. Melosul și etosul românesc se cuvin a fi redate și făcute cunoscute de interpreți români, înțelegerea profundă a muzicii românești fiind mai greu de așteptat din partea unor muzicieni care provin dintr-un alt spațiu cultural și vorbesc o altă limbă. Dacă la început de drum profesional cântul în limba maternă ușurează munca și studiul actorului de operă, în timp această opțiune poate intra într-o etică a artistului liric, întregindu-i repertoriul în chip fericit. Deși unul dintre scopurile principale la clasă este ca studenții, viitorii artiști lirici, să dobândească și să își dezvolte calitățile actoricești pentru a putea fi convingători, realismul contemporan al jocului scenic nu exclude experimentul. În acest sens și pentru a face cunoscută munca studenților am lucrat un video-document experimental intitulat simbolic Voci în spațiu, pornind de la o primă selecție de momente din recitalurile noastre, care va întredeschide ușa către intimitatea muncii la clasă – pentru studierea repertoriului românesc de operă și operetă, atât din punct de vedere muzical, cât și dramatic. Prin schimbarea scopului inițial – prezentarea integrală în examene de semestru a lucrului la clasă al studenților – caracterul fragmentar al prelucrării dă un anume dinamism muncii noastre. Schimbarea scopului aduce lucrurile într-o nouă lumină, artisticul prevalând asupra pedagogicului, și, nu mai puțin important, muzica românească dovedind că suportă o tratare de tip experimental.

3. ALEXANDRA-IOANA HOMONE - Aspecte interdisciplinare în organizarea orelor de Educație Muzicală

   REZUMAT

   Secolul al XXI-lea aduce schimbări în sistemul de învățământ în privința modului în care este gândit procesul de predare-învățare-evaluare. Deplasarea centrului de greutate de la cuantumul de cunoștințe la competențele dobândite de elev necesită regândirea strategiilor didactice, iar interdisciplinaritatea câștigă tot mai mult teren în fața abordărilor monodisciplinare. Pe de altă parte, prezența tehnologiei în spațiul tradițional dedicat învățării a condus la crearea unor noi contexte în care elevii pot dobândi noi cunoștințe, își pot dezvolta competențele formate la diferite discipline, iar circumstanțele speciale în care s-a desfășurat activitatea școlară în anul 2020 a accentuat importanța tehnologiei în procesul instructiv-educativ. Învățământul on-line a adus noi provocări, care s-au adăugat preocupărilor personale pentru realizarea unor activități interactive și interdisciplinare. Prin urmare, lucrarea de față exemplifică câteva modalități de abordare a interdisciplinarității la lecțiile de Educație muzicală, oferind soluții validate de rezultatele obținute în activitățile cu elevii.

4. PETRUȚA-MARIA COROIU - Inteligența emoțională și spirituală, implicații estetice și semantice

   REZUMAT

   Arta muzicală este fundamentată pe semantica sa; în absența semanticii – care este principalul motiv pentru care scrie muzică un compozitor, principalul motiv pentru care cântă un interpret, dar și cel mai important motiv pentru cel ce ascultă muzica din postura de receptor – muzica nu își are sensul. Lucrările muzicale pot pune probleme interpreților și ascultătorilor la multiple etaje ale sensibilității umane, inteligenței și capacității lor semantice, toate fiind legate în mod fundamental de redarea și perceperea unui mesaj vehiculat prin intermediul operei muzicale. Aceste creații au implicații emoționale (psihologice), dar și mult mai profunde, de ordin spiritual (religios) care pot fi mai bine conștientizate și puse în lumina dacă avem în vedere conceptele de INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ și INTELIGENȚĂ SPIRITUALĂ.

E. Muzică sacră

1. ELENA CHIRCEV - Tradiție și particularități în abordarea teoriei muzicii psaltice în România – secolul al XX-lea

   REZUMAT

   Teoria muzicii bizantine a constituit o preocupare constantă în secolul al XX-lea pentru psalți, profesori și muzicieni care și-au adus aportul la dezvoltarea acestui domeniu și la editarea unui număr însemnat de cărți în limba română. Lucrarea abordează aceste contribuții teoretice având câteva repere – concepția, structura, conținutul, vocabularul, materialul ilustrativ și exemplele muzicale, extensia, aspectul grafic, relevanța acestora în epocă –, dar și din perspectiva dezvoltării unei literaturi de specialitate, în limba română. Analiza acestor volume evidențiază faptul că tot ceea ce s-a publicat în România în secolul al XX-lea, în domeniul teoriei psaltice, se menține în matca tradiției bizantine, transmisă cu fidelitate până în epoca modernă. Totodată, schimbările prin care a trecut societatea românească în a doua jumătate a secolului au influențat modul de abordare noțiunilor teoretice, care au fost tratate prin prisma notației pe portativ și a teoriei muzicale occidentale. Cu toate acestea, se poate constata că, pe parcursul secolului al XX-lea, autori succesivi au reușit să edifice o terminologie de specialitate și să transmită conținutul noțional specific tradiției bizantine.

2. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Ms. 27 Antologhion româno-grec de la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași – o mărturie ale activității copistului Chiril Monahul de la Mănăstirea Bisericani (județul Neamț)

   REZUMAT

   Comunicarea de față reprezintă o secțiune a unui proiect mai amplu de catalogare și studiere a întregului fond de manuscrise muzicale de la Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovina din Iași. Acesta conține un număr de 35 de documente muzicale psaltice, provenind, în majoritate, din secolul al XIX-lea. Manuscrisul 27 este un Antologhion în notație hrisantică, realizat în anul 1847 de către Chiril Monahul de la Mănăstirea Bisericani (județul Neamț), psalt, compozitor și grafician de mare talent. El a redactat și alte două manuscrise aflate în Biblioteca Mitropoliei, Ms. 23 și Ms. 31/49. Din creația lui, în Ms. 27 apar notate, având mențiunea „De scriitoriul”, psalmul I, Fericit bărbatul, glas plagal IV, troparul de la Pavecerniță Cu noi este Dumnezeu în două variante, glas plagal IV, polieleul Cuvânt bun glas IV leghetos, slava Paștilor Ziua Învierii, glas plagal I, Axion în Sâmbăta Mare Nu te tângui pentru mine, Maică, glas II Di și axionul din Joia Mare, Din ospățul stăpânului, glas plagal II Pa. Sunt cântări care se disting prin cursivitate, expresivitate și păstrarea formulelor melodice specifice psaltice, având o scriitură muzicală analitică echilibrată. Conținutul muzical liturgic al Ms. 27 conține cântări variate, de la Vecernie, Utrenie și Liturghie. În urma analizei a repertoriului conținut, am descoperit că sursa principală a cântărilor în limba română din Ms. 27 o reprezintă Tomurile I-II și cel de al III-lea al Antologiei lui Nectarie Frimu, publicate la Iași (1846), respectiv la Neamț (1840). Copistul Ms. 27, Chiril Monahul a operat o selecție a acestor surse, introducând, pe lângă acestea, și câteva creații proprii (cele menționate mai sus) precum și cântări ale altor autori, mai puțin cunoscuți precum Nechifor (Binecuvântările Învierii în limba greacă, glas plagal I) și Calinic Ieromonah (cu stihurile de la cântarea Cu noi este Dumnezeu, glas plagal IV, în limba română și polieleul Robii Domnului, glas plagal II, în limba greacă). Pe lângă cântările în limba română, manuscrisul are consemnate și numeroase piese în limba greacă (de autori consacrați) de la slujba Sfintei Liturghii, a căror sursă este renumita colecție Ταμείον Ανθολογίας („Tezaurul Antologiei”) editată de Hurmuz Hartofilax în 1824 la Constantinopol. Prezența acestei categorii de cântări demonstrează continuarea practicii liturgice în limba greacă în zona Moldovei, în perioada dinainte de Reformele instituite de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863-1864).

3. ADRIAN SÎRBU - „Stil psaltic” sau „ifos psaltic?”

   REZUMAT

   Termenul stil este folosit în filosofia culturii, în estetică, teoria artei și critica de artă, în limbajele literare, în artele plastice și monumentale, în modul de viață și de comportament al oamenilor pentru caracterizarea unor culturi, epoci, individualități creatoare sau opere, așa cum aflăm din dicționarele de filosofie. Dacă în limba greacă remarcăm prezența ambilor termeni, respectiv stil și ifos, limba română face uz doar de primul, în timp ce ifos apare folosit cu înțelesuri cu totul diferite, o dată cu trecerea timpului. Spre deosebire de sensurile din limba greacă, în dicționarele actuale ale limbii române cuvântul ifos are un sens mai mult peiorativ, suferind de-a lungul timpului schimbări semantice. Cu toate acestea, se pare că vechiul înțeles al termenului ifos dezvăluie valențe mult mai profunde și mai bogate decât termenul stil și ne ajută să pătrundem cu mai multă înțelegere condițiile unei autentice interpretări muzical-spirituale, în „duhul potrivit”.

RECENZII DE CARTE

1. LAURA OTILIA VASILIU - Noi istorii ale muzicilor românești – Cea mai importantă apariție editorială în muzicologia românească a ultimilor ani

   REZUMAT

   Vasta lucrare Noi istorii ale muzicilor românești (816 pagini), publicată de Editura Muzicală în 2020, a fost un proiect al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, reprezentată de compozitorul și profesorul universitar Adrian Iorgulescu, proiect menit să marcheze aniversarea unui secol de activitate a organizației. Cele două volume ale Noilor istorii, coordonate de Valentina Sandu-Dediu și Nicolae Gheorghiță, reflectă împlinirea unui lung proces de cercetare, început în anii 1990, în vederea reevaluării trecutului muzical al României, exprimând idei verificate în timp prin analize repetate. Viziunea coordonatorilor se edifică prin următoarele direcții: 1. alăturarea tuturor genurilor muzicale – bizantine, folclorice, militare, culte, de jazz, de divertisment – și crearea unei perspective moderne asupra muzicilor românești; 2. utilizarea uneltelor muzicologiei moderne – relaționare interdisciplinară, bibliografie de arhivă și de ultimă oră, stil obiectiv, critic, accesibil, redactare eficientă și ordonată; 3. înlăturarea oricăror influențe ale ideologiei comuniste, reflectate de scrierile despre muzică din a doua jumătate a secolului XX, prin asimilarea ideilor formulate de istorici după 1990; 4. valorificarea scrierilor despre România și despre muzica românească a unor autori străini, dar și a cercetărilor de ultimă oră asupra muzicii universale pentru sincronizarea cu maniera contemporană de cercetare istorică.

2. LOREDANA IAŢEŞEN - Impresii în urma lecturii unei cărți fascinante: Bayreuth Oraș al Festivalurilor. Prezențe românești

   REZUMAT

   Publicat în anul 2019 la Editura Ecou Transilvan, volumul Bayreuth Oraș al Festivalurilor Prezențe românești, semnat de interpretul muzicolog Gheorghe Mușat are o valoare documentară inestimabilă. De la provocarea lansată prin titlu, care se accentuează odată cu descoperirea perspectivelor diferențiate de abordare a tematicii complexe – Bayreuther-Festspiele și Internationales Jugend – Festspieltreffen –, până la detaliile prețioase despre întâlnirile, cursurile, seminariile, concertele, conferințele artiștilor din Est și Vest, care au avut șansa extraordinară de a colabora în ultimele decenii ale veacului trecut. În esență, cartea se concentrează asupra generației muzicienilor încrezători în noblețea idealurilor, de a se perfecționa în arta interpretativă, de a cânta lucrări inedite din repertorii variate stilistic și, mai ales, de a se asculta, de a învăța unii de la ceilalți, de a comunica la un nivel înalt, despre multiplele ipostaze de manifestare a fenomenului sonor.

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Senior editor – Prof. univ. Liliana Gherman, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Asist. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

drd. Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Cuvânt înainte

Conținutul volumelor 21-22 ale periodicului științific Artes. Revistă de Muzicologie / Artes. Journal of Musicology reflectă și continuă tematica Simpozionului Internațional de Muzicologie, organizat la Iași în noiembrie 2019. Pentru acest eveniment academic, membrii Centrului de Cercetare „Știința muzicii” au lansat o nouă orientare de studiu, sintetizată în genericul „Receptarea și cercetarea fenomenului muzical în actualitate”. Fiecare dintre cele două noțiuni a devenit, în ultimul timp, subiect-cheie în dinamica interesului științific în artă. Tratarea operei, a artistului prin prisma variabilității receptării este încă o temă controversată în muzicologie, iar asocierea sa cu problematica ideologiei sociale și politice a creat un adevărat val de reconsiderări valorice în scrierile fostelor țări comuniste. Pentru împlinirea acestui tip de cercetare, abordarea tematică este interdisciplinară, solicitând elaborarea unor sinteze și evaluări istorice, studiul arhivelor și al mărturiilor biografice, interpretări artistice interferate, analiza muzicală propriu-zisă. Cea de-a doua noțiune-cheie din tematica simpozionului și a volumului pe care îl prefațăm, cercetarea – miezul activității academice și științifice – își etalează noi parametri ca urmare a schimbării radicale a accesului la cunoaștere, dar și a conexiunii cu lumea artistică din care importă o doză de subiectivism. Cercetarea în muzică, la fel ca în alte domenii umaniste, își reconfigurează criteriile de stratificare a surselor documentare, cele digitate deținând o tot mai mare pondere, relativizându-și raporturile duale între extreme: originalitate – pastișare, autenticitate – simulare, distanțare obiectivă – implicare subiectivă etc. În acest nou peisaj, cercetătorul-artist este tot mai prezent, asumându-și metodele documentării și discursului științific, dar îmbogățind textul cu mărturia trăirii actului creației. Cele patru secțiuni tematice – A. Istorie muzicală. Noi direcții în interpretarea trecutului artistic; B. Viziuni analitice asupra creației muzicale moderne și contemporane; C. Interpretarea muzicală în actualitate; D. Etnomuzicologie și muzică sacră – sunt acoperite de studii de real interes, aparținând unor profesori sau doctoranzi de la importante instituții de învățământ universitar din România și Republica Moldova. Fără a oferi (deocamdată) o imagine închegată a principiilor și metodelor de cercetare în artă, articolele publicate reflectă elocvent linia contemporană a studiului teoretic, fundamentat pe experiența receptării și trăirii actului artistic.

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

A. Istorie muzicală. Noi direcții în interpretarea trecutului artistic

1. VICTORIA MELNIC - Ciclurile didactice ale lui Antonin Reicha: între teorie și practică

   REZUMAT

   Antonin Reicha (1770-1826) a fost un reputat compozitor, teoretician și profesor născut ceh, cu studii în Germania și naturalizat francez, care a compus numeroase lucrări muzicale în cele mai diverse genuri și a scris mai multe tratate privind diferite aspecte ale artei sunetelor. Un loc important în moștenirea artistică a lui Reicha revine ciclurilor didactice care reprezintă exemple de lucrări ce îmbină fericit scopurile instructive cu cele artistice, fiind elaborate ca un suport pentru activitatea didactică a compozitorului și totodată ca un supliment pentru scrierile sale teoretice. Autorul în repetate rânduri subliniază faptul că teoria trebuie să fie justificată prin practică şi că elevul trebuie să cunoască principiile de compoziție contemporane și nu doar regulile vechi după care se ghidau predecesorii. În prezentul articol sunt examinate ciclurile didactice ale lui Reicha printre care găsim culegeri de fugi, variațiuni, duete și trio-uri, dar și câteva culegeri de studii. Ținând cont de numărul impunător de lucrări denumite de Reicha Studii el pe bună dreptate poate fi considerat unul din părinții acestui gen în muzica franceză. Însă în cazul lui Reicha nu e vorba de studii ce au scopul doar de a cultiva virtuozitatea în sine, ci mai curând de niște exerciții complexe ce antrenează atât procesele „tehnologice” ale interpretării cât și cele „spirituale”. În opinia noastră figura acestui muzician, scrierile sale teoretice și lucrările componistice ilustrează elocvent relația dialectică între tradiție și inovație pe de o parte și relația complexă între teoria și practica muzicală pe de alta.

2. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Polifonie literară dostoievskiană în ipostaza lirico-teatrală a operei Jucătorul de Serghei Prokofiev

   REZUMAT

   Viziunea lui Feodor Dostoievski asupra omului şi societăţii intrigă în continuare oricare cititor, de specialitate sau din alte zone de activitate, datorită universalităţii subiectelor abordate şi a complexităţii personajelor implicate. Romanul Jucătorul înfăţişează viaţa şi preocupările specifice societăţii mondene din secolul al XIX-lea, subiect care l-a atras pe Serghei Prokofiev în vederea compunerii unei opere cu acelaşi titlu, la începutul secolului al XX-lea, lucrare inedită prin limbajul muzical avangardist, construcţia atipică a discursului, elementele de stil şi concepere a libretului în raport cu sursa originală. Aceste elemente generează o corelaţie multiplă între proza dostoievskiană, teoria literară, filosofia limbajului, prin studiile şi volumele de analiză hermeneutică, precum cele semnate de criticul şi semioticianul Mihail Bahtin, asupra cărora ne vom opri atenţia pe parcursul cercetării noastre. Terminologia folosită de Bahtin (dialogism, polifonie, ventrilogism, carnavalesc) indică o intuire profundă a legăturii dintre proza lui Dostoievski şi valenţele teatrale, dramatice, lirice şi muzicale din substratul epic al romanelor sale. Totodată, Dostoievski a fost un precursor involuntar al mişcării artistice iniţiate în vestul Europei de compozitorii germani – Expresionismul –, care a avut ecouri şi în creaţiile compozitorilor ruşi din prima jumătate a secolului trecut, aşa cum vom observa în opera Jucătorul de Serghei Prokofiev.

3. ROSINA CATERINA FILIMON - Ciprian Porumbescu, creator și protagonist al operetei românești

   REZUMAT

   Creațiile muzical-teatrale din secolul al XIX-lea, propagate de către trupele italiene, franceze și germane, au constituit o sursă de inspirație pentru compozitorii români. Aceștia vor crea genuri de teatru muzical la modă, în limba română, cu scop de divertisment. În creionarea genului de operetă se vor situa lucrările poziționate la granița dintre vodevil și genul liric, reprezentate de compozițiile lui Alexandru Flechtenmacher, Eduard Wachmann, Eduard Caudella. În această atmosferă culturală a vremii, muzicianul patriot Ciprian Porumbescu (1853-1883), va găsi cadrul prielnic pentru a pune în practică o mai veche dorință artistică: realizarea unei operete, după succesul creațiilor sale umoristice muzical-teatrale Cisla și Candidatul Linte. Personalitate multivalentă, iubitor de folclor și de neam, unul dintre fondatorii școlii muzicale naționale, Ciprian Porumbescu a contribuit la definirea autenticității și a identității limbajului componistic românesc prin vasta sa creație și prin compunerea primei operete românești culte Crai Nou (1882). Drept omagiu, la centenarul de la nașterea sa, creatorul operetei Crai Nou devine protagonistul operetei Lăsați-mă să cânt! (1954) de Gherase Dendrino, în care este prezentată perioada punerii în scenă a lucrării muzical-dramatice porumbesciene. Repere ale scenei lirice românești, din trecutul și prezentul artistic, Crai Nou și Lăsați-mă să cânt au fost și rămân spectacole muzicale interpretate și receptate cu interes și entuziasm.

4. ALEX VASILIU - Constantin Silvestri: muzicianul problemă. Documente inedite de presă

   REZUMAT

   Constantin Silvestri – un om, un artist ajuns deopotrivă pe culmile gloriei, pe culmile disperării. Un compozitor ale cărui viziuni moderne au depășit puterile de înțelegere și de acceptare ale confraților, dar au fost confirmate de timp. Un pianist-improvizator cu o tehnică instrumentală, cu o capacitate de invenție uluitoare, un obsedat de partitură în cel mai înalt sens al cuvântului. Un muzician pe care George Enescu și Mihail Jora l-au apreciat, l-au ajutat mult. Un interpret ale cărui variante conferite oricărui opus, mai ales lucrărilor romantice, atrag din prima clipă de audiție, muzica rămasă de la fiecare compozitor căpătând prin mișcările sale dirijorale, prin expresia chipului, printr-o singură privire o viață interioară, expresivitate, plasticitate și caracter modern rar întâlnite la alți dirijori. Considerat un compozitor de mare viitor, dorit de orchestrele bucureștene în speranța înnoirii repertoriilor, mult apreciat de public, Constantin Silvestri a fost un muzician incomod pentru media românească. Documente încă inedite revelează fragmente ale destinului unui muzician, trăsăturile unor epoci din istoria modernă a muzicii românești

5. CARMEN CHELARU - La Centenar. Considerații istorice și muzicale – Ce s-a făcut? Ce facem? Ce-i de făcut?

   REZUMAT

   În 2018 am sărbătorit centenarul. Ce știm despre istoria noastră din ultimii o sută de ani? Ce-am sărbătorit și de ce-am sărbătorit? Prea puțin știm și prea puțini dintre românii care au participat la festivități au dorit să cunoască mai multe. Beția de cuvinte patetice și festiviste despre trecut nu folosesc astăzi la nimic. Textul de față își propune să urmeze două căi paralele, care se află într-o legătură firească, dar uneori parcurg și etape distincte: cursul evenimentelor istorice generale de la începutul primului război mondial până în prezent, pe de-o parte, și cel al vieții muzicale românești în același interval de timp, pe de altă parte. Am trecut în revistă cinci etape istorice (primul război mondial, perioada interbelică și al doilea război, ocupația sovietică, perioada ceaușistă și cea post-comunistă), cu următoarele obiective: a) un tablou istoric cu contururi cât mai precise (aveam eu însămi o perspectivă relativ restrânsă asupra faptelor istorice din această perioadă); b) completarea cunoștințelor trunchiate primite în școală (în perioada antedecembristă) cu informații care să justifice unele evenimente; c) raportul istorie–cultură–muzică, în sprijinul ideii conform căreia arta nu exclude cunoașterea și implicarea, dimpotrivă; d) trecutul justifică prezentul și împreună conlucrează asupra viitorului. În epilog am evocat un exemplu pe care îl consider ilustrativ în privința acestui din urmă obiectiv, proiectul Casa Enescu de la Mihăileni. Am realizat acest studiu în principal în beneficiu propriu, dorind să înțeleg faptele istorice, dar mai ales să găsesc un răspuns la întrebarea: la ce e bună cunoașterea trecutului?

B. Viziuni analitice asupra creației muzicale moderne și contemporane

1. AUGUSTINA FLOREA - Sonata pentru vioară și pian de Ștefan Neaga – creație la intersecție de culturi

   REZUMAT

   Compozitorul, pianistul și dirijorul Ștefan Neaga (24.11.1900-30.05.1951), pionier în genurile muzicii simfonice, vocal-simfonice, instrumentale și vocale de cameră în arealul basarabean, autor al imnului de stat al Republicii Moldova, moștenind arta strămoșească a neamului de lăutari al cărui descendent era, și-a realizat studiile muzicale și s-a format ca profesionist în mediul muzical-academic bucureștean și parizian. Absolvind Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din București (în 1927 – la pian, clasa Emiliei Saegiu; în 1933 – la compoziție, clasa lui Dimitrie Cuclin), el și-a perfecționat cunoștințele la Ecole normalle de musique din Paris (1937-1939), având ca mentori muzicieni cu renume mondial: pianistul Alfred Cortot, dirijorul Charles Munch, compozitoarea Nadia Boulanger. Cariera componistică a lui Ștefan Neaga are drept punct de pornire lucrările simfonice şi instrumentale de cameră scrise la începutul anilor ’30 în perioada studiilor în clasa profesorului Dimitrie Cuclin, discipol al celebrei Schola cantorum din Paris, propagandist înflăcărat al şcolii muzicale franceze. Și, probabil, nu este aleatoriu faptul, că aperele sale de pionierat poartă, în special, amprenta stilistică a romantismului muzical francez. Mai multe dintre aceste creații au fost înalt apreciate la concursul naţional de compoziţie George Enescu prin mențiunile I (1934) și III (1936). Iar în rezultatul recunoașterii talentului său componistic muzicianul basarabean a fost primit în rândurile Societăţii Compozitorilor Români (1934).

2. DUMITRU CALMÎȘ - Tendințe expresioniste în Sonata pentru acordeon op. 41 de Ib Nørholm

   REZUMAT

   Articolul de față prezintă analiza Sonatei pentru acordeon op.41 semnată de compozitorul danez Ib Nørholm. Fiind compusă în 1967 și dedicată renumitului acordeonist Mogens Ellegaard, supranumit „tatăl acordeonului clasic”, această lucrare reprezintă prima sonată pentru acordeon din repertoriul cameral din Danemarca. Morfologia și semantica muzicală determinate de sfera emoțională și cea imagistică, caracteristice expresionismului, cataloghează Sonata pentru acordeon op.41 de Ib Nørholm ca fiind un ciclu cu un evident caracter introvertit, cu un conținut filosofico-psihologic propriu genului în cauză. Preponderența formelor libere, a expunerii improvizatorice, ce conturează trăsături tipice fanteziei, dictează tratarea clasică a genului de sonată. Experimentând arhetipurile genurilor de sonată și fantezie, operând cu tehnica dodecafonică și scriitura liniară, Nørholm fortifică și dezvoltă conceptul individualizat al genului de sonată pentru acordeon elaborat și fundamentat cu câțiva ani înainte de compozitorul american Normand Lockwood în Sonata Fantasia (1964).

3. CRISTINA ȘUTEU - Limbajul muzical enescian în Impresii din copilărie

   REZUMAT

   Limbajul muzical al lui George Enescu (1881-1955) este presărat cu valențe simbolice care poartă amprenta culturii muzicale românești. De-a lungul unei jumătăți de secol (51 de ani), Enescu a scris lucrări muzicale inspirate din tradiția folclorică. Între Poema Română, scrisă când avea 16 ani (în 1897) și Concert ouverture on popular Romanian themes, când avea 67 de ani (în 1948), Enescu a mai compus două rapsodii, o sonata, un capriciu, o suită orchestrală și suita programatică Impresii din copilărie. Lucrarea Impresii din copilărie, compusă în 1940 pe când Enescu avea 59 de ani, constă într-o zugrăvire a zece scene din copilăria sa pe care le-a intitulat: Lăutarul, Bătrânul cerșetor, Pârâul din spetele grădinii, Pasărea din colivie și cucul din perete, Cântec de leagăn, Greierele, Luna care pătrunde pe geam, Vântul în horn, Furtuna în noaptea de afară și Răsărit de soare. În cele zece părții ale lucrării structura temporal-spațială relevă o gândire ciclică bazată pe o prezentare a imaginilor exterioare, urmate de cele interioare și de o revenire la exterior. Iar printr-o extrapolare a semnificațiilor, s-ar putea crea o analogie cu etapele vieții: copilărie, maturitate, bătrânețe. Prezentul articol tratează elemente ale limbajul muzical utilizat de George Enescu într-o manieră care dezvăluie influențele folclorului românesc dar într-o manieră re-creată care poartă amprenta personalității și originalității compozitorului.

4. EMANUELA-FABIOLA PRIP - Valentin Timaru – Concertul pentru vioară și orchestră. Proporția îmbinării principiilor formale în cadrul genului

   REZUMAT

   Concertul pentru vioară și orchestră (1976) utilizează valențe estetice și stilistice des întâlnite în componistica lui Valentin Timaru: expresia muzical-folclorică românească, limbajul modal diatonic și cromatic, cromatismul liber, caracterul improvizatoric, articulații muzicale cu rol generator, gândirea și structurarea ciclică, preocuparea pentru forma muzicală, proporția și alternanța formelor utilizate în cadrul genului precum și alăturarea diferitelor principii formale în cadrul unei părți. Cele patru mișcări constitutive (Lamento, Melopee, Variațiuni și Epilog) sunt conectate prin interdependența tematică (părțile I și IV), abandonarea structurării formale clasicizante (forma de sonată) și legăturile attacca.

5. MIRELA MERCEAN-ȚÂRC - Cornel Țăranu – Simfonicele noului mileniu. Partea I – Lucrări orchestrale programatice

   REZUMAT

   Studiul de față își propune să analizeze și să prezinte principalele aspecte ale creației simfonice a compozitorului C. Țăranu în secolul XXI. Cele 14 lucrări simfonice compuse din 2005 până în 2018 reprezintă o contribuție importantă la simfonismul contemporan. Datorită materialului extrem de extins am împărțit lucrarea în două, în prima parte prezentând lucrările simfonice de referențialitate istoric-culturală iar în partea a doua, lucrările concertante pentru saxofon și simfoniile propriu-zise. Diversității de teme alese îi corespunde o varietate tot atât de mare de mijloace de expresie în care detectăm permanențele unui limbaj complex postserial, „postenescian”, de sinteză a celor mai inovative procedee componistice ale secolului XX cu esențe ale muzicii străvechi românești sau universale. Concluziile includ o sinteză a strategiilor dramaturgiei muzicale cuprinzând elemente comune de limbaj ce configurează stilul unitar, unic și original al compozitorului C. Țăranu în cele șapte lucrări simfonice expuse.

6. IULIA CIBIȘESCU-DURAN - Arhitectură și limbaj în cele 7 Cvartete de coarde de Iulia Cibișescu-Duran

   REZUMAT

   Scrise între 1990 și 2009, cele 7 lucrări pentru cvartet de coarde: Poezii pentru cvartet de coarde și cele 6 Cvartete numerotate abordează limbaje modale diferite, de la structuri prepentatonice sau pentatonice la configurații heptacordice sau dodecafonice, suprapunând uneori limbaje muzicale, generând acele polimorfii de limbaje, cu momente de suprapuneri sau juxtapuneri de sintaxe, cu o structură ciclică motivică determinantă a unei unități conceptuale a lucrărilor ancorate unei gândiri sintetice, elaborative. Pluripartite, văzute ca suite de piese miniaturale (Cvartetul de coarde nr. 3, Poezii pentru cvartet de coarde), tripartite (Cvartetele nr. 2, 4, 5, 6) sau monopartite (Cvartetul nr. 1), cele 7 Cvartete de coarde se înscriu în sfera unor tipare formale determinate de construcții ce au la bază dramaturgii inspirate din opere literare (vezi Cvartetul nr. 5 inspirat de romanul Iarna la Lisabona de Antonio Munoz Molina sau Poezii pentru cvartet de coarde și Cvartetul nr. 3 inspirate din poezii proprii aparținând volumelor de versuri Ascunzișuri de măști și Taină egipteană), din contemplarea unor sonorități acordice ale unor relații tonal-functionale sau ale unor sonorități de jazz (Cvartetul nr. 4), ale unor melodii modale bizantine bisericești sau ale cântecelor de copii (Cvartetul nr. 3), ale unor meditații filozofice (vezi Cvartetul nr.1), ale unor sonorități aparținând cântecului și jocului popular românesc (Cvartetul nr.6) sau ale unor conciziuni și rafinamente ca reflecții la muzica weberniană, suprapunând pe spații mici temporale limbaje muzicale diferite, aparținând unor sisteme diferite de acordaj (vezi Poezii pentru cvartet de coarde). Primele audiții ale Cvartetelor de coarde au avut loc în cadrul Festivalelor Internaționale Toamna Muzicală Clujeană și Cluj Modern (1991, 1993,1999, 2001, 2003, interpreți: Cvartetul Concordia – Albert Markos, Grigore Botar, Olimpiu Moldovan, Adalbert Torok), cât și în cadrul Festivalului Internațional Meridian, București (2018, Cvartetul nr. 6 interpretat de Cvartetul Ad Hoc – Vlad Răceu, Diana Man, Ovidiu Costea, Vlad Rațiu, conducerea muzicală: Matei Pop).

7. TATIANA OLTEAN - Aspecte idiomatice în creația de toccate a compozitorului Șerban Marcu

   REZUMAT

   Cercetarea investighează reînvestirea toccatei – ca gen și scriitură în Baroc – în context stilistic contemporan, în creația compozitorului clujean Șerban Marcu, reprezentant al generației mature a școlii clujene de compoziție și discipol al maestrului Cornel Țăranu. Stilul său este caracterizat printr-o serie de constante, precum apetența pentru elementul programatic și orientarea spre forme și genuri emblematice ale tradiției culte, precum madrigalul, liedul, bagatela, variațiunile, suita, studiul, poemul simfonic, baletul, opera. Dintre acestea, toccata este reprezentată prin cinci lucrări, fie ca parte a unei minisuite (Free Preview, 2008), fie ca lucrare de sine stătătoare, pentru cele mai diverse componente instrumentale camerale: de la pian (Toccatina, 2017), respectiv orgă solo (Balkan Toccata, 2018), la combinații instrumentale camerale care conțin și pianul (tocCaTa brevissima, 2014, Toccata impaziente, 2018). Analiza pornește de la o serie de cuvinte-cheie care definesc toccata de-a lungul timpului în literatura de specialitate și le asociază pe acestea cu tehnici – neobaroce sau moderne – și conținuturi din cele cinci toccate ale autorului. Analiza este centrată pe evidențierea raportului tradiție-inovație, fiind defalcată pe parametri precum forma, limbajul, scriitura adaptată idiomatic, tehnicile componistice, precum și aspectul estetic, vizând ludicul, comicul, ironia, bizareria, caricatura, parafraza.

8. RUXANDRA MIREA - Oglindirea personalității autorului în muzica sacră a compozitoarei Carmen Petra-Basacopol

   REZUMAT

   Studiul personalității este, de secole, o nevoie de cunoașterea a umanității, dar el devine un demers științific începând cu prima jumătate a secolului al XX-lea. Cercetarea în acest sens s-a concretizat prin lucrările unor psihologi importanți, ce au avut în vedere studiul unitar al persoanei, înțelegerea motivației acesteia, precum și înțelegerea diferențelor psihologice ce ne individualizează. Astfel, personalitatea reprezintă un concept dinamic ce dezvăluie comportamente ale unei persoane ce fac posibilă adaptarea acestuia la mediu. Carmen Petra-Basacopol este una dintre cele mai apreciate muziciene române, cu o frecvență considerabilă de interpretare a lucrărilor sale în recitaluri și concerte, și datorită unor trăsături de personalitate, ce se oglindesc indubitabil în creația sa. Dimensiunea muzicii sacre a fost și rămâne un domeniul predilect al creației sale, ce cuprinde lucrări din toate genurile muzicale, de la cele camerale pînă la cele concertante. În acest studiu, mi-am propus să supun unei analize muzicologice trei lucrări corale cu orientare sacră, din perspectiva unui profil psihologic al compozitoarei: Cântece sacre, pentru cor mixt a cappella, op. 90; Imne sacre, pentru cor bărbătesc, op. 112; Triptic psaltic, pentru cor a cappella, voci feminine, op. 116. Instrumentul de lucru propus pentru conturarea profilului psihologic precum și corelația cu dimensiunea muzicii sacre a lucrărilor analizate este interviul.

C. Interpretarea muzicală în actualitate

1. ANDREEA STOICESCU - Conceptul de „autenticitate” în interpretarea muzicală: o perspectivă ontologică

   REZUMAT

   În această lucrare analizez succint înțelesuri muzicologice și filosofice ale conceptului de „autenticitate”. Este un termen în spatele căruia stau presupoziții filosofice despre natura obiectelor și despre constituția omului. Are două sensuri majore: autenticitatea ca autentificare față de un original și autenticitatea ca sinceritate față de sine, față de trăsăturile propriei interiorități. Direcția contemporană din practica muzicală numită „interpretarea informată istoric” (historically informed performance practice) reduce conceptul de „autenticitate” în interpretarea unui opus la primul înțeles. Dificultăți concrete din practica interpretativă precum și probleme teoretice invalidează o astfel de atitudine față de textul muzical. Ambele categorii de dificultăți au fost expuse sistematic în sfera dezbaterilor muzicologice de principalul critic contemporan al acestei mișcări: Richard Taruskin. Există filiații între această înțelegere a autenticității și o critică a conceptului așa cum era folosit în limbajul filosofic german de la începutul secolului trecut, critică realizată incipient de Walter Benjamin și dezvoltată, mulți ani mai târziu, de Theodor W. Adorno în lucrarea Jargonul autenticității. Critica virulentă a lui Adorno este orientată explicit asupra felului în care filosoful Martin Heidegger a semnificat cuvântul în tratatul său de ontologie Ființă și timp. După Heidegger, autenticitatea este starea în care un om își scrutează cu maximă claritate și certitudine posibilitățile de ființă proprii, care îi aparțin intim și absolut doar lui însuși. Prin natura traiului cotidian suntem împinși către neautenticitate, către comportarea și gândirea conform normelor generale, exterior impuse, anterioare „aruncării noastre în lume” și organizatoare pentru toți. Adorno consideră această folosire a termenului „autenticitate” ca fiind formală, specifică unui moment cultural, nu naturii umane în genere și cu asumpții metafizice prea tari. Este un termen seducător, dar cu sens alunecos și manipulator. În acest articol, voi propune o cale de mijloc între cele două poziții filosofice radicale, orizont care, cred, va fi util și în ontologia muzicală.

2. IONELA BUTU - Alban Berg – Sieben frühe Lieder. Repere interpretative

   REZUMAT

   Studiul propune o sumă de sugestii interpretative realizate din perspectiva pianistului acompaniator, cunoscător al opusurilor din practica instrumentală. De ce acest subiect? Pentru că în literatura muzicală din România nu s-a scris nimic despre ciclul de lieduri Sieben frühe Lieder de Alban Berg, lucrare reprezentativă în istoria genului. Tema este abordată în literatura de specialitate din străinătate, dar e tratată majoritar din unghi muzicologic. De aceea am considerat utilă realizarea câtorva observaţii de natură practică, a căror relevanţă va fi pusă în lumină prin lecturarea în paralel cu teza de doctorat intitulată Alban Berg's Sieben frühe Lieder: An Analysis of Musical Structures and Selected Performances redactată de Lisa A. Lynch, singura sursă documentară care propune atât analize sintactice aprofundate, cât și valoroase sugestii de interpretare realizate prioritar din perspectivă vocală. Pe parcursul studiului, un aspect inedit considerăm că îl constituie comparaţia celor două versiuni ale lucrării: camerală (voce-pian) şi orchestrală. Analiza variantei simfonice a fost realizată pe linia interesului observării detaliilor care conţin sugestii relevante de redare expresivă în varianta duo. Desigur, observaţiile noastre conturează o variantă interpretativă din multiplele posibile. Totuşi, indiferent de opțiunile de natură dinamică, agogică, timbrală, de articulaţie sau frazare evidenţiate în diferitele variante sonore, punctul de referinţă al oricărei concepţii

3. CRISTINA-NICOLETA ȘOITU - Naționalitatea ca element al identității în interpretarea muzicală – Studiu de caz: interpretul român

   REZUMAT

   Secolul XX este perioada în care au fost identificate și definite teoretic specificitățile culturii românești de către autori de referință precum Lucian Blaga (filosof și poet) sau Carmen Petra-Basacopol (muzicolog și compozitor). Concepția „orizontului spațial” sau a „spațiului mioritic”, prezentată de Blaga în binecunoscutul volum Trilogia culturii, afirmă caracteristici ale spiritualității și culturii românești șlefuite în timp, iar o autoare precum Carmen Petra-Basacopol ne arată modul în care aceste pattern-uri etnice se oglindesc în muzică. Cercetarea de față intenționează să stabilească în ce măsură ethosul național se reliefează în identitatea muzicianului-interpret și care sunt abilitățile tehnic-expresive care corespund elementelor definite de autorii menționați. Metodele de investigație au la bază cercetarea cronicilor muzicale, dar și analiza comparată a înregistrărilor aparținând unor interpreți români recunoscuți, național și internațional. Validarea acestor premise va porni de la cazul unor muzicieni ca George Enescu sau Dinu Lipatti (compozitori și interpreți deopotrivă), dar va urmări și calitățile apreciate la artiști contemporani; în cazul celor din urmă vom încerca să aflăm cât de perceptibilă este naționalitatea ca element identitar la cei care s-au născut în România și trăiesc aici, de asemenea s-au născut în țară, dar și-au continuat activitatea peste hotare, precum și a celor care s-au născut și totodată trăiesc în afara României (provenind dintr-o familie de origine română). Totodată studiul va încerca să ofere o perspectivă asupra avantajelor și a dezavantajelor pe care le poate avea apartenența etnică în alcătuirea strategiei interpretative și în domeniul recunoașterii artistice.

D. Etnomuzicologie și muzică sacră

1. IOANA BAALBAKI - De la etnomuzicolog la compozitor. Sándor Veress și Colecția Moldova

   REZUMAT

   Student al lui Zoltán Kodály și Béla Bartók, iar mai apoi colaborator apropiat al lui László Lajtha la Muzeul de Etnografie din Budapesta și al lui Béla Bartók la Departamentul de Folclor al Academiei Maghiară de Științe, Sándor Veress a urmat drumul trasat de maeștrii săi în privința folclorului muzical. În 1930 a întreprins o expediție de culegere de folclor la ceangăi – o minoritate romano-catolică, vorbitoare a limbii maghiare, așezată în Moldova, în apropierea orașelor Bacău și Roman. În cele șapte sate vizitate a cules, cu ajutorul fonografului, 138 de melodii populare, pe 57 de cilindrii de ceară. Pe lână aceasta, a documentat întreaga expediție în jurnalul său și prin cele aproximativ 60 de fotografii luate la fața locului. Întors din călătorie, Sándor Veress s-a dedicat transcrierii melodiilor și analizării materialului muzical, pentru ca mai apoi să realizeze o serie de aranjamente corale și compoziții camerale având la bază melodiile ceangăiești.

2. NATALIA SPÂN - Configurații ale resurselor folclorului original în lucrarea Noi umblăm să colindăm de Dan Variu

   REZUMAT

   Postura inedită în care se află dirijorul, în plan profesional și uman, exercită o mare influență asupra mesajului transmis de către compozitor prin intermediul simbolurilor artei muzicale. Formarea unei concepții dirijorale impune o cunoaștere amănunțită a surselor care stau la baza creației, a tuturor elementelor constitutive, astfel încât să poată zugrăvi o imagine cât mai clară auditorului. Triada compozitor – interpret – auditor are un rol extrem de important în cadrul fenomenului muzical și reprezintă relația fundamentală care poate determina o cunoaștere justă a valorii artei muzicale. Creația corală Noi umblăm să colindăm de Dan Variu surprinde într-o mare măsură autenticitatea, naturalețea, energia și expresivitatea muzicii tradiționale românești, remarcându-se prin originalitatea prelucrării materialului tematic în diferite stiluri, a amplasamentului formației corale și a mesajului pe care îl transmite.

3. EDUARD RUSU - Dimensiunea muzical-artistică a meterhanelei

   REZUMAT

   Meterhaneaua reprezintă formația muzicală cea mai importantă întâlnită la curțile domnești ale Moldovei și Țării Românești, deoarece ea este cea care face legătura – din punct de vedere artistic și politic – între aceste țări și Imperiul Otoman. Contextul în care această formație muzicală ajunge în posesia domnilor români este pus în legătură cu situația geopolitică a Țărilor Române raportată la Imperiul Otoman. Datorită influenței tot mai mari a otomanilor asupra Țărilor Române, acestea ajung să fie considerate din perspectivă otomană parte integrantă a imperiului. Ca urmare a acestui fapt, domnii români primeau domnia de la sultan, în schimbul unei sume de bani, iar aceștia îi învesteau potrivit practicii otomane, prin conferirea unei insigne, ca reprezentare a puterii politice a sultanului, printre ale cărei elemente se afla și meterhaneaua. Această formație este cea care îl însoțea pe domn în toate manifestările publice oficiale, dar și în cele particulare, asigurându-i fastul necesar, iar domnul era privit din acest punct de vedere ca un bey în ierarhia politică a Porții. Din punct de vedere artistic, în Moldova și Țara Românească, meterhaneaua avea datoria de a cânta zilnic la lăsatul serii (chindie) și de a face parada, numită „nöbet”. Muzica meterhanelei era instrumentală și vocal-instrumentală, iar repertoriul principal era format din marșuri militare și rugăciuni (gülbank), cântate în contextul războiului, iar pe timp de pace, interpreta peșrevuri, bestele și semaiuri după structura concertelor „fasıl”, specifice muzicii otomane în general. Datorită efectului psihologic exercitat asupra dușmanilor pe câmpul de luptă și a celui moralizator asupra soldaților otomani, meterhaneaua a fost adoptată și de unele armate europene, fără a obține însă efectul scontat, din cauza nepotrivirii cu mediul străin în care activa. De asemenea, prin contactul cu Occidentul, ea ajunge să fie foarte cunoscută, iar influențe ale muzicii ei să fie preluate în creațiile lor, de compozitori celebri precum Mozart.

4. DANIEL MOCANU - Traian Vulpescu și uniformizarea cântărilor bisericești

   REZUMAT

   Folclorist, bizantinolog, profesor universitar la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică Cluj, Traian Vulpescu a fost o figură marcantă în spațiul academic muzical transilvănean. Între preocupările sale științifice se înscrie și efortul depus pentru introducerea muzicii psaltice într-o regiune românească dominată de o puternică tradiție muzicală orală autohtonă, sintetizată în colecția Cele opt glasuri bisericești a preotului sibian Dimitrie Cunțanu. Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur: troparele și irmoasele, sărbătorilor de peste an, alcătuită de Traian Vulpescu în anul 1939, a fost instrumentul prin care autorul a dorit să accesibilizeze muzica psaltică, în Transilvania și în toată România. Folosindu-se de colecțiile alcătuite de Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ion Popescu-Pasărea, Vulpescu a construit un sistem personal de transcriere a muzicii psaltice în notație liniară, alegând cele mai reprezentative variante muzicale. Efortul depus de autor a rămas, însă, fără ecou, deoarece, purtând amprenta multiculturalismului, muzica bisericească din această regiune are o identitate aparte. În pofida acestui fapt, colecția lui Traian Vulpescu este importantă pentru spațiul muzical transilvănean, prin aceea că răspunde dezideratului enunțat de episcopul Melchisedec Ștefănescu, de a crea un repertoriu muzical bisericesc în notație liniară, accesibil tuturor românilor ortodocși.

5. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Repertoriu psaltic, autori și copiști ai Ms. rom. -gr. 23 – Antologhion din Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași

   REZUMAT

   Lucrarea de față se referă la repertoriul muzical psaltic conținut în Ms. rom.-gr. 23 BMMB, la autorii acestuia și la sursele muzicale utilizate. Conținutul de cântări este destul de bogat, fiind prezente, preponderent, cântări de la slujba Sfintei Liturghii (heruvice, axioane). Se evidențiază grupul de heruvice mari compuse de Constantin Potopsaltul, în variantă română, mai rar întâlnite în manuscrisele moldovenești. De la oficiul Vecerniei este notat psalmul I, Fericit bărbatul, în varianta aparținând copistului manuscrisului, monahul Chiril de la Mănăstirea Bisericani (județul Neamț) care a activat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un loc important îl ocupă, în manuscrisul vizat, o cântare de la slujba Utreniei, polieleul. Cel dedicat sărbătorilor Maicii Domnului, Cuvânt bun, există în trei variante, una în glasul plagal al III-lea varis din Zo, al lui Chiril Monahul, și două în glasul IV leghetos pe Vu. Dintre acestea din urmă, una are ca autor pe Hurmuz Hartofilax, dar nu se specifică „traducătorul” (compozitorul român care adaptează muzical sursa grecească la limba română), iar cealaltă, în stilul „pe scurt”, syntomon, aparține lui Dimitrie Suceveanu. Cel de al patrulea polieleu, La râul Vavilonului, conținut în Ms. rom. 23 BMMB este unul specific Postului Mare. Menționez că acest polieleu este diferit de cel omonim tradus de Nectarie Frimu în tomul I al Antologhiei sale (editată în 1846). Manuscrisul 23 BMMB este important prin repertoriul conținut, dar și datorită faptului că face parte dintr-un grup de cinci manuscrise, aflate în fonduri documentare diferite, alcătuite însă de același valoros copist și compozitor, monahul Chiril de la Mănăstirea Bisericani din zona Neamț, așa cum consemnează bizantinologul Alexie Buzera într-un studiu al său (1998). Trebuie menționat că variantele muzicale semnate de Chiril Monahul nu au fost publicate integral, până în prezent.

6. ELENA CHIRCEV - Muzica de cult în paginile revistei Biserica Ortodoxă Română în a doua jumătate a secolului al XX-lea

   REZUMAT

   Revista Biserica Ortodoxă Română a fost înființată la 17 noiembrie 1873, la inițiativa mitropolitului primat al României, Nifon Rusailă (1789-1875). Scopul publicației – al cărei prim număr a fost lansat la 1 octombrie 1874 – era acela de a informa clerul şi credincioşii despre activitatea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România. În cei 146 de ani trecuți de la tipărirea primului număr, revista a avut printre colaboratori personalități ale Ortodoxiei românești, precum preoţii profesori Dumitru Stăniloae, Ioan G. Coman, Ene Branişte, Liviu Stan, Mircea Păcurariu, Ion Bria ş.a. Muzica bisericească a fost prezentă în paginile revistei atât prin articole, studii și recenzii cât și prin partituri ale unor lucrări corale sau psaltice, datorate unor slujitori ai Bisericii, între care se remarcă Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului, la sfârșitul secolului al XIX-lea sau, în secolul al XX-lea, diaconul Grigore Panțiru, profesorul Nicolae Lungu, preot profesor Gheorghe Șoima, arhid. dr. Sebastian Barbu-Bucur, preoții profesori Constantin Drăgușin, Nicu Moldoveanu, Alexie Buzera ș.a. Lucrarea de față sintetizează aceste contribuții și subliniază felul în care schimbarea regimului politic din România, la mijlocul secolului trecut, a influențat subiectele articolelor și creația religioasă publicată în revista Patriarhiei Române.

7. VASILE VASILE - Florin Bucescu (1936-2019) – reprezentant de seamă al spiritualității bucovinene și românești

   REZUMAT

   Descendent al școlii etnomuzicologice fondate la Iași de Gheorghe Ciobanu, Florin Bucescu rămâne unul dintre cei care au reprezentat generația următoare în cele cel puțin trei dintre domeniile mentorului său: etnomuzicologia, bizantinologia și cariera didactică. Se vor adăuga contribuțiile sale în domeniul educației muzicale, activitatea de ctitorire a specializării de Muzică religioasă din cadrul Universității de Arte George Enescu și a corului Basileus al seminarului ieșean și o activitate creatoare în domeniul muzicii de cult, concretizată în lucrările reprezentative: Liturghia psaltică în glasul III – Jertfa laudei, 2006, cu colaborarea compozitorului Vasile Spătărelu, Învățarea cântărilor Sfintelor Liturghii – 1998 etc. Etnomuzicologul ieșean își va înscrie numele printre ctitorii Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei, nume ce se găsește în principalele volume ale instituției, alături de cel al prietenului și colegului de cercetare, Viorel Bârleanu și al cercetătorilor instituției: Bătrâneasca – 1979, Colinde din Moldova – 1984, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (1986), Melodii de joc – 1990, Valea Șomuzului Mare Monografie folclorică – 1991, Stilul muzical arhaic din ținutul Rădăuților, Suceava, Editura Mușatinii, 2013 etc. Dacă Gheorghe Ciobanu deschidea larg drumul cercetării vetrei de cultură muzicală a Putnei, Florin Bucescu va integra cercetării bizantinologice o bună parte a documentelor domeniului din Moldova, obținând și titlul de Doctor în Muzică, pentru investigarea manuscriselor muzicale moldovenești – Cântarea psaltică în manuscriselor moldovenești din sec. XIX. Ghidul manuscriselor psaltice – Moldova, sec. XIX, vol. I și vol. II, Iași, Editura Artes, 2009. A coordonat activitatea de cercetare, fișare și prezentare a documentele muzicale din primul volum al Catalogului de muzică sacră din Moldova sec. XI- XX (Iași, Editura Artes, 2010). De asemenea, s-a numărat printre fondatorii Centrului de Studii al Artelor Bizantine și ai revistei Byzantion - Romanicon Byzantion din Iași. Studiile și articolele sale în cele două domenii amintite au alcătuit, prin grija fiicei sale, Irina Zamfira Dănilă, volumele: Bizantinologie muzicală și Folcloristică muzicală Moldova – Studii, culegeri, transcrieri, Iași, ambele tipărite de Editura Artes, 2018.

RECENZII DE CARTE

1. LAURA OTILIA VASILIU - Studii de muzicologie de Liliana Gherman

   REZUMAT

   Liliana Gherman (n.1939) este un nume de notorietate în critica muzicală din România, autoarea activând ca profesor la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Prin scrierile sale, s-a integrat cu deplină identitate în stilul generației de muzicologi români, dintre care trebuie să-i amintim pe Elena Zottoviceanu, Clemansa Liliana Firca, Gheorghe Firca, Grigore Constantinescu. Asociind în mod fericit activitatea de profesor de Forme muzicale cu aceea de muzicolog-analist, Liliana Gherman a publicat studii științifice de înaltă rigoare profesională, descifrând tehnici componistice moderne și promovând creații românești contemporane, prin metode analitice avansate.

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Senior editor – Prof. univ. Liliana Gherman, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Asist. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

drd. Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Cuvânt înainte

Volumul 19-20 al periodicului Artes. Revistă de muzicologie continuă liniile de cercetare predilecte ale mediului științific ieșean, prilejuite și de această dată de lucrările prezentate la Simpozionul Național de Muzicologie Identitate și contextualitate stilistică în muzica românească, ediția a VIII-a, organizat de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași în zilele de 23-24 noiembrie 2018. Arta sonoră modernă de tip academic și muzica psaltică de origine bizantină, cele două universuri cognitive cu tradiție în muzicologia ieșeană sunt complementate de expresia unui alt interes, cel pentru muzica de jazz în melanjurile sale postmoderne.
Viziunea generală a abordărilor științifice dezvoltă și în acest număr sfera analizei comparate – creație muzicală românească vs universală – printr-o reală diversitate tematică, organizată în volum în două mari categorii: A. Istorie muzicală. Noi direcții în interpretarea trecutului artistic și B. Artă și semnificație în creația muzicală contemporană. Cititorul va descoperi studii de muzicologie bazate pe evaluarea și receptarea critică a istoriei recente (lucrări semnate de Tatiana Oltean, Loredana Iațeșen, Laura Otilia Vasiliu), lucrări de cercetare și analiză a patrimoniului psaltic din România (semnate de Irina Zamfira Dănilă și Cătălin Cernătescu), interpretări semantice vizând creații românești, tehnici de compoziție contemporane (studii de Cezara Petrescu, Claudia Nezelschi, Petruța-Maria Coroiu, Cătălin Răsvan), lucrări ce promovează prin analiză valori ale artei muzicale ieșene (realizate de Ciprian Ion și Aurelia Simion), reflecții și cercetări asupra intersecțiilor stilistice contemporane (texte de Alex Vasiliu și Carmen Almășanu) etc.
Volumul reflectă continua ramificare a scrisului despre muzică, reunind lucrări elaborate din perspectiva diferitelor specializări ale domeniului muzical. Viziunea muzicologului se dezvăluie a fi accentuat interdisciplinară și critică, interpretul aprofundează analiza structurii pentru a institui treptat o formă autonomă de decriptare a raportului formă-conținut (amintim aici studiile semnate de Oana-Andreea Severin și Cristina-Nicoleta Șoitu), compozitorul merge drept la țintă, dezvăluind esența mijloacelor de expresie, valoarea lor artistică (ne referim la lucrarea lui Ciprian Ion), inginerul de sunet (Cătălin Răsvan) își servește statutul, oferind informații tehnice utile pentru cei interesați de universul sonor electro-acustic.
Centenarul Marii Uniri, sărbătorit în România în anul 2018, a inspirat evaluări ample ale fenomenelor muzicale românești din ultima sută de ani. Lucrarea muzicologului Carmen Chelaru – Romania in The Last Hundred Years Historical and Musical Considerations. What was done? What are we doing? What to do? – este o amplă cercetare a evoluției paralele a societății și vieții muzicale românești de la Primul Război Mondial până în perioada contemporană, cu selectarea unor arii temporale și evenimente relevante din trecutul istoric și muzical. Investigația beneficiază de lectura unei vaste literaturi axate pe reconsiderarea și reinterpretarea faptelor prin prisma libertății de gândire postideologice. La rândul ei, bizantinologul Elena Chircev configurează o „panoramă” a artei muzicale monodice de tradiție bizantină creată de psalții români în ultima sută de ani – cercetare vastă finalizată într-o sinteză semnificativă, consistent argumentată, privind relația dintre ideologie și muzică religioasă: Creația muzicală românească de sorginte bizantină în perioada 1918-2018.
În secțiunea de recenzii de carte este prezentată o recentă și deosebit de importantă recuperare documentară pentru istoria Universității Naționale de Arte „George Enescu” – Cartea de aur – într-un articol semnat de Carmen Chelaru, autoare principală în redobândirea tomului pierdut.

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

A. Istorie muzicală. Noi direcții în interpretarea trecutului artistic

1. OANA ANDREEA SEVERIN - Lirica lui Goethe în viziune schubertiană. Analiza unor trasee inverse creației

   REZUMAT

   În întreaga derulare evenimentelor din a istoria muzicii, regăsim și prezența unui gen miniatural, cu o desfășurare fulminanta în perioada romantică. Gen sincretic, prin îmbinarea poeziei cu muzica, a generat un rezultat de o mare complexitate și rafinament artistic. De aici aplecarea predilectă a muzicienilor asupra lui. În abordarea unei pagini mitologice transpuse în viziune romantică, Ganymed, regăsim alăturate două figuri de geniu: Goethe, scriitor și filosof predilect în creațiile versificate, cu o activitate remarcabilă, longevivă și cu o viziune deosebit de profundă asupra vieții, și Schubert, compozitor prolific, cu cea mai reprezentativă contribuție în evoluția acestui gen, prin stabilirea delimitărilor, excelând și cantitativ. În această analiză s-a pornit de la decodificarea inversă a mesajului sonor, din poziția interpretului vocal, incluzând majoritatea aspectelor implicite: de la fonetică la prozodie, de la dinamică la calitatea vocii în genul de lied, de la agogică la respirație și acord pneumofonic, la organizarea formală în funcție de construcția strofică.

2. CRISTINA-NICOLETA ȘOITU - Principiul variațional în Sonatina pentru vioară și pian de Dinu Lipatti

   REZUMAT

   Studiul de față propune urmărirea principiului variațional, așa cum este el aplicat în Sonatina pentru vioară și pian de Dinu Lipatti, din perspectiva teoreticanalitică, dar și din punctul de vedere al implicațiilor de ordin interpretativ. Procedeele variaționale, în strânsă legătură cu specificul limbajului neoclasic al lucrării, determină o încadrare atipică a formei de variațiuni în structura genului, ceea ce presupune o redimensionare a mijloacelor interpretative prin care se poate realiza dramaturgia muzicală a piesei. Comparația cu modelul clasic al variațiunilor, ca parte componentă a genului sonatei dedicate duo-ului vioară-pian, așa cum apare el în creațiile unor compozitori precum Mozart sau Beethoven, ca metodă de cercetare analitică, reliefează aspectele de limbaj care condiționează viziunea interpretului în cazul Sonatinei de Lipatti, cum sunt caracterul, tempo-ul, metrica, tipul scriiturii, elementele de virtuozitate sau timbralitatea, ale căror valențe sunt distincte față de cele determinate de un discurs muzical aparținând epocii clasice. Înțelegerea corelației dintre succesiunea mișcărilor și alcătuirea planului variațional constituie o prioritate în abordarea acestei lucrări și a conturării mesajului artistic dorit, de aceea studiul încearcă să aducă în prim plan conexiunea necesară dintre elementele de ordin structural ale compoziției și cele implicit generate de acestea, respectiv elementele de ordin tehnic și expresiv pe care actul interpretativ le impune.

3. TATIANA OLTEAN - Opereta Lăsați-mă să cânt! de Gherase Dendrino: între etic, estetic și politic

   REZUMAT

   În plină epocă postbelică, marcată de instalarea totalitarismului comunist, compozitorul Gherase Dendrino scrie opereta Lăsați-mă să cânt!, pentru a marca centenarul nașterii compozitorului Ciprian Porumbescu – autorul emblematicei Balade și al primei operete românești a cărei partitură se păstrează integral, Crai Nou. Marcând un alt centenar, cel al Marii Uniri, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a readus în actualitate sonoră această partitură, al cărei libret îl are în centru chiar pe compozitorul Ciprian Porumbescu, în zilele pregătirii premierei operetei sale, Crai Nou. Lucrarea de față se concentrează pe evidențierea a trei planuri distincte pe care această creație le dezvăluie: cel al valorilor etice, întruchipate în libret de profilul moral al personajului principal – prototip al muzicianului cult cu rădăcini adânc înfipte în folclorul național, care, cu ajutorul prietenilor săi și în pofida tuturor dificultăților, făurește un înalt fapt de cultură națională; cel estetic, reprezentat de veșmântul sonor pe care îl îmbracă în această operetă lumea orașului de provincie autohton al sfârșitului de secol XIX în opoziție cu cea a salonului vienez, și cel politic, referitor la subtextele libretului și la mesajul lucrării, care se schimbă în manieră caleidoscopică, în funcție de anii și conjuncturile socio-politice pe care aceasta le-a traversat. Analiza va investiga straturile de semnificație ce se decriptează din paginile libretului.

4. LOREDANA IAŢEŞEN - Cazul Bretan: paradoxul relației dintre valoare și promovare

   REZUMAT

   Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la trecerea în neființă a muzicianului transilvănean Nicolae Bretan (1887-1968), cunoscut în perioada interbelică printr-o activitate complexă (interpret, regizor, dirijor, compozitor), considerăm că este necesară elaborarea unui studiu critic din mai multe perspective. Pornind de la comentariile dilematice existente în bibliografia de actualitate, propunem, pe de o parte, sistematizarea informațiilor legate de receptarea personalității sale în contextul epocii în care a trăit și activat, iar pe de altă parte, conturarea premizelor care au generat apariția unor scrieri controversate, dar mai ales problematizarea efectelor acestora asupra percepției stilistice deformate a muzicianului la nivel național și internațional. Considerăm că aceasta este una dintre modalitățile prin care fenomenul renașterii Bretan poate fi reevaluat obiectiv, apreciind existența și contribuțiile reale ale unui muzician minor, înzestrat cu talent, însă imposibil de a fi situat în aceeași direcție componistică ce includea modele naționale (George Enescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu), comparabile cu cele din spațiul universal/european al primei jumătăți din secolul XX.

5. LAURA OTILIA VASILIU - Mituri antice grecești în opera românească. Jertfirea Ifigeniei de Pascal Bentoiu

   REZUMAT

   Interesul compozitorilor români de operă față de mitologia greacă începe cu inegalabila capodoperă enesciană – tragedia lirică Oedipe (1921-1931). Concepția artistică de sorginte realist-postromantică se concretizează în legătura indisolubilă dintre text și muzică, în sinteza originală a celor mai expresive mijloace componistice înregistrate în tradiția genului și deschiderea spre elemente de limbaj muzical de acută modernitate. Operele românești compuse după cunoașterea partiturii lui George Enescu, determinată de premiera de la București din 1958, reflectă un interes sporit față de subiectele mitologice, în forma poetică a tragediilor antice semnate de Euripide, Eschil și Sofocle. Semnificative creații muzicale românești scrise în perioada de avangardă din anii 1960-1980 – operele Prometeu de Doru Popovici, Oedipe la Colonos, Orestia I – Agamemnon, Orestia II – Choephorele, Orestia III – Eumenidele de Aurel Stroe, Jertfirea Ifigeniei de Pascal Bentoiu – la care se adaugă titluri ale artei scenice contemporane – Oreste & Oedip de Cornel Țăranu – propun noi interpretări filosofice și artistice ale miturilor originare. În același timp, lucrările amintite reprezintă repere ale transformării multiple și radicale a genului de operă în cultura românească. Accentuarea caracterului epic, cameralizarea genului și extrapolarea alternativă a elementelor din complexul sincretic, dezvoltarea unor noi modalități de spectacol, de transmisie sonoră și video – sunt trăsături ale noului stil de operă, asociat subiectelor puternice și simple ale tragediei antice. În acest sens, opera radiofonică Jertfirea Ifigeniei (1968) este o treaptă semnificativă în metamorfoza genului, valoarea sa artistică înnoitoare fiind confirmată de o importantă distincție internațională oferită compozitorului Pascal Bentoiu – Prix Italia al Radioteleviziunii italiene din Roma. Suflul poetic al textului, extras din capodopera teatrului antic, Ifigenia în Aulida de Euripide, caracterul imnic-oratorial al muzicii, economia și capacitatea expresivă a mijloacelor componistice, configurate în relația voce, orgă, percuție, mijloace electroacustice – sunt laturi asociabile în tălmăcirea temei majore de valoare universală: necesitatea jertfei feciorelnice în procesul unei construcții durabile.

6. ELENA CHIRCEV - Creația muzicală românească de sorginte bizantină în perioada 1918-2018

   REZUMAT

   Elaborată în anul în care România comemorează împlinirea a 100 de ani de la desăvârșirea statului național român, lucrarea își propune să realizeze o panoramă a creației muzicale monodice de tradiție bizantină din această perioadă, aparținând psalților români. Deși întreg secolul XX este dominat de valorificarea prin armonizare a melodiilor consacrate din stranele românești, creația muzicală redată cu notația neumatică specifică Bisericii Ortodoxe continuă să existe, dar cu discontinuități. În funcție de schimbările politice intervenite în societatea românească se pot delimita trei perioade distincte ale creației psaltice: a.1918-1947; b.1948-1989; c.1990-2018. Prima perioadă coincide cu ultima fază a procesului de „românire” a cântării bisericești. Cea de a doua corespunde perioadei comuniste și este marcată de hotărârile luate de Partidul Comunist, în privința Bisericii, respectiv de încercarea de uniformizare a muzicii de strană. După 1990, muzica psaltică revine în matca proprie și creația ultimelor două decenii îmbogățește repertoriul cu noi colecții de cântări. Constatăm, așadar, că, pe parcursul unui secol frământat și marcat de schimbările regimului politic, compoziția psaltică înregistrează un hiat în primele decenii ale regimului totalitar, pentru a se îmbogăți, treptat, la început de secol XXI, cu numeroase creații care poartă amprenta specificului românesc.

7. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Mărturii despre creația lui Nectarie Protopsaltul și a lui Nectarie Frimu în Ms. 7 de la Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași

   REZUMAT

   Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași (numită în continuare BMMB) reprezintă un valoros tezaur de cărți și documente (peste 100000 de unități arhivistice) din domeniul teologic. Posedă și un important fond de carte rară, din care face parte și un număr de 32 de manuscrise muzicale psaltice. Ms. 7 de la BMMB, este un Antologhion psaltic, în limba română cu alfabet chirilic, copistul și locul copierii sunt necunoscute, existând posibilitatea de a fi fost alcătuit chiar la Muntele Athos, între anii 1877-1880 (Apud Florin Bucescu, 2009, p. 108). Manuscrisul 7 conține, majoritar, cântări de la diferite slujbe traduse de Nectarie Schimonahul (1804-1899). Acesta a fost unul dintre cei mai renumiți psalți și compozitori români, fondator de școală de muzică psaltică, care a activat în Sfântul Munte, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În Ms. 7 este inclusă și o variantă mai rar întâlnită a „Slavei la stihoavna Miercurii cei Mari”, Doamne femeia ce căzuse, aparținând unui alt compozitor moldovean, Nectarie Frimu, originar tot din Huși ca și Nectarie Protopsaltul, dar care a activat la Iași. Nectarie Frimu (†1856), distins pentru meritele sale cu titlul onorific de „ierarh de Tripoleos”, a fost autor al Antologhiei – Liturghier și Utrenier-Vecernier (1840 respectiv 1846), unele dintre primele lucrări de acest gen în limba română și în notație hrisantică, deosebit de apreciate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrarea de față, care face parte dintr-un proiect mai amplu de catalogare a întregului fond de manuscrise muzicale psaltice de la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae”, se va axa pe prezentarea codicologică a manuscrisului, a conținutului muzical-liturgic, a autorilor de cântări, a surselor acestora, precum și pe sublinierea importanței codexului analizat în contextul fondului de manuscrise muzicale psaltice de la BMMB Iași.

8. CĂTĂLIN CERNĂTESCU - Exegeze bilingve ale irmosului calofonic Την σην ειρήνην (Pacea Ta) de Petru Berechet (cca. 1650-1725)

   REZUMAT

   Prezenta comunicare își propune să urmărească din punct de vedere semiografic evoluția irmosului calofonic Τελ ζελ εηξήλελ (Pacea Ta) de Petru Berechet (c. 1650-c.1725). Poate cel mai cunoscut irmos din Calofoniconul de limbă greacă, Τελ ζελ εηξήλελ s-a aflat în atenția multor exegeți dintre secolele XVIII și XIX care au dorit să explice notația originală stenografică a piesei. Ioan Hrysoverghi (sf. sec. XVII-înc.sec. XVIII), Anastasios Vaïas (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea), Gheorghios Ogurlu (sf. sec. XVIII-1866), Grigorie Protopsaltul (1777-1822) și Hurmuz Hartofilax (c. 1770-1840) sunt numai câțiva dintre cei care au transcris analitic melodia irmosului amintit, o contribuție majoră având și exegeții și traducătorii de limbă română, Macarie Ieromonahul (1763-1836), Visarion Protopsaltul (1794-1844) și Anton Pann (1797-1854). Studiul comparat al variantelor semiografice relevă tendința muzicienilor de a nota cât mai precis ornamentele provenite din tradiția muzicală orală, rezultând diferențe semnificative între diversele transcrieri. În vreme ce exegezele hrisantice ale irmosului Τελ ζελ εηξήλελ sunt foarte răspândite în spațiul elenofon, cele în notația de tranziție sunt rar întâlnite în manuscrise și, de cele mai multe ori, unice. Transcrierile muzicienilor autohtoni în noua grafie furnizează informații privind mecanismele procesului de adaptare lingvistică și implicațiile modificării planului melodic.

B. Artă și semnificație în creația muzicală contemporană

1. CEZARA PETRESCU - Ultimele lieduri de Theodor Grigoriu. Aspecte stilistice și interpretative

   REZUMAT

   Theodor Grigoriu, figură de referință în muzica românească a secolului XX, senior al generației de compozitori post-enescieni, cu o atitudine componistică de modern moderat, a explorat resursele expresive ale vocii umane în genul vocal-simfonic și vocal-cameral. Deși din punct de vedere cantitativ, lucrările pentru voce și pian nu sunt foarte numeroase și genul vocal-cameral nu a fost o preocupare constantă a compozitorului, liedul rămâne unul dintre palierele reprezentative pentru întreaga sa creație, marcată de un gust literar desăvârșit și învecinată armonios cu nimbul poeziei. Liedul i-a marcat lui Theodor Grigoriu existența profesională, de la primele încercări ale copilăriei, determinante pentru viitoarea sa carieră, până la realizările spațiate temporal ale maturității creatoare. Deși abordate într-o manieră neconsecventă, diversitatea, măiestria alcătuirii și învecinarea cu lucrări din genuri ample cu care rezonează și configurează adevărate „laboratoare de creație”, ciclurile de lucrări pentru voce și pian constituie ceea ce se poate numi cu îndreptățire creație de lied. Scrisoare către păsări pe cuvinte de Sfântul Francisc din Assisi (2004) și Iconarul – Poemul unui zugrav de biserici (2011) pe un text vechi, inedit, fără aspirații poetice, sunt ultimele lieduri ale lui Theodor Grigoriu, publicate postum. Îngemănând muzica și poezia într-un singur univers poetico-muzical, ele sunt depozitare ale acumulărilor și transformărilor limbajului muzical, lucrări spectaculoase, de maximă originalitate, care încheie armonios traseul spiralat al genului în contextul întregii creații a compozitorului.

2. CLAUDIA NEZELSCHI - Artă și semnificație. Iradieri Messiaen în universuri componistice de la noi

   REZUMAT

   Vom puncta câteva iradieri Messiaen dominante, pe plan ideatic și/sau tehnic, în sisteme componistice românești importante, cu referiri la conceptele de personaj muzical, număr, Timp/timp, repetiție. Ne vom referi la personaje structuri, personaje sisteme de acordaj și personaje paradigme muzicale/culturale, așa cum sunt ele prezente în creația lui Aurel Stroe, și apoi vom descoperi la Ștefan Niculescu melodia-personaj muzical cu memorie. Surprinzător dar/și firesc, obiectiv dar/și inspirat, Niculescu ne va deschide perspective și asupra personalității personajului muzical. Numerele (ceea ce este fascinant, de cele mai multe ori doar cifrele) se dovedesc a fi exemplu de simplitate, concentrând informație tehnică, trăire sufletească, inspirație muzicală. Vom demonstra/exemplifica aceasta cu trei perspective tehnice/semantice: poezie a numerelor-durate la Liviu Glodeanu, numere definind celule de serie dodecafonică la Roman Vlad, numere-bază a întregului edificiu modal în perspectiva Anatol Vieru. Pentru timp/Timp, personaj central al gândirii muzicale, poetice, filozofice, teologice a lui Messiaen (și de fapt al fiecărui om, al umanității), vom reține doar două ipostaze, perspectivele Stroe și Niculescu: în cazul Stroe, timpul integrat sferei memoriei, identității, revenirea în prezent a unor frânturi de amintire implicând suprapunerea de timpuri, în cazul Niculescu, timpul-temelie, condensare a faptului că la baza sintaxei se pot pune două categorii temporale, succesivitatea și simultaneitatea. Vom surprinde „personajul” repetiție în contextul mobilelor la Aurel Stroe, în roluri de monodii de periodicități, site și bucle la Anatol Vieru. În mod natural, concluziile se vor înscrie pe linia artă și semnificație.

3. PETRUȚA-MARIA COROIU - Aurel Stroe – Zece ani de eternitate (2008-2018)

   REZUMAT

   Aurel Stroe rămâne, la cei zece ani de la trecerea sa la cele veșnice, unul dintre cei mai valoroși compozitori pe care România i-a oferit lumii în generația post enesciană. Înscriindu-se într-o zonă de noutate și originalitate extremă a actului componistic si de gândire muzicală, Aurel Stroe a fost însă în egală măsură și neînțeles, și neapreciat îndeajuns (mai cu seamă acasă), și puțin cântat, puțin programat în cadrul concertelor simfonice sau al recitalurilor camerale. În afara granițelor țării însă, Aurel Stroe rămâne unul dintre cei mai programați autori români de muzică modernă. La zece ani de la trecerea sa la cele veșnice, încercăm încă crearea unei imagini de ansamblu asupra moștenirii sale muzicale, de creație și gândire componsitică.

4. CĂTĂLIN RĂSVAN - Băncile de sunet – ajutor neprețuit în creația componistică contemporană

   REZUMAT

   Băncile de sunet reprezintă colecții de eșantioane sonore ale instrumentelor muzicale din orchestra simfonică, instrumente tradiționale existente în diferite zone geografice ale mapamondului precum și sunete ale aparatelor virtuale ca sintetizatoarele, prezente tot mai mult în creațiile muzicale contemporane. Băncile de sunet sunt încărcate într-un aparat numit sampler ce are capacitatea de a le edita și reproduce. Articolul descrie sampler-ele analogice și mai ales pe cele virtuale, aparate complexe cu ajutorul cărora pot fi înmagazinate sau se pot interpretata sunete din librării specifice de bănci de sunet. Sunt de asemenea definite și catalogate principalele genuri de instrumente virtual digitale (cele care cuprind instrumentele orchestrei simfonice tradiționale, cele cu instrumente electronice moderne/cu instrumente de percuție precum și colecții etnice specifice diferitelor zone geografice. Cercetarea noastră pentru aplicații digitale utilizate în compoziția muzicală se bazează pe o experiență de 20 de ani. Actualmente, aplicațiile sunt unelte prețioase pentru compozitori și muzicieni, de fapt pentru toți cei care se ocupă cu industria muzicală contemporană. În anul 2006 am realizat prima colecție de bănci de sunet produsă în România The Essence of Panflute, o librărie ce conține 583 de eșantioane sonore, grupate într-un număr de 33 de instrumente virtuale specifice. Este cea mai complexă ipostază virtuală a naiului românesc în interpretarea cunoscutului instrumentist Cătălin Tîrcolea. Concepția și editarea poartă semnătura lui Cătălin Răsvan iar proiectul a fost realizat sub egida societății S.C. Canira Music Internațional. În respectiva colecție de bănci de sunete este expus cu lux de amănunte procedeul laborios de imprimare și editare a acestei librării virtuale. The Essence of Panflute este un produs apreciat pe plan internațional, distribuit de compania germană Best Service, una dintre cele mai importante din lume despre care s-a scris în cea mai prestigioasă publicație de gen, Sound on Sound și a deschis o poartă pentru actualii/viitorii creatori muzicali. Nutrim speranța că reprezintă doar începutul muncii de cercetare și dezvoltare a sunetului virtual digital, categorie aparte a instrumentelor în țara noastră.

5. CIPRIAN ION - Canti prophani de Sabin Pautza: joaca inocentă a copiilor ilustrată printr-un joc componistic elaborat

   REZUMAT

   Creația compozitorului Sabin Pautza, de o diversitate stilistică rară în peisajul contemporan al muzicii românești, se remarcă prin efervescență și culoare, dublate de stăpânirea magistrală a tehnicilor de scriitură. Lucrarea la care facem referire în acest articol, Canti prophani, este o suită vocal-simfonică dedicată corului de copii. Suita cuprinde trei miniaturi contrastante (repede-lent-repede), ce sunt unitare din punct de vedere motivic: Maico, Maico..., Dalbe flori și Dimineața ziua bună, reprezentând o transpunere în limbajul muzical a principalelor trăsături ale jocurilor copilăriei: repetitivitatea acțiunilor, ritmul, jocul de cuvinte. Din punct de vedere al limbajului, corului de copii îi este atribuită doar sonoritatea curată a modurilor diatonice, în timp ce ansamblul orchestral se suprapune prin structuri armonice și polifonice mult mai elaborate. Caracterul profan al versurilor, subliniat și în titlul suitei, mută accentul din zona religioasă în cea a purității sufletești și a bucuriei sincere, fiind potențată trăirea intensă a sărbătorii Crăciunului. Scurta introspecție analitică reliefează doar principalele maniere de tratare a materialului sonor, urmărind atât influențele arhaice, cât și tehnicile moderne de compoziție, precum și maniera în care acestea se contopesc. Adevăratul fir roșu ce dă unitate tuturor secțiunilor acestei creații, imaginea mamei, apare pretutindeni, fiind invocată de-a lungul desfășurării tuturor celor trei părți.

6. AURELIA SIMION - Influențe jazzistice în creația camerală a compozitorilor ieșeni, la începutul secolului XXI

   REZUMAT

   Muzica de cameră a fost întotdeauna un gen predestinat unui anumit public. La confluența secolelor XX-XXI interesul față de acest gen, atât al compozitorilor români, cât și cel al compozitorilor basarabeni, a crescut ȋn mod deosebit. Deoarece conceptul de muzică de cameră a evoluat de-a lungul timpului şi a oferit mereu posibilitatea de a experimenta, acest fapt s-a reflectat, în primul rând, şi în componența ansamblurilor realizată ȋn prezent prin asocierea unor instrumente eterogene din punct de vedere al construcției și al timbrului. Căutarea unor noi modalităţi de exprimare, a unor noi procedee stilistice şi noi sonorități, dorința de a utiliza noi procedee de emisie sonoră constituie o acțiune continuă a compozitorilor, prin a căror contribuții componistice repertoriul formațiilor camerale este ȋmbogăţit frecvent. Ȋn acest sens, un rol semnificativ în creația compozitorilor Sabin Pautza, Romeo Cozma (România), Oleg Negruța (Republica Moldova) îl are influența jazz-ului. Articolul se axează pe creații, în genul muzicii camerale cu influențe jazzistice, semnate de autori ieșeni. Scopul este de a realiza atât o prezentare de ansamblu, cât și o analiză structuralinterpretativă a unor creații incluse în repertoriul personal, care a fost de facto unul dintre criteriile selectării. Obiectivele cercetării sunt: evidenţierea particularităţilor de gen şi de stil ale creaţiilor contemporane; relevarea aspectelor interpretative ale lucrărilor, propunând unele sugestii și recomandări personale. Deși lucrările selectate au fost compuse inițial pentru alte instrumente și interpretate în public, ele nu au constituit până în prezent un subiect de cercetare și, prin urmare, nu au fost analizate.

7. ALEX VASILIU - Tradiţia balcanică în jazz-ul contemporan. Anatoly Vapirov

   REZUMAT

   Caracterul folcloric al începuturilor jazz-ului a fost stabilit de toţi cercetătorii muzicii clasice americane. Afro-americanii aduşi ca sclavi pe teritoriul Americii de Nord, emigranţii europeni legaţi de propriul repertoriu folcloric, cântecele din revistele muzicale de pe Broadway devenite succese naţionale – pot fi considerate primele trei valuri care au influenţat fundamental istoria muzicii de jazz. Conservarea manierei clasice şi moderne de improvizaţie şi aranjament nu a fost o soluţie pentru muzicienii de jazz autentici, preocupaţi permanent de înnoirea modului lor de expresie. După cum s-a întâmplat în genurile academice, efectul experimentelor a fost mai ales de a îndepărta publicul, capacitatea sa de a înţelege şi empatiza cu noile „produse” muzicale (în special cele din aria stilistică „free”) fiind descurajantă. Zonele care mai aveau ceva original de spus în domeniul jazz-ului au rămas culturile arhaice, tradiţionale din Europa de Est, Asia, Orient. În comparaţie cu lucrări folclorice din zone foarte îndepărtate, cultura muzicală a Balcanilor are avantajul diversităţii, uşurinţa de receptare a melodiilor, ritmurilor şi sonorităţii instrumentale. Unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai etno-jazz-ului este Anatoly Vapirov. Un muzician cu educaţie clasică, autor de concerte, muzică de scenă şi coloane sonore, un cunoscător deplin al modului clasic de improvizaţie ca interpret la saxofon şi clarinet, Anatoly Vapirov şi-a dedicat decade din viaţă cercetării culturii muzicale arhaice a Balcanilor, pe care a tradus-o în limbajul dual jazz – academic, în ipostazele lucrărilor predeterminate, cu partitură, şi a lucrărilor improvizate – ca solist, în formaţii sau în big-band-uri. Prezentul studiu se concentrează asupra reliefării tehnicilor de limbaj, subliniind calităţile artistic-estetice ale muzicii semnate de Anatoly Vapirov.

8. CARMEN ALMĂŞANU - Valori ale creației corale neoprotestante contemporane din România

   REZUMAT

   Apărută din nevoia de exprimare eficientă şi pertinentă în contextul culturii contemporane, creaţia corală neoprotestantă utilizează un limbaj diversificat şi plin de semnificaţii. Încă de la începutul existenţei cultelor neoprotestante pe teritoriul ţării noastre, stabilirea unui repertoriu liturgic destinat intonării comune sau de către diferite formaţii corale sau vocal-instrumentale, a constituit una dintre preocupările primordiale. Alături de creaţii corale traduse din literatura universală, în cadrul serviciilor religioase există un număr însemnat de lucrări originale, create de către compozitori români. Datorită tematicii extrem de diverse şi a caracterului extrovertit, muzica corală neoprotestantă înglobează stiluri diferite, specifice marii tradiţii muzicale clasice, romantice sau moderne precum şi influenţe din sfera extraeuropeană. Textul acestor creaţii, care este de inspiraţie biblică sau creat de către compozitor, reprezintă un mijloc de o mare diversificare în redarea materialului sonor. Compozitori şi aranjori cu o înaltă pregătire muzicală şi cu o profundă înţelegere a adevărurilor biblice, au dorit să contribuie prin intermediul artei sonore la îmbogăţirea repertoriului muzicii corale neoprotestante contemporane, lăsând moştenire posterităţii o cantitate însemnată de pagini corale valoroase.

RECENZII DE CARTE

1. CARMEN CHELARU - Cartea de Aur a Conservatorului din Iași s-a întors acasă!

   REZUMAT

   Cartea de Aur a Conservatorului din Iași a fost inițiată în anul 1926, când la conducerea instituției se afla profesorul de violoncel Nicolae Theodorescu (director în perioada 1924-1930). Am încercat să schițez aventura acestui document de importanță majoră pentru istoria Iașului cultural, punctând următoarele episoade: personalități și evenimente cu ecou în paginile Cărții; dispariția ei din arhiva Conservatorului în anul 1950, în condiții rămase neclare până astăzi; redescoperirea și prezența în colecția D. Grumăzescu; revenirea în patrimoniul Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Textul de față constituie o completare și o extindere a celui publicat în revista Filarmonica Magazin, în aprilie 2015.

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Senior editor – Prof. univ. Liliana Gherman, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Conf. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Asist. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Cuvânt înainte

Numerele 17-18, reunite in actualul volum al periodicului științific Artes. Revistă de muzicologie, asociază două arii fundamentale ale cercetării muzicale, bizantinologia și muzicologia creației academice, aflate încă, prin adâncirea specializărilor, în zone distincte, neintersectabile. Temele propuse pentru cele două secțiuni inițiază, de data aceasta, un proces de comunicare. Bizantinologii au fost provocați să evalueze realizările muzicologiei bizantine prin focusarea atenției asupra lucrărilor de referință, a personalităților teoretice de vârf și a direcțiilor principale de investigație. Muzicologii generaliști au luat act de integrarea domeniului, a metodelor istoriografice, a celor de analiză semiografică și semiotică ale bizantinologiei sau au descoperit punți de legătură între sacru și profan în scrieri contemporane.

Dacă primul studiu subsumat temei Cercetarea muzicii bisericești de tradiție bizantină – „Duhul” vechilor chinonice, semnat de Adrian Sîrbu (doctorand al Universității „Aristotelis” din Salonic, Grecia, sub îndrumarea profesorului Maria Alexandru) – înfăptuiește o autentică monografie de gen, referințele științifice aparținând literaturii bizantinologice actuale, textele următoare omagiază nume mari ale lumii psaltice românești. Codruț-Dumitru Scurtu (doctor al Universității Naționale de Muzică București, susținând teza sub îndrumarea Prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur) aduce noi mărturii despre importanța activității de creație psaltică a mitropolitului Iosif Naniescu, alăturându-l corifeilor Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu. Prof. univ. dr. Elena Chircev (Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și Conf. univ. dr. Irina-Zamfira Dănilă (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) – nume consacrate ale bizantinologiei – omagiază două personalități de vârf ale creației și cercetării muzicii psaltice românești: Sebastian Barbu-Bucur și Constantin Catrina.

Studiile grupate sub genericul Creația, muzicologia și interpretarea muzicală în actualitate stimulează interesul comunității științifice pentru cunoașterea noilor direcții și tehnici de hermeneutică muzicală. Secțiunea debutează cu lucrarea fundamentală pentru această arie tematică – Aspecte ale semanticii muzicale din perspectiva structuralismului, semioticii şi naratologiei aparținând Asist. univ. dr. Mihaela Georgiana Balan (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași), continuând cu cercetări ce propun aplicații punctuale, fie asupra actului componistic – Conotații interpretativ-componistice din perspectivă muzicologică (Prof. univ. dr. Nelida Nedelcuț și Lect. univ. dr. Lucian Ghișa de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca), fie în aria lingvistică a interpretării semantice – Decodificarea mesajului muzical prin analogia structurală între limbajul verbal şi cel muzical (Lect. univ. dr. Rosina Filimon – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași). Analiza creației moderne este reprezentată prin studiul Tematica – element arhitectonic primordial în structurarea formei de fugă în muzica secolului XX, elaborat cu temeinicie de Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași), iar problematica actuală a interpretării muzicale este schițată în lucrarea Practica interpretării – analize comparative, semnat de Prof. univ. dr. Petruța-Maria Coroiu împreună cu doctoranda sa, Alexandra Belibou (Universitatea „Transilvania” din Brașov).

Tematica volumului este extinsă prin lucrări de real interes pentru societatea muzicală românească, și nu numai. Dacă studiul Imnurile naționale ale românilor, scurte considerații istorice, stilistice, estetice (Prof. univ. dr. Carmen Chelaru – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) are o valoare culturală autentică, înscriindu-se în valul actual de reconsiderare a informațiilor și judecăților privind istoria, lucrările Receptarea critică a muzicii ieșene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alexandru Flechtenmacher (Dalia Rusu-Persic – doctorand al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, sub îndrumarea Prof. univ. dr. Laura Otilia Vasiliu) și Ioan Pavalache – coordonate poliptice ale unei vieți de muzician (studiu realizat de Lect. univ. dr. Consuela Radu-Țaga de la aceeași universitate) sunt contribuții reale la cunoașterea culturii muzicale ieșene.

Și în prezentul volum, cartea muzicală este în atenția noastră. Monografia de anvergură enciclopedică – Patru secole de lied de Grigore Constantinescu, volumul de studii Prin labirintul muzicii contemporane, elaborat cu rigoare și știință de Luminița Duțică și O istorie filocalică a muzicii de Petruța-Maria Coroiu, titlu ce acoperă inedite corespondențe între texte religioase ortodoxe și capodopere ale muzicii clasice, sunt comentate și promovate prin recenzii pătrunzătoare.

Dacă în peisajul muzicologic universal, știința muzicii își caută sprijin în disciplinele surori, de la lingvistică la psihologia percepției, de la istoriografia și sociologia politică la informatică și media, dezvăluind o îngrijorătoare tendință centrifugală, intersecțiile dintre bizantinologia muzicală și studiul artei sonore academice pot contribui la spiritualizarea actului de cercetare muzicală și la cunoașterea mai nuanțată a expresiei artistice proprie creatorului din sudestul Europei.

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

A. Cercetarea muzicii bisericești de tradiție bizantină

1. ADRIAN SÎRBU - Universitatea „Aristotelis”, Salonic, GRECIA - „Duhul” vechilor chinonice

   REZUMAT

   Muzica psaltică reprezintă rugăciunea cântată a Bisericii Ortodoxe pe care ne-au lăsat-o ca moștenire spirituală sfinții imnografi și melurgi ai lumii creștine, încă din primele secole. Această muzică are o funcționalitate precisă și anume cea de a potența starea de rugăciune și de a-l ridica pe om mai aproape de Dumnezeu. Sfânta Liturghie, centrul mistic și punctul de referință al întregii vieți a omului reprezintă întâlnirea și unirea tainică a omului cu Hristos, iar momentul acestei întâlniri este cufundat într-o atmosferă de meditație și introvertire conferite de cântările largi, lente, cu multe vocalize, numite chinonice. Este momentul de maximă așezare și pregătire sufletească. Compozitorii din veacurile îndepărtate au reușit să surprindă atât prin tehnicile componistice, dar mai ales printr-o stare lăuntrică de har acest efect de meditație în chinonicele lor. Observăm însă, începând cu secolul al XIX-lea, două fenomene: pe de o parte, noii compozitori nu mai reușesc să atingă în cântările lor același ethos ca al celor din vechime, iar pe de altă parte, în spațiul românesc (mai ales începând cu Ioan Popescu-Pasărea), gusturile muzicale ale vremurilor fac să se renunțe complet la aceste cântări largi ce vor fi înlocuite cu piese mult mai simple, de multe ori chiar armonizate. Prezentul studiu are un întreit scop: în primul rând, se reafirmă rolul fundamental al chinonicului în cadrul sfintei liturghii, prin argumente care subliniază vechimea acestei practici, dar și păstrarea ei în alte spații ortodoxe (precum Muntele Athos sau Grecia). În al doilea rând, este semnalată apariția, la începutul anului viitor, a primei colecții românești de chinonice semnate de compozitori bizantini și postbizantini (secolele XIII-XIX). În al treilea rând, dorim să arătăm faptul că aceste cântări vechi au un ethos aparte, ele reprezintă arhetipuri melodice dar și estetice și prin excelență, adevăratul clasicism al melosului bizantin.

2. CODRUȚ-DUMITRU SCURTU - Universitatea Națională de Muzică, București ROMÂNIA - Aspecte privind paternitatea cântărilor mitropolitului Iosif Naniescu (1818-1902)

   REZUMAT

   Biserica Ortodoxă Română a cunoscut în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea o valoroasă generație de arhierei protopsalţi, compozitori, traducători și promotori ai muzicii psaltice de tradiţie bizantină. Din această generație de excepție, se remarcă Iosif Naniescu, valorosul compozitor și interpret de muzică psaltică din secolul al XIX-lea. Prin bogata sa operă muzicală prezentată, mitropolitul Iosif se afirmă ca punct de referință, privind modalitatea de compoziție și de traducere din limba greacă a cântărilor psaltice. Datorită inspiratelor compoziții originale dar și a deosebitelor traduceri din sistema veche de notație muzicală, Iosif Naniescu poate fi pus în rândul promotorilor sistemei hrisantice din țara noastră, alături de Macarie Ieromonahul (cu care a colaborat), Anton Pann (cu care a legat o strânsă prietenie între anii 1939-1854) și Dimitrie Suceveanu (pe care l-a promovat drept protopsalt al Moldovei). Calitatea de bun interpret îi este reliefată de nenumăratele mărturii scrise de-a lungul timpului. Iosif Naniescu arată istoriei muzicale, prin opera răspândită în peste 100 de manuscrise muzicale (depozitate în țară și în Sfântul Munte Athos), râvna și talentul deosebit cu care a fost înzestrat, câștigând în consecință prețuirea psalților vremii care copiază în antologiile lor cu mult respect și cântările sale. De aceea, articolul de față întărește paternitatea cântărilor sale, reprezentând totodată și un omagiu adus acestui adevărat clasic al muzicii psaltice de tradiție bizantină.

3. ELENA CHIRCEV - Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca ROMÂNIA - Arhid. Dr. Sebastian Barbu-Bucur – cercetător al tradiției muzicale bizantine din spațiul românesc

   REZUMAT

   Arhid. prof. univ. dr. Sebastian Barbu-Bucur este unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai bizantinologiei româneşti, cu o activitate neobosită desfășurată pe mai multe planuri – științifică, de creație muzicală psaltică, didactică, interpretativă. Lucrarea de față surprinde succint o parte dintre realizările cercetătorului, preocupat îndeosebi de procesul de românizare a cântării în secolul al XVIII-lea și de manuscrisele redactate de români. Sunt evidențiate meritele muzicologului bizantinist care a pus în valoare manuscrisul românesc nr. 61 de la Biblioteca Academiei Române, a depistat și a catalogat peste 250 de manuscrise românești în bibliotecile Muntelui Athos, a demonstrat prin ediții documenta și transcripta importanța activității unor psalți români al căror aport la traducerea cântărilor în limba română era aproape necunoscut. Munca neobosită a arhid. Sebastian Barbu-Bucur, de cercetător al muzicii bizantine, contribuie la mai buna cunoaștere și înțelegere a evoluției acestei muzici în secolele XVIII-XIX și creează premise ale unor noi investigații în anii care urmează.

4. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași ROMÂNIA - Constantin Catrina – o viață în slujba muzicii românești

   REZUMAT

   Personalitate complexă, cu multiple preocupări de investigare, dar și de creație – folclorist, istoriograf, muzicolog, bizantinolog, compozitor – Constantin Catrina (1933-2013) și-a dedicat întreaga viață cercetării muzicii românești, văzută în întreg ansamblul ei de manifestări: muzică folclorică, muzica bisericească ortodoxă de tradiție bizantină și cultă. Investigațiile acestuia au vizat, cu predilecție, zona Brașovului și cea din împrejurimi. A studiat cu acribie, în arhive și biblioteci, documente privind viața muzicală a Brașovului, descoperind informații inedite despre personalitățile culturale ale acestui vechi oraș transilvănean, cu bogate tradiții culturale, de influențe diverse. De asemenea, a reușit să descopere și legăturile acestor personalități cu alte centre culturale din țară. În domeniul bizantinologiei muzicale are o contribuție de pionierat, completând un spațiu rămas gol în istoria muzicii bizantine, prin evidențierea activității, pe perioada secolelor XV-XX, a unui important centru muzical de învățare a muzicii bisericești din centrul Ardealului – Școala de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului. În planul cercetărilor de folclor, a investigat zonele aferente Brașovului, culegând un bogat material etnografic, literar și muzical pe care l-a publicat în colecții de referință. În toate cele trei direcții de studiu menționate, a elaborat și un număr impresionant de articole publicate în presa locală și de specialitate, dovedind o reală pasiune pentru cercetare și pentru transmiterea rezultatelor acesteia specialiștilor, dar și publicului larg.

B. Creația, muzicologia și interpretarea muzicală în actualitate

1. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași ROMÂNIA - Aspecte ale semanticii muzicale din perspectiva structuralismului, semioticii şi naratologiei

   REZUMAT

   Muzica este o forţă universală, un mijloc de comunicare prezent pe întreaga planetă, pentru că deţine capacitatea de a influenţa emoţiile umane în absenţa cuvintelor (dacă ne referim la muzica instrumentală, camerală şi simfonică). Astfel, muzica este una dintre cele mai provocatoare arte în descifrarea mesajului ascuns de către creatorul ei. Studiul de faţă vizează trei metode analitice care s-au impus în muzicologia secolului al XX-lea – structuralismul, semiotica, naratologia. Scopul acestei lucrări este de a oferi o viziune de ansamblu asupra perspectivelor de investigaţie muzicologică şi de a formula nişte principii de aplicare a acestora în abordarea unei partituri muzicale la nivelul construcţiei formale, structurilor sonore, a echivalenţei de clase aplicate asupra elementelor muzicale, de asemenea la nivelul potenţialului energetic al izotopilor sonori folosind verbele modale şi din punct de vedere al aspectelor determinante pentru cadrul narativ (spaţialitate, temporalitate, actorialitate). Structuralismul, semiotica şi naratologia au apărut ca discipline autonome succesive, pe parcursul unei jumătăţi de secol, influenţându-se reciproc într-o coexistenţă stimulativă ce a permis o amplă deschidere ştiinţifică până în zilele noastre.

2. NELIDA NEDELCUȚ, LUCIAN GHIȘA - Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca ROMÂNIA - Conotații interpretativ-componistice din perspectivă muzicologică

   REZUMAT

   Muzicologia, privită ca știință generală asupra tuturor elementelor definitorii ale muzicii, prin metode hermeneutice poate să își îndrepte atenția asupra compozițiilor atât printr-o privire critică asupra interpretării, a punerii în scenă a actului creator, cât și asupra scrierilor muzicologice ulterioare, devenind o „metainterpretare” care necesită o aprofundată exegeză. Binoamele interpretare-hermeneutică alături de cel de concept componistic versus realizare scenică sunt cele care stau la baza cercetării noastre, câtă vreme hermeneutica este însăși arta interpretării care pătrunde până în cele mai criptice elemente prezente în actul muzical, privit prin prisma triadei creație-interpretarereceptare. În încercarea de a evidenția modalitățile prin care compozitorul sugerează interpretului repere ale execuției scenice, prin elemente de scriitură, agogică, dinamică și efecte sonore speciale, ne propunem a studia, din perspectiva muzicologului, lucrarea 5 tablouri cu umbre(le) de Constantin Rîpă. Constituită pe structura a cinci tablouri, lucrarea cuprinde cincisprezece cântece pe versuri a cinci poeți contemporani clujeni și conturează un nou concept de spectacol muzical, prin care se dorește experimentarea componistică a ideii de primordialitate a textului poetic, care este asociat cu elemente de mișcare și gestică a interpreților și bazat pe un concept componistic aleatoric, tehnică definitorie pe care o regăsim într-o bună parte a creației corale a compozitorului clujean.

3. ROSINA CATERINA FILIMON - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași ROMÂNIA - Decodificarea mesajului muzical prin analogia structurală între limbajul verbal şi cel muzical

   REZUMAT

   Tematica abordată în această lucrare are ca scop identificarea asemănărilor structurale între limbajul verbal şi cel muzical și reliefarea procesului de decodificare a mesajului muzical prin analogia structurală dintre acestea. În procesul percepţiei și decodificării mesajului muzical sunt implicate fenomene fiziologice, psihologice şi estetice. Percepţia muzicală presupune, pe lângă receptarea sunetului, activarea unor procese cognitive complexe care au ca obiectiv decodificarea, la nivel cerebral, a materialului muzical audiat. Pornind de la metodele de cercetare ale psihologiei cognitive, percepţia muzicală este redefinită de către cercetătorii fenomenul muzical printr-o serie de lucrări dedicate domeniului psihologiei cognitive a muzicii. În cazul analogiei între limbaj şi muzică, descifrarea structurii muzicale și percepţia acesteia se datorează, conform cercetătorilor, mai multor configurații structurale comune. Un model semnificativ pentru descrierea structurii muzicale este cel generativtransformaţional al lui Noam Chomsky. Acesta susţinea că toate limbajele, la nivel profund, au aceeaşi structură sintactică, în baza unor structuri înnăscute anatomofiziologice, specializate, ca o consecinţă a universalităţii unor mecanisme ale intelectului uman. Muzicologul Heinrich Schenker a afirmat că există un paralelism între analiza limbii naturale și cea a structurii muzicale şi a elaborat o teorie proprie despre structura muzicală. Fred Lerdahl şi Ray Jackendoff dezvoltă o gramatică muzicală în care sunt definite o serie de reguli generative pentru a explica structura ierarhică a muzicii tonale. Analogia structurală între limbajul verbal şi cel muzical constă în mai multe elemente comune. Printre acestea se află organizarea ierarhică a ambelor domenii, guvernarea de către aceleași reguli – fonologia, sintaxa şi semantica, iar ca o consecinţă a universalităţii unor mecanisme ale intelectului uman, decodificarea mesajului transmis este realizat datorită unor structuri universale înnăscute, dobândite biologic. Lucrarea muzicală nu este percepută ca un flux confuz de sunete, ci este descompusă, elaborată şi asimilată la nivel cerebral prin intermediul unor scheme cognitive preexistente.

4. GABRIELA VLAHOPOL - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi ROMÂNIA - Tematica – element arhitectonic primordial în structurarea formei de fugă în muzica secolului XX

   REZUMAT

   Marile epoci stilistice ale trecutului şi-au avut în cea mai mare parte sintaxele și formele specifice, fuga luând naştere în contextul aplicării sintaxei polifonice la sistemul tonal-funcțional (parţial modal în epocile anterioare Barocului). Secolul XX, caracterizat printr-o continuă mobilitate şi căutare în domeniul limbajelor muzicale, nu intenționează crearea unor noi forme muzicale, ci preia tipare preexistente, pe care le adaptează contextelor creatoare specifice compozitorilor. Astfel, în ciuda estompării unora din elementele tipice fundamentale, s-au menţinut şi amplificat alţi factori de configurare şi construcţie, la fel de particulari, fenomenul cel mai semnificativ fiind dezvoltarea principiului tematic, ce va avea manifestările sale particulare în forma de fugă, diversitatea interpretărilor sale purtând amprenta unor direcții înnoitoare.

5. PETRUȚA-MARIA COROIU, ALEXANDRA BELIBOU - Universitatea „Transilvania” Brașov ROMÂNIA - Practica interpretării – analize comparative

   REZUMAT

   Notația muzicală și relația sa cu conceptul interpretativ este deosebit de complexă; ea depinde de fiecare situație stilistică în parte. Lucrarea ne-a prilejuit aprofundarea câtorva dintre ideile importante asupra interpretării, idei care aparțin dirijorilor Sergiu Celibidache și Wilhelm Furtwängler. Ideile acestora sunt precedate de expunerea câtorva generalități asupra conceptului, dar sunt ilustrate și practic, la nivelul repertoriului citat.

6. DALIA RUSU-PERSIC - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi ROMÂNIA - Receptarea critică a muzicii ieșene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alexandru Flechtenmacher

   REZUMAT

   În aparițiile periodice ale sfârșitului de secol XIX, critica muzicală a surprins puține detalii de compoziție muzicală, de organizare structurală sau ritmicomelodică sau de evaluare a interpretării vocal-scenice. Valorificarea în presă s-a realizat doar la nivel informativ, titluri – compozitori – interpreți, chiar și atunci cu unele omisiuni cauzate de indiferența autorităților față de fenomenul muzical sau de necunoașterea unor particularități stilistice, de limbaj muzical. În acest studiu am oferit o perspectivă actuală a contextului social-artistic. Noi surse au favorizat cunoașterea mai largă, mai detaliată a fenomenului critic din secolul al XIX-lea, completând informațiile aflate în studiile de istoria muzicii editate în România. Din aceste motive, o primă secțiune a cercetării am dedicat-o fenomenului extrem de dinamic al înființării revistelor, ziarelor în secolul al XIX-lea. Considerăm că putem să înțelegem într-un mod mai nuanțat dezvoltarea criticii muzicale, pornind de la ziaristica generală. Scopul acestei cercetări este de a descoperi noi dimensiuni ale muzicii ieșene, accentul fiind pus pe receptarea critică a compozitorului Alexandru Flechtenmacher, urmărind reflectarea în presa românească, de la primele consemnări, până la evaluările ulterioare acestei perioade, formulate în muzicologia secolului XX. Cu toate că textele cu profil muzical sunt destul de puține și aspectele sociale suscită, în primul rând, interesul comentatorilor, prin îmbinarea informațiilor oferite de surse de ordin general – literar, istoric, social – cu cele cuprinse în articolele de specialitate putem constitui o nouă perspectivă a componisticii ieșene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

7. CARMEN CHELARU - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi ROMÂNIA - Imnurile naționale ale românilor – scurte considerații istorice, stilistice, estetice

   REZUMAT

   Textul de față reprezintă o prescurtare a unei întreprinderi mai extinse, finalizate de curând și publicată în versiune românească la finele acestui an, la Editura Muzicală, cu titlul Cântecul-simbol, istorie și conținut. Despre imnurile naționale. Nu cu mult timp în urmă atingeam o temă sensibilă (nu numai la noi, astăzi; Chelaru, 2016), cea a prejudecăților în considerarea și reconsiderarea istoriei, care pot manipula conștiințele (și chiar o fac!), în sens pozitiv ori negativ și care, uneori, generează și influențează idei și manifestări naționalist-extremiste. Urmând axa temporală a istoriei în sens ascendent și descendent, m-am oprit la o dilemă (personală, dar nu numai) legată de imnurile naționale: origini, circumstanțe, configurații și mai ales comparații. Prima concluzie, după o sumară examinare este că în imnul național – așa cum există și este perceput astăzi în lume și mai ales în Europa – se concentrează esențe ale istoriei și personalității colective de la un moment dat, ale națiunii pe care o reprezintă. De aici – sugerarea unor posibile retușuri în idei cel puțin, dacă nu și în configurația prezentă și mai ales viitoare a acestui gen muzical-poetic. Textul de față rezumă șirul imnurilor naționale ale românilor, de la cel dintâi, adoptat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, trecând prin etapa monarhică, continuând cu imnurile naționale ale României comuniste și încheind cu actualul imn, care este în același timp și cel mai „vârstnic” dintre toate. Motivul pentru care am optat pentru această temă de investigație nu constituie rezultatul unei curiozități pur științifice, ci al unui interes în întregime subiectiv privind împrejurările care i-au îndemnat pe români să adopte de-a lungul ultimului veac și jumătate, aceste imnuri și nu altele.

8. CONSUELA RADU-ȚAGA - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi ROMÂNIA - Ioan Pavalache – coordonate poliptice ale unei vieți de muzician

   REZUMAT

   Anul 2017 a marcat împlinirea a 10 ani de la trecerea în lumea umbrelor a dirijorului și profesorului Ioan Pavalache. Născut la Chișinău, Ioan Pavalache a trecut prin calvarul refugiului din 1944. Și-a desăvârșit studiile la București, alegând să profeseze în domeniul muzicii. Marea sa pasiune a fost dirijatul, de aceea a preferat să părăsească capitala și să vină la Iași pentru a conduce Corul „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” și în același timp Corul Operei Române. Și-a legat destinul de activitatea Corului Filarmonicii, pe care l-a păstorit timp de 32 de ani, ridicând formația la un înalt nivel artistic. Nu a refuzat implicarea în activități de organizare, fapt pentru care a condus opera ieșeană ca director artistic. Entuziasmul și elanul profesional l-au îndreptat către cariera didactică, iar la conservatorul ieșean a format o pleiadă de tineri dirijori, care își desfășoară astăzi activitatea în instituțiile de profil. Continuator al tradiției corale, Ioan Pavalache a fondat Corala „Camerata”, care a cunoscut o bogată activitate pe plan național și internațional. Coordonatele unei vieți închinate muzicii merită a fi cunoscute la timpul prezent și nu numai…

RECENZII DE CARTE

1. LUMINIȚA DUȚICĂ - Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Iași ROMÂNIA
   Petruţa Măniuţ-Coroiu – O istorie filocalică a muzicii
2. LOREDANA IAȚEȘEN - Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Iași ROMÂNIA
   Patru secole de lied cu Grigore Constantinescu
3. PETRUȚA MARIA COROIU - Universitatea „Transilvania” din Brașov ROMÂNIA
   Luminița Duțică – excepționala colecție de studii muzicologice

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Senior editor – Prof. univ. Liliana Gherman, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Asist. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Muzica românească – identitate și contextualitate stilistică

Cum se situează creația muzicală românească în contextul european sau universal – iată tema fundamentală a cercetării muzicologice din România ultimilor 20 de ani, la care se afiliază și conținutul volumului 16 din Artes. Revistă de muzicologie. Prin studierea componisticii românești, istorice și contemporane, în relație cu lumea muzicală, semnatarii articolelor din acest număr, prezenți și în simpozionul cu tematică similară din cadrul celei de-a XIX-a ediții a FESTIVALULUI MUZICII ROMÂNEȘTI, Iași, octombrie 2016, intenționează depășirea stadiului anilor 1970-1990, perioadă de vârf, dar în care s-au asociat, în mod paradoxal, trăsături oponente. Pe de o parte, au erupt bogăția informației, substanțialitatea, nivelul științific și originalitatea, mai ales în studierea creației enesciene. Pe de altă parte, însă, ideologizarea naționalistă sau abstractizarea/conceptualizarea analizei limbajului muzical, dublate de lipsa traducerii textelor în limbi de circulație europeană, au determinat formarea unei imagini unilaterale, parțiale și au adâncit nivelul scăzut de cunoaștere a muzicii noastre în lumea artistică și științifică internațională. Studiile cuprinse în prezentul număr al revistei, deși de anvergură diferită, oferă subiecte inedite în aria tematică anunțată: repunerea în discuție a muzicii românești vechi prin prisma relativismului din cercetarea contemporană a istoriei, reevaluarea unor creații sau scrieri despre muzică prin conectarea lor la sursele europene ale timpului, contribuții punctuale la cunoașterea unor compoziții, concepte teoretice, a unor creatori români din teritorii învecinate, analize în premieră ale unor lucrări recente etc. Continuăm prezentarea de carte muzicală cu recenzia asupra unei substanțiale și semnificativ-reparatorie cercetări de folcloristică românească. Doctoranzi, muzicologi în plină dezvoltare sau personalități ale cercetării muzicale din Iași, București, Chișinău, Brașov – autori cuprinși în numărul 16 din Artes. Revistă de muzicologie – propun un dialog al ideilor și imaginilor asupra artei sonore românești prin mijloacele și direcțiile contemporane ale științei muzicale.

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

1. CARMEN CHELARU - Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Iași, România - Dihotomii necesare în cunoașterea istoriei (muzicii) autohtone – cu referiri la epocile antică și medievală

   REZUMAT

   Istoria redă fapte și judecăți subiective, care însă trebuie abordate cu cât mai multă imparțialitate. Două personalități din acest domeniu, Neagu Djuvara și Lucian Boia tratează fenomenul într-o nouă manieră, detașată de simpatii și antipatii, de manipulări de orice fel. Ei oferă astfel un exemplu principial ce poate fi aplicat și la istoria artelor, incluzând arta muzicală autohtonă. Textul de față propune o privire sintetică asupra istoriei muzicii din spațiul carpato-dunărean, de-a lungul a trei perioade: pre-romană și daco-romană, medievală timpurie și medievală târzie. Despre traci, geți și daci, apoi despre daco-romani, pe cât de puține izvoare materiale există, pe atât de mult se vorbește și se scrie. Câtă vreme nu dispunem de surse interne suficiente și plauzibile, despre muzica acestor strămoși putem emite doar presupuneri. Cea mai veche ramură muzicală care a precedat formarea limbii române a aparținut folclorului. Este însă greu de determinat cu precizie apartenența unor producții artistice populare la stratul geto-dac sau la cel latin. În arta medievală autohtonă timpurie se profilează două ramuri – cea populară și cea religioasă. În privința celei dintâi, schimbări spectaculoase nu au loc față de perioada anterioară; muzica de cult evoluează în conformitate cu organizarea social-statală și cu sedimentările etnice. Evul Mediu a adus sub aspect muzical, existența a trei ramuri importante: folclorul, muzica de cult și cea de curte. Nu originalitatea este țelul textului de față, ci schițarea unui traiect bazat pe echidistanță.

2. LOREDANA IAŢEŞEN - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi ROMÂNIA - Creația scenică a lui Alexandru Zirra în context național și universal

   REZUMAT

   Alexandru Zirra, personalitate proeminentă a Iaşului muzical interbelic, cu o activitate impresionantă desfăşurată în multiple domenii (compoziţie, interpretare, muzicologie, didactică), ce i-a provocat pe cercetători să-i dedice numeroase pagini în volume de specialitate, continuă, din păcate, să fie învăluită în mister şi în secolul XXI. Cu toate că i-au fost analizate lucrările (aparținând genurilor cameral, coral, simfonic, vocal-simfonic, operă), s-au scris cronici entuziaste cu ocazia unor prime audiţii, majoritatea opusurilor sale au rămas aproape necunoscute. Bunăoară, din cele cinci lucrări semnificative ale genului scenic, doar două au fost montate în 1941 la Opera Română din Bucureşti (opera istorică Alexandru Lăpuşneanu şi opera basm Capra cu trei iezi) mai precis, cu câţiva ani înainte de trecerea lui în nefiinţă (1946). A fost un factor descurajant, dat fiind faptul că ne referim la un muzician cu un temperament artistic mobilizator, care s-a străduit în decursul întregii cariere să îşi promoveze lucrările. Lipsa de interes a instituţiilor muzicale profesioniste de a-i interpreta opusurile în toate genurile şi, în special, în domeniul teatrului liric, ne-a determinat să parcurgem bibliografia aferentă. Am descoperit că majoritatea autorilor i-au comentat operele având în vedere apartenenţa creatorului la generaţia interbelică. De aceea, în cercetarea de faţă vom urmări dintr-o perspectivă istorico-stilistică, o abordare generală a spectacolelor lui Alexandru Zirra nu numai în context naţional, ci şi în relaţie cu tendinţele şi opusurile din muzica vest-europeană a primelor decenii din secolul XX

3. ROXANA SUSANU - Colegiul Național de Muzică „George Enescu” București ROMÂNIA - Dimitrie Cuclin și modurile populare românești

   REZUMAT

   Compozitor fecund și original, Dimitrie Cuclin a edificat un sistem propriu de gândire muzicală, cu rezonanțe metafizice, pe care l-a implementat în propria sa creație. Pentru el, muzica devine o imagine a unei lumi superioare, iar înțelegerea elementelor ei (a funcțiunilor) și a relațiilor dintre ele conduce, în final, la cunoașterea universurilor fizic și metafizic. Nonconformist și provocator, Cuclin a regândit bătrânul sistem tonal pe baze neo-pitagoreice și a ordonat funcțiunile și relațiile dintre ele după o logică proprie, pe care a urmat-o, în teoriile și compozițiile sale, cu obstinența unui scolastician. Tonica, dominanta, subdominanta, sensibila primesc roluri care, uneori, contrazic logica muzicală tradițională, fiind redefinite din perspectiva unei mișcări între două universuri paralele, descrise în textele sale metafizice, ethosul modurilor căpătând, astfel, o explicație. Gândirea sa muzicală s-a aliniat ideilor contemporanilor săi (Vincent d´Indy, Hugo Riemann, Ernst Kurth, Wilhelm Worringer), dar concepția sa meta-muzicală (psiho-filosofică) a făcut ca analiza sa să devină subtilă, iar compozițiile inspirate de acest sistem să poarte o amprentă stilistică aparte în peisajul muzical românesc. Studiul de față își propune o interpretare a modurilor românești heptacordice din perspectiva sistemului funcțional cuclinian, considerând că modelul teoretic al acestuia oferă o perspectivă asupra lumii modale a cântecului popular românesc.

4. LAURA OTILIA VASILIU - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași ROMÂNIA - Reconsiderarea esteticii lui Pascal Bentoiu în raport cu sursele europene, cu sincronizările universale și cu direcțiile de aplicare contemporane

   REZUMAT

   Opera teoretică a lui Pascal Bentoiu, publicată la începutul anilor '70 (Imagine și sens, 1971, Deschideri spre lumea muzicii, 1973, Gîndirea muzicală, 1975), a avut un destin paradoxal. Pe de o parte, a deschis mințile multor muzicieni și melomani, intrând imediat în bibliografia obligatorie a cursurilor de estetică de la conservatoarele din România. Pe de altă parte, n-au rămas dovezi substanțiale ale înțelegerii și fructificării sale, nici în presa vremii, nici în literatura științifică publicată ulterior. Explicația este simplă: concepția sa filosofică idealistă de sorginte romantică, având în fundal asimilarea scrierilor semnate de Kant, Hegel, Bergson, era clar exprimată – în pofida unor încercări (trucuri retorice) de estompare –, aceasta fiind la polul opus materialismului marxist dominant în anii redactării volumelor. Studiul identifică ideile fundamentale ale concepției sale estetice, axată pe psihologia receptării, precum: 1. primordialitatea percepției globale a articulației/compoziției muzicale (exprimată metaforic prin termenul de imagine) în relație cu procesul analitic al parametrilor sonori; 2. întâietatea conștiinței muzicale (creatoare și receptoare) în fața legilor fizice ale materialului sonor; 3. constituirea gândirii muzicale ca activitate mentală logică ce operează cu „identități fonice” pe axele timpului și spațiului, conectate psihologic/metafizic prin sintagma „continuum spațio-temporal”. Compararea concepției lui Pascal Bentoiu cu principala sa sursă teoretică – Musikpsychologie de Ernst Kurth (1931), la rândul ei o îmbinare dintre teoria gestalt (perceperea întregului), conceptul schopenhauerian al voinței creatoare/creatorului și fenomenul subconștientului relevat de Freud – demonstrează integrarea esteticianului român în fluxul principal al gândirii europene – caz singular în cultura muzicală românească din acea vreme. Dezvăluirea unor posibile paralelisme cu poziții estetice americane – ne referim la metoda psihologică, tot de origine gestaltistă a lui Leonard Meyer (Emotion and Meaning in Music, 1956) – și consecințele (indirecte) ale concepțiilor lui Bentoiu în planul educației muzicale contemporane, al analizei muzicologice, al psihologiei creației sunt proiectate ca obiective complementare ale prezentei cercetări.

5. PETRUȚA-MARIA COROIU - Universitatea „Transilvania” Brașov ROMÂNIA - Imagini iconice ale creației concertante a maestrului Aurel Stroe

   REZUMAT

   Printre imaginile originale care semnează din punct de vedere stilistic creația maestrului Aurel Stroe amintim câteva dintre cele mai semnificative: „obiectele sonore”, „fuga disipativă”, „acordul-matrice”, „evoluţia separată”, „carnavalul”, „armonia secretă”; explicitarea estetică a acestor noţiuni integrate discursului muzical şi conexarea lor cu planul expresiv sonor oferă multiple satisfacţii celor care aprofundează opera muzicală semnată de Aurel Stroe.

6. SVETLANA BADRAJAN - Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Chișinău REPUBLICA MOLDOVA

   REZUMAT

   Valentin Doni, originar din Republica Moldova, este un muzician complex, cunoscut în triplă ipostază: dirijor, compozitor şi interpret. În contextul general al muzicii contemporane s-a impus cu strălucire în atenţia publicului meloman şi a criticii de specialitate. Ethosul muzical naţional, după cum a menţionat însuşi compozitorul, a fost întotdeauna sursa sa de inspiraţie. El a încercat şi a reuşit să „împace” melosul popular cu tehnicile componistice moderne. Gândirea sa muzicală extrem de personală a evoluat de-a lungul anilor spre o desăvârşită utilizare a elementelor folclorului muzical pe care le-a ajustat propriei sale personalităţi muzicale, ceea ce e substanțial în a crea o lucrare originală. Dovadă este Concerto Brevis The Clock, care se remarcă prin unitate conceptuală și structurală, dinamism, logica desfășurării discursului muzical, orchestraţia bogată. Tema muzicală, în baza căreia sunt realizate variaţiunile, este preluată din repertoriul lăutarului Filip Todiraşcu. Concerto Brevis The Clock constituie un exemplu inedit de valorificare a sursei folclorice la modul cel mai direct și profund. Preluând creativ o sursă arhicunoscută din muzica foclorică, Valentin Doni reușește să o transforme într-o capodoperă a literaturii muzicale. Acest fapt se datorează talentului său de a percepe culorile timbrale, de a orchestra și a doza sonoritatea, completate de cunoașterea profundă a muzicii și manierei de interpretare violonistice tradiționale.

7. NATALIA CHICIUC - Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Chișinău REPUBLICA MOLDOVA

   REZUMAT

   Studiul de față reprezintă o schiță analitică asupra unuia dintre ultimele opus-uri ale compozitorului Gheorghe Neaga – Cvartetul nr. 3 pentru instrumente cu coarde. În urma parcurgerii celor două părți ale lucrării se va constata că autorul rămâne într-o anumită măsură adeptul tradiției, raliindu-se în același timp la inovațiile pe care le prezintă perioada postmodernismului. Între acestea, un prim rol se acordă principiului formal aflat într-o dublă ipostază: veche și nouă. Cu o structură arhitectonică bipartită – fiind evitată cvadratura clasico-romantică –, creația cuprinde un șir important de înnoiri introduse de compozitor în baza unor legități cunoscute de secole. Printre acestea se numără diferențele dintre cele două părți (după numărul de măsuri, după exactitatea secționării formelor), dar și problema amplasării centrului liric al cvartetului. Însă nu pot fi ignorate nici alte reprezentări ale limbajului muzical. Fără a neglija tematismul și tehnicile de tratare a acestuia, trebuie menționată totuși surprinzătoarea relație dintre polifonie și armonie, iar faptul că tonalul cedează modalului nu este o noutate pentru perioada de maturitate a compozitorului. În acest context, deși consacrată unei componențe clasice caracteristică genului, lucrarea este o dovadă în plus asupra faptului că cvartetul de coarde a reprezentat dintotdeauna un laborator în care se pot experimenta noi modalități de expresie, de armonie, polifonie etc. Așadar, modernist tradițional, Gheorghe Neaga nu inovează în mod radical limbajul muzical, dar nu se eschivează de folosirea unui limbaj modern la necesitate.

8. LEONARD DUMITRIU - Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi ROMÂNIA - Metafore sonore înrudite în liedurile pentru voce şi pian de Roxana Pepelea şi Leonard Dumitriu, pe versuri de Vasile Burlui

   REZUMAT

   Lucrarea se concentrează pe cercetarea metodelor componistice pe care doi creatori de muzică le utilizează într-un proiect cu siguranţă inedit în spaţiul muzical contemporan românesc, dacă nu şi în cel internaţional. Pornind de la opt poeme ale lui Vasile Burlui, Leonard Dumitriu şi Roxana Pepelea scriu muzică pe aceleaşi versuri, aproximativ în acelaşi timp, dar fără să discute între ei amănunte despre viziunea creatoare a celuilalt. Colegi de generaţie, absolvenţi ai Conservatorului „George Enescu” din Iaşi la clasa de compoziţie a regretatului Vasile Spătărelu, în anii ’80 ai secolului trecut, cei doi protagonişti ai experimentului voluntar dovedesc asemănări uimitoare (sau poate că nu…) în gândirea componistică profundă şi dau răspunsuri sonore foarte apropiate la multe din problemele ideatice ale versurilor. Odată cu prima audiţie a liedurilor, ei constată că dincolo de sentimentele şi trăirile atât de speciale ale lui Vasile Burlui, pe care nu au cum să le ocolească şi să nu le oglindească în muzica lor, îi leagă acea profunzime simplă, umană şi luminoasă a fostului lor mentor. Mai ales într-unul din liedurile Roxanei Pepelea, imaginaţia glumeaţă a lui „Made”, aşa cum îi spuneau prietenii şi studenţii lui Spătărelu, transpare luminos şi nu lasă loc la interpretări privind descendenţa conceptuală. Roadele experimentului sunt cele 16 lieduri în oglindă, ce atestă soliditatea şi viabilitatea şcolii ieşene de compoziţie.

RECENZII DE CARTE

1. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Iași ROMÂNIA
   Alexandru Voevidca, Folclor muzical din Bucovina – vol. I – Repertoriul ritual-ceremonial vocal, ediție critică și catalog tipologic muzical de Dr. Constanța Cristescu, Suceava: Editura Lidana, 2015.

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Senior editor – Prof. univ. Liliana Gherman, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Creație, viață muzicală și intersecții culturale în zona Moldovei

Numărul 15 al revistei Artes – denumită din acest moment Artes. Revistă de muzicologie – grupează studii științifice și recenzii de carte ce reflectă preocupările pentru cercetarea creației și a fenomenelor culturale născute în, sau definind zona Moldovei, cu extensie spre Basarabia și Ucraina. Conținutul de idei pare a prelungi spiritul Conferinței Internaționale de Muzicologie, România muzicală și culturile învecinate. Tradiții, influențe, identități, conferință organizată de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” în 2013 – eveniment ce a evidențiat existența multiplelor legături muzical-culturale în zona Europei de Est și Sud-Est, o tematică muzicologică aflată încă în proces de investigare. Colaborarea muzicologiei ieșene cu cercetarea întreprinsă la Chișinău, printr-un dialog științific ce are deja o tradiție și, de dată recentă, cu etnomuzicologia practicată la Cernăuți, face posibilă o analiză comparativă, atât a tradițiilor folclorice, cât și a componisticii actuale. Studiile din prezentul număr reflectă totodată activitatea muzicologică ieșeană, unele fiind la origine comunicări științifice prezentate la Simpozionul de muzicologie Identitate și contextualitate stilistică în creația muzicală românească, ediția a VI-a, 2014. Alte articole prezintă cercetări în aria de conținut formulată. Abordările muzicologice, atât la nivelul subdomeniilor, cât și a tehnicilor de analiză, sunt diferite, urmărindu-se însă respectarea acelorași parametri științifici: încadrarea în sfera de cercetare, prin referințe consistente, claritate și coerență a conținutului, acuratețe terminologică și aport de originalitate în cadrul subiectului. O primă categorie de articole ilustrează istoria muzicală ieșeană, având profil general de cercetare istoriografică – „Zidiri muzicale ieșene disparate sau pe cale de dispariție”, studiu elaborat de muzicologul și profesorul de istoria muzicii Carmen Chelaru – sau monografică – „Ella Urmă, o viaţă dedicată cântului ieşean”, semnat de Loredana Iațeșen, cercetătoare interesată și de creația istorică a Iașului muzical. Acest număr cuprinde și studii despre compozitori români contemporani de origine moldovenească – o analiză originală asupra unor miniaturi vocale scrise de Felicia Donceanu (născută la Bacău) – „O viziune hermeneutică asupra liedurilor Cu penetul şi La mijloc de codru des de Felicia Donceanu” –, oferită de tânăra muzicologă Mihaela-Georgiana Balan și studiul monografic asupra componisticii și muzicologiei lui Liviu Dănceanu (născut la Roman), „Liviu Dănceanu – Reflectarea muzicii vs muzica reflecţiei”, de Laura Otilia Vasiliu. Tradițiile și creatia contemporană din vechile teritorii românești, Bucovina și Basarabia, sunt reprezentate de studiul „Folk musical creativity in the development of cultural traditions among youth”, o privire comparată românoucraineană dezbătută de Yaryna Vyshpinska de la „Yuriy Fedkovych” Chernivtsi National University. Totodată, aspecte ale componisticii și muzicologiei din Republica Moldova apar în mod elocvent în articolul „Ipostaze ale creației lui Gheorghe Neaga reflectate de muzicologia lui Vladimir Axionov” de Natalia Chiciuc, doctorand la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău. Începând cu acest număr, revista publică și recenzii de carte, selectând importante publicații referitoare la creația muzicală ieșeană (Carmen Chelaru (coord.), Studii de muzicologie de & despre Vasile Spătărelu –, Iași, Editura Artes, 2015), volume de referință, lansate la Iași (Grigore Constantinescu, Patru secole de operă. Istorie și stiluri, personalități creatoare, capodopere, repertorii, București, Editura ONB, 2014) sau reprezentând titluri bibliografice fundamentale și pentru cercetarea muzicală actuală (Manfred F. Bukofzer, Music in the Baroque Era, London, J. M. Dent & Sons LTD, 1948).

Redactor șef,
Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

CUPRINS

STUDII

1. CARMEN CHELARU - Zidiri muzicale ieșene dispărute sau pe cale de dispariție

   REZUMAT

   Asemenea orașelor-muzeu Praga sau Florența, Iașul este pentru orice iubitor de cultură un loc binecuvântat de muze. Poate nicăieri în România nu întâlnim o densitate mai mare de urme ale trecerii unor mari oameni ai istoriei culturale românești, ca la Iași! Demersul de față nu este un efect al nostalgiei vremurilor trecute, ci se dorește un semnal pentru cei ce ar trebui să vegheze la conservarea locurilor și zidirilor atinse de aripa binefăcătoare a artei, culturii ori gândirii geniului românesc. Am văzut la Salzburg plăci cu informații pe aproape fiecare colț de stradă ori de clădire, ce amintesc posterității că acele locuri au cunoscut, fie și trecător, vecinătatea spiritului ales al marelui Amadeus. Iașul cuprinde nenumărate locuri legate de nume mari ale culturii și artei românești și europene, care, din fericire au rămas menționate în scrieri prețioase – mai vechi sau mai noi –, dar, din nefericire, dispar din peisajul citadin văzând cu ochii. Ne-am luat îndemnul așadar să înserăm, cu prilejul unicului Festival dedicat muzicii românești, câteva comentarii despre edificii muzicale ieșene care au fost și nu mai sunt, de asemenea care încă sunt și probabil nu vor mai fi! Între acestea, Casa Ghica, așezămintele din strada Lăpușneanu, Casa Sadoveanu și alte câteva.

2. LOREDANA IAȚEȘEN - Ella Urmă. O viaţă dedicată cântului ieşean

   REZUMAT

   Figură marcantă a Iaşului muzical din a doua jumătate a secolului XX, care anul acesta a împlinit onorabila vârstă de 95 de ani, soprana şi profesoara Ella Urmă reprezintă un model de dăruire profesională şi umană. Astăzi o receptăm atât din perspectiva interpretărilor de excepţie, pe care le-a oferit unor pagini de referinţă din repertoriul universal şi românesc, cât şi din sfera pedagogului de elită, care prin cariera didactică deosebită, a facilitat formarea şi afirmarea unor tinere talente la nivel naţional şi internaţional. Mai mult, numele ei este asociat cu activitatea intensă organizatorică pe care a susţinut-o în calitate de fondatoare a şcolii autohtone superioare profesioniste de canto. Pornind de la bibliografia existentă în dicţionare, enciclopedii, sinteze istoriografice, pagini de memorialistică, cronici, interviuri, în studiul de faţă ne propunem reconstituirea unei personalităţi din spaţiul muzical ieşean de odinioară, care, în desfăşurarea vieţii artistice prestigioase, s-a preocupat într-o manieră unică, de realizarea unei cariere lirice, în slujba activităţii didactice.

3. NATALIA CHICIUC - Ipostaze ale creației lui Gheorghe Neaga reflectate în muzicologia lui Vladimir Axionov

   REZUMAT

   Figura artistică a compozitorului Gheorghe Neaga constituie un fenomen complex și indispensabil artei muzicale autohtone. Printre cei care au oferit posterității cercetări importante în plan muzicologic se găsește și Vladimir Axionov. Investigațiile acestuia – care au drept obiect de studiu simfonia și genurile muzicii simfonice, evoluția sau periodizarea muzicii simfonice autohtone, folclorismul și influența folclorului asupra tehnicilor de compoziție, problema stilului etc., – rămân a fi unele fundamentale pentru muzicologia fundamentală din Republica Moldova, iar prezentarea frecventă a unor analize ale opus-urilor lui Gheorghe Neaga în practic toate studiile – separate sau împreună cu lucrări ale altor autori – indică importanța repertoriului său componistic în procesele creative petrecute în muzica autohtonă și în numeroasele tendințe ale acesteia. În aproape toate investigațiile semnate de către Vladimir Axionov, în care acesta abordează în repetate rânduri diferite probleme existente în istoria și teoria muzicii, se găsesc exemple magistrale din lucrările compozitorului Gheorghe Neaga, propuse drept model ulterioarelor cercetări. Prin urmare, articolul de față cuprinde unele constatări ale muzicologului în cele mai diverse direcții de cercetare sesizate inclusiv în baza unor creații ale compozitorului Gheorghe Neaga, precum cele trei simfonii, simfonia vocală Perpetuum Mobile, suita pentru orchestră, poemul simfonic Danco, concertele violonistice, Cvartetul nr. 1, toate considerate mostre atât pentru fiecare gen în parte, cât și pentru întreaga artă muzicală autohtonă.

4. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - O viziune hermeneutică asupra liedurilor Cu penetul şi La mijloc de codru des de Felicia Donceanu

   REZUMAT

   În cultura muzicală românească, Felicia Donceanu rămâne un nume de referinţă în creaţia de lied, realizând o sinteză originală între elementele specifice muzicii folclorice româneşti şi sistemele intonaţionale moderne. În acest studiu, ne propunem realizarea unei analize comparate a două lieduri compuse de Felicia Donceanu, intitulate Cu penetul şi La mijloc de codru des, care fac parte din ciclul Imagini pe versuri de Mihai Eminescu. Analiza detaliată la nivelul tuturor elementelor de limbaj muzical constituie baza investigaţiei muzicologice urmărite, iar comentariul de tip hermeneutic, focalizat asupra aspectelor de simbioză între parametrii sonori şi versurile din creaţia eminesciană are rolul de a pătrunde cât mai adânc în substratul semantic al discursului poetico-muzical.

5. LAURA OTILIA VASILIU - Liviu Dănceanu – Reflectarea muzicii vs muzica reflecţiei

   REZUMAT

   Studiul se doreşte a fi o introducere în opera lui Liviu Dănceanu, remarcabil teoretician şi practician al fenomenului muzical românesc din ultimele trei decenii. Liviu Dănceanu s-a născut în 1954 la Roman, a absolvit Universitatea Națională de Muzică București (1980), secția de compoziție, la clasa profesorului Ștefan Niculescu. Creația sa cuprinde peste 150 de lucrări muzicale, 20 de cărți în sfera filosofiei și hermeneuticii muzicale, numeroase articole. În calitate de director și dirijor a ansamblului Archaeus, fondat în 1985, a susținut o luxuriantă activitate concertistică în întreaga lume A obținut numeroase premii de compoziție, printre care: ”Studium de Toulouse Prize”, 1986, Premiul Academiei Române, 1989, premii ale UCMR, 1988, 1990, 1994, 2001, 2004, 2006, Premiul ACIN (pentru muzică de film, 1988). Compoziții ale sale au fost comandate de festivaluri, asociații muzicale sau orchestre din lume. Dacă la o privire superficială, activitatea sa se orânduieşte pe palierele creaţiei, interpretării şi reflectării muzicologice, o receptare mai atentă dezvăluie unitatea manifestărilor sale artistice, aflate sub semnul unei permanente reflecţii asupra lumii, condiţiei umane, filosofiei artei şi destinului muzicii.

RECENZII DE CARTE

1. LOREDANA IAŢEŞEN - Patru secole de operă în viziunea lui Grigore Constantinescu
   Grigore Constantinescu, Patru secole de operă. Istorie şi stiluri, personalităţi creatoare, capodopere, repertorii, București: Editura ONB, 2014.
2. LAURA OTILIA VASILIU - O imagine poliprismică a creaţiei lui Vasile Spătărelu
   Carmen Chelaru (coord.), Studii de muzicologie de & despre Vasile Spătărelu, Iași: Editura Artes, 2015.
3. CARMEN FERARU - Barocul muzical în viziunea lui Manfred Bukofzer
   Manfred F. Bukofzer, Music in the Baroque Era1, London, J. M. Dent & Sons Ltd., 1948.

REDACȚIA

Redactor şef – Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Senior editor – Prof. univ. Liliana Gherman, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Prof. univ. dr. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, Universitatea Națională de Muzică București, România

Prof. univ. dr. Pavel Pușcaș, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, România

Prof. univ. dr. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, Chișinău, Republica Moldova

Prof. univ. dr. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germania

Prof. univ. dr. Nikos Maliaras, Universitatea Națională și Capodistriană, Atena, Grecia

Lect. univ. dr. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Grecia

Echipa redacţională:

Conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, România

DTP:

Ing. Victor Dănilă

Carmen Antochi

Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Volumul al 14-lea al revistei ,,Artes” conține o serie de comunicări susținute în cadrul Conferinţei Internaționale de Muzicologie organizată în perioada 4-7 iulie 2013 de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași în colaborare cu Regional Association for the Balkan Countries of the International Musicological Society (IMS), cu tema ”Musical Romania and the neighbouring cultures: traditions, influences, identities”. Autorii sunt cercetători din Grecia, Croaţia, Serbia şi România. De asemenea, au fost incluse în volum alte patru studii, semnate de specialişti din Iaşi, Bucureşti şi Timişoara, care contribuie la lărgirea tematicii propuse inițial.

Revista apare în variantă bilingvă româno-engleză, traducerile fiind realizate prin grija autorilor.

CUPRINS

A. Comunicări susţinute în cadrul Conferinţei Internaţionale de Muzicologie ”Musical Romania and the neighbouring cultures: traditions, influences, identities”, 4-7 iulie 2013.

1. KOSTIS DRYGIANAKIS – “Κατά τους κάτω χρόνους” (“During the latest times”): Some thoughts on the cultural context of Greek chanting during the 19th and the 20th centuries.

   ABSTRACT

   Although musicologists tend to overpronounce the continuity of Greek Church music (the so-called ‘Byzantine’) from the medieval times till our days, the 19th century is a period of radical changes. In a geographical area earlier dominated by imperia, the development of nationalism creates new perspectives as well as new problems, and this becomes very clear in the birth of autocephalous national Churches that break up the tradition of ecumenism. The procedures that end up to the formation of nations and national states in the region (like the effort for standardization of national languages and the development of what Benedict Anderson calls “print capitalism”) obviously trigger changes in the chanting art, which gets more systematic, homogenous and clearly entrenched inside national borders. The development of civil structures (like societies, organizations and educational institutions) suggests new patterns of musical activity, which gradually depart form the religious devotional life and later become dominant carriers of the Church music. These carriers create new channels for dissemination of the music and introduce new elements into the music aesthetics, a procedure that continues till today. The modern, West-European scientific historical and musicological approaches give rise to various questions about the present state of the chanting art and about the aesthetic qualities of chanting, at times guiding to reconstructive projects while in other cases developing theoretical documentations of the practices in use. Round the change of the century, recordings and the musical industry introduce even more new aproaches, not only in methods of writing down the music but also in ways of perceiving it. The development of formal musical education and research in the next years brings to the surface even more issues. Given all these changes, one comes to the question: To which extend the contemporary performances of the Greek Church music resemble their older counterparts?

2. IOANNIS LIAKOS; SEVI MAZERA – Dionysios Foteinos: a Greek melourgos in Romania Nektarios Vlachos: a Romanian melourgos on Mount Athos. Their enchanted Doxologies.

   ABSTRACT

   After the first blossom period of Psaltic art during the post-Byzantine period, the melopoitiko kind of Doxologies presents great development and wide acceptance. Certainly, such rise does not appear suddenly but draws its affect from the famous 17th century group of four: Balasios the priest, Petros Bereketes, Panagiotis Chrysafis the new and Germanos of New Patras. Along with these, a significant number of prominent musicians - melourgoi deliver a series of Doxologies composed in all eight echoi (modes). Daniel Protopsaltes, Petros Lambadarios, Iakovos Protopsaltes and Petros Byzantios are some of the last composers – melourgoi of Doxologies of the period between 18th and 19th centuries. To them we owe on one hand the creation and recording on musical manuscripts of the so-called slow (αργή) and brief (σύντομη) tradition on psaltic compositions according to the new kind of melopeoia and on the other the introduction of this Psaltic tradition to the Danubian Principalities and Black Sea territories at this period. Dionisios Fotinos, a great Greek scholar, poet, painter, writer, famous Psalt (chanter) and melourgos (composer) follower of the Psaltic tradition of Constantinople (as a student of Iakovos Protopsaltes and Petros Byzantios) and Ieromonachos Nektarios Prodromitis Vlachos, experienced melourgos who came from Wallachia in his way to Mount Athos, they both constitute the link to the continuity of the Psaltic tradition at Mount Athos and the Danubian Principalities. Two musical manuscripts at the Library of the Romanian Academy in Bucharest as well as one at the University of Thessaloniki and the printed version of Christodoulos Georgiades Kessaniaios (1856), preserve the Doxologies of Dionisios Fotinos. On the other hand, the Doxologies of Nektarios Vlachos, both his own as well as his adaptations of Doxologies of Greek melourgoi in the Romanian language, are displayed in many Mount Athos musical manuscripts

3. CONSTANTINOS KARAGOUNIS – The Orthodox Synaxaria as direct and indirect sources of the independent science “Musicology of the Psaltic Art” and its specific scientific disciplines.

   ABSTRACT

   The Musicology of the Psaltic Art, as a relatively recent science, is still in that “precocious” situation, a typical feature of which -at least, in Greece- is the absence of clearly defined sectors of scientific research. The direct and primary need for investigation of the theoretical and musical sources, as well as for study and comprehension of the development of the notation, necessarily left “for a later day” the activity in other directions; directions like the Didactic and Pedagogic of Psaltic Art, its Morphology and Analysis, its Anthropology and Psychology, its Comparative Musicology and other equally important ones. Among them, we think that the research on the Theology and Literature of the Psaltic Art is a extremely important sector; through its conclusions one could go through all the theological teachings, the “theologiseis” of the Church Fathers about the Holy Psalmody, and at the same time through all the direct and indirect historical evidences of the Church and non-Church literature on the orthodox liturgical music. Aiming to an official definition of the sector of Theology and Literature of the Psaltic Art, the Orthodox Synaxaria is a “sine qua non” field for research, which comes out to be a very important source. The texts of Synaxaria contain many interesting elements about Holy Psalmody, which can be epitomized in the following aspects.

   • Psalmody as an uninterrupted, non-stop action of the Heaven’s Church of Angels and Saints, for endless glorification of the Most-Sacred Trinity God.
   • Church Music as a guiding and saving vehicle inside the Orthodox Holy Worship, which has been cultivated and shaped by the enlightened “ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ” Church Fathers, the sacred hymnographers, “melodoi” (hymnographers and also composers) and chanters.
   • Psaltic as an Art, having close ties and being inseparably linked with the ritual elements of the Orthodox Worship, an Art which, however, went through gradual modification, reaching through the centuries high levels of artistry and virtuosity.
   • Psalmody as a personal prayer and as a vehicle for prayer into the orthodox experience of the Church in general, and of the individual faithful in particular.
   • The non-Church music, the instruments, the secular songs, the dances and the relevant, the entertainments, the popular-folk feasts and festivals etc, are demonical tools and instruments of the devil, in his effort for “stealing” the spirit of man away from the Kingdom of the God.

4. CONSTANȚA CRISTESCU – Repere stilistice în muzica psaltică a secolului al XIX-lea. Studiu de caz.

   REZUMAT

   În condiţiile în care personalitatea componistică a psalţilor era cu greu recunoscută şi este greu recunoscută şi în zilele noastre, prin studiul de caz pe care îl propun demonstrez că marile personalităţi ale literaturii psaltice din secolul al XIXlea s-au impus nu numai prin măiestrita mânuire a modelelor retorice consacrate, ci şi prin tehnici de creaţie proprii, care le particularizează stilistic. Am comparat soluţiile de tâlcuire psaltică a textului Voscresnei (Stihira Învierii) glasului al II-lea de către Macarie Ieromonahul, Dimitrie Suceveanu şi Nectarie Ieroschimonahul la nivelul concepţiei arhitectonice, al proporţionării formei, al lexicului grupat pe funcţii sintactice, al sistemului ornamental şi al dinamicii melo-ritmice.

5. SANJA MAJER-BOBETKO – Croatian Music-Historiographical Syntheses in the First Half of the 20th Century.

   ABSTRACT

   This paper has developed as a result of the research done in the framework of the scholarly project Croatian music historiography before 1945, which has been funded by the Ministry of Science, Education and Sport of the Republic of Croatia. So far, the research in music historiography of the 19th century has been concluded.
   A completed bibliography includes works by Croatian authors active in Croatia or abroad as well as works by authors from other countries who dealt with historical issues related to Croatian music. A sum of more than 3000 recorded relevant bibliographic units so far might provide evidence of a multiple increase of the number of music-historiographical sources compared to the 19th century (around 460 were published altogether), and through analytical approach it has already been determined in this moment of the research that a great number of them surpass the previous period in its scholarly and/or professional relevance. Since Croatian music historiography of the first half of the 20th century was much more professionalized than that of the 19th century, its results were more respectable. This is seen in numerous articles and studies as well as in the music-historiographical syntheses.
   While in the 19th century only one general music history was written (but not published) in the period between 1911 and 1944 three general music histories and five national histories were published. Four of them dealt with Croatian and one with Slovakian music history. Finally, a book on Croatian music history by non- Croatian author Ivan Kamburov was published in Sofia in 1942. The authors of general music histories were Stjepan Hadrović (1911), Josip Andreis (1942) and Hubert Pettan (1942, 21943), of Croatian music histories Božidar Širola (1922, 1942), Branimir Ivakić (1930), and Hubert Pettan (1944), and of Slovakian Josip Andrić (1944). Structural odels and/or concepts, including ideological ones, are going to be displayed in the paper.

6. STEFANKA GEORGIEVA – Musical-Cultural Activities in the Bulgarian Emigrant Communities in Romania in the Second Half of the XIX Century.

   ABSTRACT

   The presentation emphasizes on the musical-cultural activities performed in Brǎila, a town called by historians “the cultural capital of the Bulgarian Diaspora”. Some of the initiatives of the immigration, besides the numerous popular concerts before the citizenry and at the homes of the rich Bulgarian families, go beyond regional life and reflect on the development of the pre-liberation and postliberation Bulgarian musical culture. First of all, this refers to the appearance of forms of organized musical life with the creation of the Bulgarian-Romanian Musical Society ”Muza” (1867) and of the Bulgarian Philharmonic Society ”Mara” (1869). The ten-year stay in Brǎila of Dobri Voynikov, one of the most famous writers of the Bulgarian National Revival, as well as his co-operation with the Romanian playwright Iorgu Caragiale, stimulates the writing of “dramas with singing” which the researchers of the Bulgarian musical theatre, quite reasonably, place in the entrance of its history. Among his associates are the brothers Isidor and Mihail Mihalidi (Mihaylovich) for whose performer’s and creative activities no analog is found in early Bulgarian musical culture.

B. Studii cu tematică diversă

1. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ – Mihail Berezovschi, compozitor reprezentativ pentru muzica liturgică corală din Basarabia, din perioada anteşi interbelică.

   REZUMAT

   Studiul de faţă îşi propune să realizeze o succintă analiză stilistică a creaţiei liturgice corale a compozitorului Mihail Berezovschi, personalitate muzicală reprezentativă din Basarabia, care a activat în prima jumătate a secolului XX. Sunt analizate sursele monodice ale prelucrărilor corale ale cântărilor Liturghiei, Vecerniei şi Utreniei, precum şi mijloacele componistice folosite de compozitor pentru valorificarea acestora. În urma analizei, am constatat că Mihail Berezovschi este un continuator al esteticii şcolii ruse de compoziţie corală, în ceea ce priveşte invenţiile melodice proprii şi modul lor de prelucrare armonică. În privinţa armonizării, prelucrările de muzică psaltică nu diferă prea mult de creaţiile originale ale compozitorului, poate doar prin faptul că recurg, în general, la treptele principale ale tonalităţii în care este transpus glasul psaltic, şi mai puţin la treptele secundare; de asemenea, nu se modulează în tonalităţi îndepărtate, ci de obicei, la tonalitatea relativei (majore sau minore, după caz). Uneori pentru armonizare e folosită varianta armonică a tonalităţii de bază, mai ales în cazul în care melodia modulează într-un glas cromatic (II, VI). În general este preferată armonizarea de tip omofon; lipseşte pedala armonică a isonului, care însoţeşte de obicei, cântarea psaltică, pe care o subliniază şi o pune în valoare. Simplificarea ornamentelor, înveşmântarea armonică tonală a liniei melodice şi lipsa isonului fac să se piardă din farmecul specific monodiei psaltice. Din acest motiv, prelucrările corale ale lui Mihail Berezovschi se apropie mai mult de muzica liturgică rusească și de cea apuseană, de tipul coralului armonic, decât de prelucrările corale liturgice româneşti din aceeaşi perioadă, de orientare tono-modală.

2. ANDREI BEJAN – Aspecte ale reformei hrisantice și ale aplicării acesteia în țara noastră (secolul XIX).

   REZUMAT

   Studiul de față abordează aspecte de sinteză cu privire la personalitățile reformei hrisantice, Hrisant de Madyt, Grigorie Protopsaltul și Hurmuz Hartofilax care au avut o activitate teoretică și practică decisivă pentru implementarea reformei hrisantice în Grecia. De asemenea, sunt prezentate informaţii cu privire la școlile de psaltichie din provinciile istorice Moldova și Țara Românească, care au avut un rol important în introducerea noii notaţii şi a repertoriului hrisantic în Biserică Ortodoxă Română. În finalul studiului este descris codicologic un manuscris în notaţie hrisantică, nesemnalat până în prezent, ms. 240, Liturghier, alcătuit de monahul Martinian la Mănăstirea Cernica. Acest puternic centru de „românire” din preajma Bucureștiului a înflorit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul starețului Calinic, un adevărat susținător al culturii teologice și muzicale bisericești în limba română.

3. SERGIU CÂRSTEA – Metode de studiu care au revoluționat stilul de interpretare la trompetă (secolul XX).

   REZUMAT

   Articolul descrie o serie de metode de studiu tehnic din secolul XX, care au stat la baza modificării stilului interpretativ și a formării mai multor generații de trompetiști care au edificat acest stil, creând noi posibilități de expresivitate, corespunzătoare limbajului muzical al secolului XX.

4. CONSTANTIN STAVRAT – Suita Tablouri dintr-o expoziție – aranjamente și transcripții pentru orchestră și grupuri camerale

   REZUMAT

   Reprezentant de seamă al culturii muzicale ruse, Modest Petrovici Musorgski (1839-1881) s-a impus, totodată, ca una dintre figurile importante ale galeriei personalităţilor componisticii universale din secolul XIX. Membru marcant al Grupului celor Cinci, Musorgski a fost nu numai un deschizător de drumuri, ci şi un inovator al muzicii ruse în perioada romantică, deoarece el s-a străduit să-i realizeze o identitate unică, influenţe ale limbajului său infiltrându-se adânc în creaţia generaţiilor ulterioare. Modest Musorgski a zămislit în 1874 suita Tablouri dintr-o expoziţie, într-o magistrală realizare pianistică, cu o melodică şi o ritmică de o mare forţă sugestivă, într-o înveşmântare armonică originală, colorată, bogată în elemente modale, cu o inedită construcţie arhitectonică.
   Înscriindu-se în galeria capodoperelor secolului XIX dedicate pianului, Suita Tablouri dintr-o expoziţie reprezintă ca una dintre cele mai importante realizări ale muzicii instrumentale programatice din perioada romantică. Paleta extrem de colorată şi de complexă a sonorităţilor armonice, a multitudinii vocilor, a contrastelor timbrale şi de registru ce depăşesc cu mult limitele unui singur instrument, pianul, explică faptul că Suita Tablouri dintro expoziţie a fost supusă, timp de peste un secol, imediat după publicarea sa, numeroaselor aranjamente, transcrieri, adaptări pentru orchestră, pentru instrumente solo sau cu acompaniament de pian, pentru ansambluri de instrumente omogene sau mixte. În materialele informative asupra acestui subiect figurează circa 50 de aranjamente şi transcrieri integrale sau fragmentare ale Tablourilor dintr-o expoziţie, fapt care certifică această suită printre creaţiile ce provoacă în permanenţă fie fantezia interpretativă, fie trezesc imaginaţia şi forţa creativă, în scopul de a realiza inedite şi inspirate instrumentaţii/orchestraţii.

REDACȚIA

Redactor şef: Prof. univ. dr. Laura Otilia Vasiliu

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi

Conf. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. dr. asoc. Maria Alexandru, Universitatea „Aristotle”, Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Echipa redacţională:

Lect. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron

Coperta: Bogdan Popa

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Prezentul volum, al 13-lea, al revistei „Artes” reprezintă o noutate, prin faptul că abordează teme de bizantinologie muzicală, realizându-se astfel o lărgire a tematicii generale de muzicologie. Această nouă deschidere a fost posibilă prin integrarea sub numele de „Artes” a revistei de arte bizantine „Byzantion romanicon” a specializării Muzică religioasă. În decursul celor 17 ani care au trecut de când a fost înființată, la inițiativa şi sub coordonarea Preot conf. univ. dr. Florin Bucescu și a doamnei prof. univ. dr. Gabriela Ocneanu, revista de arte bizantine „Byzantion Romanicon” a înregistrat un număr total de 9 apariții, remarcabile contribuții în planul cercetării și valorificării muzicii de tradiție bizantină. Astăzi, revista „Byzantion Romanicon” își găsește un nou cadru, cu siguranță de bun augur pentru afirmarea și confirmarea și pe plan internațional a cercetării în domeniul bizantinologiei muzicale românești.
Așadar, volumul al 13-lea al revistei „Artes” conține comunicări susținute în cadrul Simpozionului Internațional de Bizantinologie organizat în 13-14 iulie 2012 la Universitatea Națională de Arte ,,George Enescu” din Iași, cu tema Intervale și ehuri. Genul cromatic. Ornamentica în muzica românească de tradiție bizantină. De asemenea, au fost incluse în volum alte două importante studii care, deși nu se înscriu în problematica Simpozionului, reprezintă contribuții valoroase la lărgirea tematicii propuse inițial.

CUPRINS

Cuvânt înainte.

I. Intervale și ehuri. Genul cromatic

1. DANIEL SUCEAVA – Stihurile celor opt glasuri și vechimea octoihului.

   ABSTRACT

   The topic of the grassroots of octaechia (h2 o3ktahci1a) as a taxonomical principle concerning the eight modes of the Byzantine music, as well as the octoechos in terms of liturgical book to which this principle has been applied (or has originated from), has undergone several periods of time while being object to research study. Since the legendary paternity of Saint John Damascene, the pioneer of the semiography and Byzantine hymnography in church tradition, passing through the reevaluation from the first decade of the last century, resulting in considering the octoechos of Severus, the Monophysit Patriarch of Antioch (V-VI c.), as being the first certification of the hymnographical octaechia, the recent studies in which, refuting the afore-mentioned hypothesis, written proofs had been revealed, including fragments on papyrus, prior to Damascenian epoch (Greek, Georgian, Armenian, Syrian, Arabic manuscripts, some recently discovered), try to prove that the origin of the cult book, structured on the eight-week continuous sequence of the Christian liturgical calendar, is hagiopolitan (Palestinian), therefore reflecting the liturgical service of the cathedral in Jerusalem.
   The equivalence of the eight echoi (modes) of the psaltic theory with the harmoniai (a2rmoni1ai) of the Hellenic ancestry has been regarded from the beginning of more rigorous investigations on the phenomenology of the Byzantine musical art, as an artificial construction. But even those short dodecasyllabic poems, devoted to each echos that can be encountered within the Greek octoechoi in which the old ethos-doctrine of the Hellenic harmoniai late reflexion has been seen, have been considered, by the scolars who scientifically managed to publish and decipher the Byzantine musical monuments, factical poetical improvisations lacking any real ground. They appear in manuscripts starting with the XII century, in different variants, among which one later on (XVth century), published only in the midst of the last century. The most common variant that can be found in the printed books, seems to have an author, the Bishop Theodore of Cyzicus, a correspondent, among others, of emperor Constantine VII Porphyrogenitus. Although these rhymes, that pretend to portray in a naïve and obsolete metaphor, the character of each echos, have been considered, in the first scientific printed anthology, as „barren and dull (uninspired)” (illos [...] inanes et inficetos), they are still able to transmit the echo of the theological conception in connection with music’s role of spiritual loftiness of music within the Christian cult, the way it is encountered in the first writings of the Fathers of Church, as well as other authors close to our days, such as Saint Nicodemus the Hagiorite.

2. ELENA CHIRCEV – Genul cromatic în cărțile tipărite de Macarie Ieromonahul.

   ABSTRACT

   For the history of the Byzantine music in Romania, the name of Macarie the Hieromonk is synonymous with the printing of the first books of ecclesiastical music written in Romanian: Theoreticonul, Anastasimatarul and Irmologhionul, published in Vienna in 1823. The given paper aims at presenting the chromatic genre in all the above mentioned volumes, starting from the manner in which the theoretical aspects have been presented in Theoreticonul and continuing with the research of the content of the melodic formulae out of which the chants of the chromatic genre are composed in these collections. The comparative analysis between both the initial formulae and those pertaining to cadence from Macarie’s Anastasimatarul and the original Greek formulae by Petru Efesiul emphasize the importance a language bears on the structuring of the melodic discourse, but also the contribution of the Romanian psalm singers to the perpetuation of the Byzantine tradition.

3. MELANIA-ELENA NAGY – Genul cromatic în podobiile glasurilor.

   ABSTRACT

   The aim of this paper is to present the diverse manner in which the chromatic genre occurs in the podoben (prosomia) melodies, using examples taken mainly from the manuscripts kept in Cluj-Napoca libraries. Beside the frequent case of the chromatic second authentic mode exchanging scale with its plagal, there are also podobens in diatonic modes borrowing scales of the chromatic modes. We found Romanian manuscripts and also Greek ones containing series of podobens for all eight modes. Each of these podobens has a number of variants, as reflected in the chosen manuscripts and printed books. The oral tradition influence is evident once more even when we are dealing with a written repertoire, such as the one analysed in this paper.

4. DIMOSTHENIS SPANOUDAKIS – A statistical approach of the chromaticity. The sticheron Σήμερον συνέχει τάφος – Today, a tomb holds Him in the new and old notation.

   ABSTRACT

   The present study proposes an interdisciplinary approach (Musicology and Mathematics – Statistic) which has to do with the analysis to the Byzantine Music through the research in manuscripts with new and old notation. More specifically, we use a mathematicallystatistically informed approach to investigate chromaticity in the sticheron Σήμερον συνέχει τάφος – Today, a tomb holds Him which is chanted as the first idiomelon of the Lauds of Mattins of Holy Saturday and it is in the second (B’) mode with finalis Di.
   According to the measurements of this study in the sticheron Σήμερον συνέχει τάφος, some conclusions for the chromaticity and the dominating notes in the old sticheraric genre arise; In the new notation dominating notes are melurgicaly-compositionally strengthened with the usual repetition via ison (Graphs 1-1[a-c]) and with the usual extension of their duration through additive duration marks (Graphs 2- 2[a-c]); Dominating notes (Δεσπόζοντες φθόγγοι) have a direct relation with the microstructural (syllables) and mesostructural (kola) verbal units of the hymnographic text, since they usually function as their first note.
   In new and old notation, the parts of the exegesis where Chourmouzios uses the soft chromatic scale correspond to the parts of the D 564 where the metrophonic structure focuses on notes G# and b / Vou and Di. In the same way, the parts of the interpretation where Chourmouzios uses the intense chromatic scale correspond to the parts of the D 564 where the metrophonic structure focuses on notes E and a / Ni and Ga. This means that in the second mode the metrophonic structure indicates the modal oscillations we see in the slow exegesis; It is about an indirect way of suggesting-showing the modulations since those are not explicitly noted (with phthorai) in the musical manuscript. These modulations or better modal oscillations will be easily noticedrecognized by an expert in old notation and oral tradition like the Three Teachers.

II. Ornamentica în muzica românească de tradiție bizantină

1. VASILE VASILE – Concepția lui Anton Pann privind glasurile și ornamentica muzicală.

   ABSTRACT

   The Chrisantic reform has established, among other things, the division of the eighth into 68 elements, as the musician Hrisant de Madyt had anticipated. The Byzantine eighth according to Euclid and adopted by the Greeks had 36 elements, while Helmholtz’s eighth had 54. Eventually, an international committee decided the division of the eighth into 72 in 1881. Anton Pann replaced the division of the eighth into 68 elements with that of 22 elements; the seconds consisted of 2, 3 and 4 elements which he called: ton mic, ton mare, ton şi mai mare (small/low ton, high/large ton and larger/higher ton). In terms of modes, he will introduce the division of the eight achos into the two categories ihos şi ihos plaghios and we can remark on the use in his creation of expressive modulations; we owe him the introduction in the Byzantine music of certain modes which are specific of Romanian folk music, such as the famous hisar scale in the well-known Doxology, composed in a Dorian mode with the fourth degree which is raised. He is the first to use the major – minor parallel scales in psaltic music, frequently occurring in Romanian folk music. He will also introduce the oriental scales in religious music in Romanian: muştaar, nisabur and the enharmonique, especially the protovaris – întâiul greu, which was awarded certain weigh. The ornamentation in Anton Pann’s music is characterized by simplicity and the elimination of the melismes which did not play a significant role and he takes into account a certain specific expressiveness illustrated by the Romanian terms of which some were invented by him: grabnic şi zăbavnic. The Western terms suggest new manners of adapting the ornamentation; he introduced certain specific terms and their Romanian translation: largo – pe larg, andante – mai domol, argon – îndoit, allegretto – iutişor, domol şi dulce; he also found in Romanian equivalent terms for the ornamentation signs: psifiston – ton hotărât, omalon – neted, endofon – glas înăuntru a.s.o.

2. Pr. VASILE GRĂJDIAN – Ornamentica în cântarea bisericească de tradiție bizantină din Transilvania. Stihirile de la Vecernie la Doamne strigat-am, glas 5.

   ABSTRACT

   Previous musicology research established the kinship of the traditional Orthodox Church singing in Transylvania with the church music of Byzantine tradition, to which were added over time a series of regional folk influences. An mportant collection of songs for the church singing in Transylvania is the book of Church Songs published in 1890 in Vienna by Father Dimitrie Cunţan (1837-1910) from Sibiu - that is until today a defining landmark for the liturgical singing of the Orthodox Church in Transylvania.
   Other research – including many audio records – have shown that in the practice of the liturgical chant in the Transylvanian Orthodox parishes there is a great melodic variety for every type of song, compared with the patterns recorded in the Dimitrie Cunţan’s book of Church Songs. The interpretation performed by the different Transylvanian church singers is often characterized by a rich ornamentation, contributing in an important measure to achieve that melodic variety.
   This study aims to compare the melodic model proposed by Dimitrie Cunţan in his book for the Stichera of the 5th Tone to the "Lord, I have cried" of the Vesper with some haracteristic interpretations, transcribed from 54 more recent records available. The examples chosen are trying to highlight specific types or styles of ornamentation and their influence on the general melodic profile of that song – from close variations until more far variations, in comparison with the model of Dimitrie Cunţan.

3. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ – Semnele hironomice în Stihirarele în notație cucuzeliană din Arhivele Naționale Iași (ANI).

   ABSTRACT

   The present paper aims at presenting the cheironomic signs in some exemplary manuscripts to be found at the National Archives in Iaşi (NAI); these documents are four Sticheraria. The first codex is Ms. in Greek no. 198, Sticherarion syntomon, author: Petros Peloponnesios, in transitional koukouzelian notatation, not dated, the copying place is not known, the name of the copyist is not recorded, but it was probably copied in the last quarter of the XVIIIth century or in the first decade of the 19th century. The next document is Ms. 203 NAI, a Sticherarion- Kalophonicon in Greek, in koukouzelian notation in its form of the greatest development. Ms. 203 is not dated, the publication place is not known, the name of the copyist is not recorded, but it was probably copied in the last decade of the XVIIIth century or in the first decade of the XIXth century. Both mentioned manuscripts come from the Holy Mother of God Church in the town of Roman. The other documents are two unreported manuscripts: Mss. 204 and 206. Ms. in Greek 204 NAI, Sticherarion-Kalophonicon, author Crysaphes the Younger, in koukouzelian notation in its form of the greatest development, not dated, the copying place is not known, the name of the copyist is not recorded, but it was probably copied in the first half of the 18th last quarter of the 18th century. Ms. in Greek no. 206 NAI is a Sticherarion- Kalophonicon, author Germanos of the New Patra, in koukouzelian notation in its form of the greatest development, copied at the Iviron Monastery by Kir Giakoumis in 1736.
   In Ms. 198 NAI, in transitional koukouzelian notation, the number of cheironomic signs is relativelly small, because this type of notation is more synthetic. The megalai hypostaseis used in Ms. 198 are: antichenoma, psifiston, varia, omalon, eteron, paraklitiki, tromikon, piasma, lighisma, apoderma.
   In Ms. 203, 204, 206, in koukouzelian notation in its form of the greatest development, apart from the signs adopted from the Chrysantean notation (antichenoma, psifiston, varia, omalon, eteron), it appears a large number of megalai hypostaseis like: lighisma, piasma, tromikon, uranisma followed by thematismos eso with the syllable ne underneath, xironclasma, eteroparakalesma, psifistoparakalesma, the ftora thematismos esso, thes kai apothes.

III. Teorie și analiză

1. MARIA ALEXANDRU – Observations on the diastematic principles in Byzantine musical notations, with emphasis on Gregorios Mpounes Alyates’ method of metrophonia, and some links to analogous phenomena in Western Chant.

   ABSTRACT

   The starting point of our investigation is Oliver Strunk’s observation about the major importance of the adoption of diastematy in Middlebyzantine notation (Specimina notationum antiquiorum, ΜΜΒ VII, Pars Suppletoria, Copenhagen 1966, p. 1).
   The paper begins with a brief reference to the diastematy in the Hermoupolis-Notation, and some considerations on the gradual change from adiastematic Palaeobyzantine notation to diastematic Middlebyzantine neumes in comparison with the development of diastematic notations in Western Chant (part I with Ex. 1-8).
   In part II with Ex. 9-16, focus is shifted on the teaching of the Protopapadike, the later Papadikai and other theoretical texts about the intervals and the notion of metrophonia (intervallic counting, in different levels of theoretical and practical application), which represents a multi-stratified key-concept for the understanding of diastematy in Byzantine musical tradition.
   Part III with Ex. 17-24 concentrates on issues concerning the preparation of a critical edition of Gregorios Mpounes Alyates’ wellknown didactic Method of metrophonia Ne, houtōs oun anabaine (first part of XVth cent.), which forms a precious guide both for the investigation of diastematy and musical texture, and represents a stable element of the late Papadike, transmitted up to the beginning of the XIXth century.

2. CARMEN DURA – Evoluţia exighisirii cântărilor în Anastasimatarul lui Anton Pann.

   ABSTRACT

   This study aims to clarify the process of chant adaptation to the Romanian language. What did Anton Pann understand by adaptation? What are the limits of this pattern and what does Anton Pann see as innovation? To answer these questions, I compare the development of chant exegesis at Anton Pann based on a complete analysis of two stichera and other three examples. More exactly, I compare and contrast three musical sources: 185th - 198th Greek Manuscript, Library of the Romanian Patriarchate, 741st - 527th Greek Manuscript, 1853-1854, BAR, Anton Pann's Romanian Anastasimatarion, 1854. The study finds that, for Anton Pann, this process has the meaning of adapting the music to specific Romanian standards, on the one hand, and creating a new song, which preserves the structure, the beginning and the end, on the other hand. The study also notes Anton Pann’s interest in highlighting the expressivity of the song.

REDACȚIA

Redactor şef: Prof. univ. dr. Laura Otilia Vasiliu

Senior Editor: Prof. univ. Liliana Gherman

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi

Conf. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. dr. asoc. Maria Alexandru, Universitatea „Aristotle”, Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Echipa redacţională:

Lect. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă

Lect. univ. dr. Rosina Caterina Filimon

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron

Coperta: Bogdan Popa

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Prezentul volum cuprinde, pe de o parte, comunicări ştiinţifice prezentate la Simpozionul naţional de muzicologie desfăşurat sub genericul Identitate şi contextualitate stilistică în muzica românească (Ediţia a V-a Iaşi 2011) iar pe de altă parte lucrări cu tematică diversă elaborate în cadrul doctoranturii. Majoritatea autorilor sunt din Iaşi (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” sau Colegiul Naţional „Octav Băncilă”) dar au fost cuprinşi şi colaboratori din Bucureşti Universitatea Naţională de Muzică), Cluj-Napoca (Academia de Muzică „Gheorghe Dima”), Braşov (Universitatea Transilvania – Facultatea de muzică) şi Constanţa (Universitatea „Ovidius”, Facultatea de Arte).
Menţionăm că revista apare în variantă bilingvă româno-engleză, traducerile fiind realizate prin grija autorilor. Precizăm totodată că, pentru a conferi unitate volumului, am folosit şi de această dată - ca şi în cazul celorlalte volume deja apărute - în redactarea notelor de subsol sau bibliografice indicaţiile oferite de lucrarea TEHNICA SCRIERII ACADEMICE semnată de Şerban C. Andronescu, apărută la Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti 1997.

CUPRINS

A. Comunicări ştiinţifice prezentate la Simpozionul naţional de muzicologie – Identitate şi contextualitate stilistică în muzica românească, ediţia a V-a, 2011

1. Carmen Chelaru: Muzica românească în secolul 20: Cum? Unde? De ce?

   REZUMAT

   Cultura muzicala romaneasca exista si nu exista in Europa. Intre cauzele care ii reduc „vizibilitatea” se numara: volumul scazut sau chiar lipsa informatiilor; neintegrarea bazelor de date in circuitul international de specialitate datorita lipsei de comunicare intr-o limba de circulatie.
   Comparand genuri de muzica romaneasca cu genuri similare din cultura europeana, constatam o corespondenta valorica si de limbaj spontana si independenta totodata. Remediu: largirea canalelor de comunicare in dublu sens.

2. Laura Vasiliu: Influenţa culturii muzicale central-europene asupra componisticii româneşti moderne. Studiu de caz: Pascal Bentoiu.

   REZUMAT

   Impulsul configurării stilurilor naţionale moderne, cu influenţă decisivă, pe scară largă, a tehnicii de compoziţie bartókiene, avangarda dodecafonică cu întreg universul stilistic al modernităţii vehemente, deschis de A Doua Şcoală Vieneză, structurile clasicismului muzical german, reeditate în valurile neoclasice / postmoderne ale secolului XX – sunt principalele direcţii de influenţă ale culturii muzicale central-europene asupra componisticii bucureştene, prin extensie, româneşti. Important discipol al maestrului Mihail Jora (ale cărui studii în Germania au fost decisive pentru profilul său creator dar şi pentru conţinutul şcolii de compoziţie condusă timp de decenii la Bucureşti), Pascal Bentoiu îşi configurează componistica pe baza principiilor clasice germane: rigoarea scriiturii muzicale, coerenţa formei, dramaturgia simfonică grandioasă, spiritul universalist al inspiraţiei, tematicii, deschiderilor spirituale..

3. Luminiţa Duţică: Pascal Bentoiu – Eminesciana III. „Concert pentru orchestră” sau disimularea unei simfonii?

   REZUMAT

   Orientarea stilistică de tip neoclasic a generat un concept componistic de sinteză, în care structurile arhitectonice şi genurile muzicale aparţinând tradiţiei europene occidentale au fuzionat cu noile gramatici seriale, modale sau serial-modale dezvoltate pe parcursul secolului XX. Fiind prin definiţie un „hibrid” compoziţional, concertul pentru orchestră – consacrat prin modelul bartókian dar şi prin ciclul celor opt lucrări de referinţă ale lui Petrassi – a intrat de timpuriu în vizorul compozitorilor români, Pascal Bentoiu fiind unul dintre cei care au accentuat, din perspectiva lexicului modal-serial, dimensiunea simfonică a genului.

4. Gheorghe Duţică: „Elogiul simetriei”. O viziune a compozitorului Remus Georgescu.

   REZUMAT

   Deseori, compoziţia muzicală ascultă de un mecanism generativ predeterminat ce ia forma unui algoritm sau matrice cu potenţial de acoperire strategică, macrotemporală. În Concertul pentru orchestră de coarde, compozitorul Remus Georgescu reuşeşte o remarcabilă performanţă componistică, generându-şi întregul discurs muzical prin aportul exclusiv al unui mod-structură, a cărui „punere în timp” reflectă cu acuitate o serie de laborioase şi rafinate simetrii palindromice.

5. Petruţa Coroiu: Muzica lui Aurel Stroe: „Dorul de cer”.

   REZUMAT

   Pentru mai mult de un deceniu, am avut privilegiul subiectivităţii în ceea ce priveşte personalitatea maestrului Aurel Stroe. Fără a neglija analiza muzicală, am încercat întotdeauna să formulez – în cuvinte efemere – complexitatea sufletului său, aşa cum l-am cunoscut în ultimii 15 ani de viaţă. Sufletul unui artist este la fel de important ca şi muzica sa, pentru că arta doar reflectă resursele creative interioare ale personalităţii umane. Aurel Stroe a ştiut să-şi dăruiască sufletul, viziunile, compoziţiile, gândurile sale. S-a dăruit pe sine însuşi, nu doar lucrurile sale. Principala sa preocupare asupra ontologiei a devenit esenţa gândirii sale. Iată de ce toate aceste amintiri au rezistat în timp şi continuă să trăiască şi astăzi în sufletele nostre.

6. Tatiana Oltean: Viziuni moderne asupra mitului lui Orfeu în cultura muzicală românească. Lira lui Orfeu de Tudor Feraru şi Orfeuridice de Şerban Marcu.

   REZUMAT

   Investigaţia de faţă îşi propune să aducă în centrul atenţiei două lucrări muzicale recente – baletul pentru cor şi ansamblu cameral orfeuridice de Şerban Marcu şi poemul coregrafic Lira lui Orfeu de Tudor Feraru. Cei doi autori sunt tineri reprezentanţi ai şcolii clujene de compoziţie. Cele două partituri, care valorifică creator mitul lui Orfeu, prezintă o serie de particularităţi de limbaj, structură şi abordare a mitului care le disting în peisajul muzicii româneşti contemporane, atât în cadrul genului de balet cât mai ales în contextul muzicii autohtone asociate mitologiei antice greceşti. Cercetarea se apleacă şi asupra celor două puneri în scenă, analizând soluţiile coregrafice datorate Melindei Jakab, dar şi simbolistica particulară a mitului, în fiecare dintre cele două partituri, respective realizări scenice.

7. Irina Zamfira Dănilă: Aspecte ale creaţiei liturgice contemporane din Republica Moldova – Liturghia de Vladimir Ciolac şi Imnele Sfintei Liturghii a lui Ioan Gură de Aur de Teodor Zgureanu.

   REZUMAT

   Studiul de faţă se referă la două creaţii liturgice corale reprezentative din Republica Moldova: Liturghia de Vladimir Ciolac şi Imnele Sfintei Liturghii a lui Ioan Gură de Aur de Teodor Zgureanu. Prin intermediul analizei muzicale complexe, îşi propune să identifice posibile surse intonaţionale de inspiraţie psaltică utilizate ca linie melodică în aceste liturghii şi, de asemenea, să evidenţieze şi mijloacele muzicale specifice, folosite de autori, pentru prelucrarea acesteia.

B. Studii cu tematică diversă concepute în cadrul cercetării doctorale

1. Brînduşa Tudor: Clasic şi romantic în Sonata în la minor op. 164 D 537 de Franz Schuber.

   REZUMAT

   În acest articol am încercat să evidenţiem complexitatea şi valoarea sonatei în la minor op. 164 D 537 de Franz Schubert, urmărind două perspective: structurală şi semiotică - a analizelor discursului muzical, subliniind legătura cu tradiţia (elementele clasice) şi înnoirile aduse de către compozitor (elementele romantice). Sonata în la minor op. 164 D 537 dezvăluie o concepţie proprie clar definită atât asupra genului, cât şi a formei de sonată, Schubert dovedind o cunoaştere profundă a tiparelor tradiţionale, pe care le modelează însă conform gândirii personale, de conduită romantică.

2. Mariana Frăţilă: Curente şi tendinţe în muzica europeană din prima jumătate a secolului XX.

   REZUMAT

   Lucrarea îşi propune o prezentare panoramică a muzicii europene din prima jumătate a secolului XX. Pentru facilitarea înţelegerii tabloului muzical al perioadei respective în întreaga lui complexitate, s-a plecat de la premizele de evoluţie existente la sfârşitul secolului XIX şi începutul următorului. Conţinutul lucrării este rezultatul unei activităţi de cercetare documentară privind evoluţia muzicii în Postromantism şi Modernism. Din datele obţinute din bibliografie, partituri şi materiale audio, s-a putut configura / reconstitui imaginea plurivalentă a fenomenului muzical desfăşurat de-a lungul a mai bine de jumătate de veac extrem de fecund atât sub aspectul diversităţii mijloacelor de realizare, cât şi sub cel al varietăţii stilistice şi expresive. Tocmai datorită multitudinii căilor de creaţie componistică, spaţiul limitat al materialului nu a permis expunerea exhaustivă a procedeelor la care au apelat toţi creatorii de muzică din perioada avută în atenţie, dar s-a reuşit redarea cu fidelitate a imaginii de ansamblu a acelor curente şi tendinţe – în simultaneitatea şi/sau derularea lor – care nu numai că au lăsat o amprentă profundă asupra muzicii primei jumătăţi a secolului XX, dar au deschis şi perspective interesante şi multiple pentru evoluţia ulterioară a muzicii.

3. Roxana-Luiza Moldovan: Valenţele unei naturi (a)tipice – Erik Satie

   REZUMAT

   Studiul este centrat pe două părţi: I. Valenţele unei naturi atipice - Erik Satie ; II. Satie şi predilecta sa vocaţie : constantele de tip procedural.
   I. Valenţele unei naturi atipice - Erik Satie schiţează portretul componistic al artistului. Printre altele, este surprinsă modalitatea prin care propria-i natură interioară îşi pune amprenta asupra opţiunilor detectate la nivel procedural.
   II. Satie şi predilecta sa vocaţie: constantele de tip procedural conferă un prim-plan al parametrilor frecvent utilizaţi în opusurile lui Satie: disonanţa, libertatea metrică, parodia agogică, tehnica segmentelor.

4. Daniela Doroşincă: Repere teoretice şi interpretative în Liturghia modală de Achim Stoia

   REZUMAT

   Achim Stoia scrie in martie 1937 o Liturghie pentru cor mixt, monumentala prin constructia sa si prin aparatul vocal complex, cu o armonie tono-modala diatonica cu intonatii major-minore si o scriitura armonico-polifonica in care sunt prezente imitatiile si intrarile in stretto, pedalele si isonul preluate din muzica psaltica, precum si o metrica in care se combina structurile binare cu cele ternare. Universul modal popular in care plamadeste expresiva Liturghie, combinat cu un expresiv si complex simt armonic ii confera unicitatea si valoarea proprie numai acelor creatii menite sa dainuie peste veacuri. O particularitate a compozitorului Achim Stoia cu ajutorul careia cladeste arhitecturi sonore monumentale este aceea ca in Liturghie trateaza liniile vocale asemanator celor instrumentale, iar discursul melodic rezulta din inlantuirile armonice si nu din desfasurarea pe orizontala a melodiei, cum se intampla in lucrarile liturgice ale altor compozitori de muzica corala religioasa, iar finalurile sunt construite intotdeauna expansiv pe acorduri majore.
   Complexitatea limbajului muzical se rasfrange asupra actului de creatie interpretativ impunand diferite tehnici de executie, plecand de la maniera de cant pe legato in cantarile serafice (Imnul Heruvic), atingand sonoritati subtile prin poco staccato sau cvasi-recitativ (Sfinte Dumnezeule) si culminand cu supletea unui detachèe desprins din peisajul muzicii baroce in cantarile ample (Ca pre Imparatul, Sfant Domnul Savaot). Liturghia modala ramane in constiinta muzicala romaneasca un model de perfectiune a limbajului armonic si modal specific compozitorului Achim Stoia, dar si ca tehnica de constructie polifonica aplicata.

5. Dorina Iuşcă: Starea de anxietate asociată interpretării muzicale în public

   REZUMAT

   Starea de anxietate asociată intepretării muzicale în public (AAIMP) reprezintă unul din principalii factori psihologici care condiţionează nivelul artistic al interpreţilor muzicii culte. Incidenţa semnificativă a acestei stări în rândul muzicienilor amatori şi profesionişti, precum şi impactul deosebit pe care îl are asupra dezvoltării unei cariere în interpretarea muzicală au atras atenţia comunităţii ştiinţifice internaţionale. Prin urmare, în ultimii ani s-au realizat cercetări importante care au concretizat un tablou informaţional vast referitor la factorii care influenţează apariţia anxietăţii pe scenă şi la strategiile terapeutice de control şi reducere a acesteia. Studiul de faţă reprezintă o trecere în revistă a principalelor descoperiri.

REDACȚIA

Redactor şef: Prof. univ. dr. Laura Otilia Vasiliu

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi

Conf. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. dr. asoc. Maria Alexandru, Universitatea „Aristotle”, Thessaloniki, Grecia

Prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Echipa redacţională:

Prof. univ. Liliana Gherman

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron

Coperta: Bogdan Popa

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Prezentul volum cuprinde lucrari elaborate în perioada care a trecut de la publicarea volumului ARTES 9-10 (2010) sau chiar anterioara acesteia, mai ales în cadrul studiilor doctorale sau post doctorale. Tematica, destul de diversificata si acoperind o sfera larga de preocupari, fost grupata în trei mari capitole: 1) Analize structurale si stilistice, 2) Analize stilisticointerpretative si 3) Analize estetice &i sociologice.
Majoritatea autorilor sunt din Iasi (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” sau Colegiul National „Octav Bancila”) dar au fost cuprinsi si colaboratori din Bucuresti (Universitatea Nationala de Muzica) si Brasov (Universitatea Transilvania – Facultatea de muzica). Mentionam ca începând cu acest numar revista va aparea în varianta bilingva româno-engleza, traducerile fiind realizate prin grija însisi autorilor articolelor.
Precizam totodata ca, pentru a conferi unitate volumului, am folosit si de aceasta data - ca si în cazul celorlalte volume deja aparute - în redactarea notelor de subsol sau bibliografice indicatiile oferite de lucrarea TEHNICA SCRIERII ACADEMICE semnata de Serban C. Andronescu, aparuta la Editura Fundatiei „România de Mâine”, Bucuresti 1997.

CUPRINS

1) Analize structurale şi stilistice

1. Liliana Gherman: Opera Oedip de George Enescu şi opera-oratoriu Meşterul Manole de Sigismund Toduţă - două ipostaze complementare ale spiritualităţii româneşti

   REZUMAT

   Pornind de la o afirmatie facuta candva de Franz Liszt precum ca „Poetul sau artistul reusesc cateodata sa rezume nazuinta spre frumos a unui popor sau a unei epoci”, prezentul text s-a concentrat asupra a doua ample lucrari vocal-simfonice - opera Oedip de George Enescu si opera-oratoriu Mesterul Manole de Sigismund Toduta – a caror prima auditie a avut loc la distanta de aproape jumatate de veac (1936 si, respectiv 1985), in perioade distincte ale evolutiei muzicii romanesti dar si ale configuratiei culturale si politice a poporului roman in general. Fara ambitia unei cuprinderi exhaustive, sunt punctate cateva caracteristici definitorii ale acestor doua lucrari (apropiate valoric in opinia criticii muzicale sub specia capodoperei), prin prisma unor consideratii estetico-filosofice vizand spiritualitatea romaneasca in ansamblul evolutiei sale dar si particularizata pe etape delimitate conjunctural.

2. Loredana Iaţeşen: Tendinţe expresioniste în opera românească din primele decenii ale secolului XX

   REZUMAT

   Prezenta expresionismului in muzica romaneasca din primele decenii ale secolului XX nu constituie o noutate, gratie cercetarilor muzicologice minutioase apartinand Clemansei Liliana Firca. Amintim sectiunile dedicate manifestarii particulare a acestei orientari in volumele Directii in muzica romaneasca (1900-1930), Modernitate si avangarda in muzica ante- si interbelica (1900-1940) sau studiul Rezonante ale esteticii expresionismului in creatia muzicala romaneasca, ce au demonstrat viabilitatea fenomenului in anumite creatii din sfera orchestrala (suita), scenica (baletul), si ale caror ecouri s-au resimtit partial in genul de opera.
   Pornind de la observatiile pertinente ale cercetatoarei, in paginile ce urmeaza ne propunem sa evidentiem adaptarea trasaturilor curentului european in spatiul scenic romanesc din prima jumatate a secolului XX, pe linia realismului exacerbat din Napasta (Sabin Dragoi, 1927), a influentei lui Igor Stravinski cu al sau stille barbaro voalat in O noapte furtunoasa (Paul Constantinescu, 1934), pana la particularitatile muzical-dramatice care atesta expresionismul sublimat din capodopera Oedip (George Enescu, 1931)

3. Cristina Maria Bostan: Dmitri Şostakovici – exponent al muzicii naţionale ruse în secolul XX - Opera Lady Macbeth din Mţensk, între tradiţie şi modernitate

   REZUMAT

   Opera Lady Macbeth din Mtensk este o drama muzicala axata pe ideea de compasiune fata de conditia femeii in societatea contemporana. Ea poate fi privita, din punct de vedere al subiectului, ca o tragica metafora. Sostakovici a considerat-o ca o „tragedie-satirica” in care impleteste cu maiestrie tragicul cu sarcasmul si grotescul. Accentuarea laturii „materiale”, a degradarii omului pana la coborarea lui la nivelul purei fiziologii constituie o parabola. Compozitorul accentueaza tocmai momentele cele mai dure, bestiale, crimele, incercand astfel o analogie „metaforica” intre elementele artistice expresioniste si realitatea de cosmar pe care o traiau el si compatriotii sai.

4. Claudia Nezelschi: Opera Zamolxe de Liviu Glodeanu la confluenţa între muzică, matematică şi teologie

   REZUMAT

   In acest studiu se face o prezentare a operei Zamolxe de Liviu Glodeanu, accentuand asupra interferentelor scriiturii cu universul componistic al lui O. Messiaen, asupra notiunilor matematice subiacente unor structuri muzicale si asupra intelesurilor teologice pe care ethosul muzicii le pune in lumina, plecand de la textul poetico-aforistic al lui Lucian Blaga.

5. Ciprian Ion: Constantin Georgescu - regăsirea unui destin şi a unui univers sonor

   REZUMAT

   Continutul acestui articol face referire la personalitatea si creatia unui muzician, ale carui realizari au intrat intr-un con de umbra din motive greu de inteles. Autorul isi propune readucerea numelui sau in atentia lumii muzicale, argumentand acest demers printr-o scurta introspectie in creatia sa, reliefand acele trasaturi stilistice si componistice ce scot in evidenta rigoarea si profunzimea compozitiilor sale. Cele cateva referiri biografice legate de cariera lui Constantin Georegescu sunt menite a contura cadrul istoric, social si cultural al primei jumatati a secolului XX, aspect important in intelegerea influentelor pe care limbajul sau muzical le-a suferit.

6. Anca Leahu: Structuri sintactice şi timbrale în Simfonia II – „Aliaje”, de Anton Zeman

   REZUMAT

   Simfonia a II-a – „Aliaje”, de Anton Zeman, conceputa intr-o singura parte, reda, prin limbajul, tehnica de compozitie si grafismul moderne utilizate, o ipostaza a viziunii autorului asupra spiritualitatii romanesti. Lucrarea se naste dintr-un proces de evolutie transformationala a zonelor cu efect global, cu manifestari diverse de densitate sonora, de constitutie tehnica sau de natura timbrala. Mai multe personaje sonore de natura sintactica, dramaturgica sau timbrala dau glas Aliajelor intr-un cadru simfonic complex.

7. Zamfira Dănilă: Prelucrarea monodiei bizantine, postbizantine şi a melodiilor de colindă psaltică în creaţia lui Viorel Munteanu

   REZUMAT

   In lucrarea vocal-simfonica Glasurile Putnei, Viorel Munteanu s-a inspirat din melosul bizantin pastrat in manuscrisele Scolii muzicale de la Putna. El a preluat motive melodice din doua cantari bizantine reprezentative, apartinand compozitorilor romani Dometian Vlahu si Evstatie Protopsaltul, pe care le-a prelucrat cu mijloace muzicale specifice. Autorul a reusit astfel sa creeze, pe baza vechilor canoane, o inventie monodica originala sustinuta cu ajutorul isoanelor, spatializarea fluxului sonor prin incredintarea motivelor melodice la diverse instrumente, imbinarea cantarii antifonice cu cea heterofonica. Prin Glasurile Putnei, Viorel Munteanu recreeaza spiritul si atmosfera de rugaciune si meditatie, de inaltare spirituala specifice vietii monahale.
   Si in Suita a II-a de Craciun Viorel Munteanu se inspira din muzica veche bisericeasca (in piesa Fecioara astazi) ca si din colinda veche, arhaica, folclorica sau de origine psaltica (in Tu esti lumina cea sfanta). In lucrarea Strop de ler, Viorel Munteanu prelucreaza cu mijloace armonice si polifonice de factura modala colinde folclorice, laice si religioase pentru coruri de doua si trei voci egale, spre a fi utilizate mai ales de tineri, in scoli.

8. Andrei Hrubaru-Roată: Fibonacci perennis - De la W.A. Mozart la L. Bernstein

   REZUMAT

   Este unanim acceptata ideea ca un fir al Ariadnei leaga monumentele Egiptului de templele si sculpturile antice grecesti, de pictura Renasterii si catedralele gotice, de pictura lui Picasso si arhitectura lui Le Corbusier, iar acest fir este de fapt o proportie, Proportia de aur. Daca aceasta are relevanta si in artele temporale, in muzica in speta, este o problema mai greu de transat. Intuitia spatiului si a timpului, desi legate intre ele, prezinta totusi particularitati de netagaduit.
   In acest studiu raspundem afirmativ la aceasta dilema, dar nu de pe pozitia esteticianului, ci de pe cea a interpretului care, avand privilegiul de a fi cel care ridica primul dintre multele valuri ce ascund taina creatiei incifrata in pagina partiturii, „jucand” misterul in fata publicului, are obligatia de a intelege, cat e posibil, si pe cale rationala, in ce constau dedesupturile subtile ale acesteia, in ce masura au ele forta sa produca asupra ascultatorului efectual imaginat de creator. Mizand pe valoarea consacrata istoric a celor doua lucrari puse in discutie, apartinand unor reprezentanti de seama a doua epoci diferite, W.A. Mozart si L. Bernstein, si pe corectitudinea judecatilor noastre, speram sa fi contribuit, chiar si in mica masura la consolidarea punctului de vedere pomenit mai sus.

2) Analize stilistico-interpretative

1. Dorina Iuşcă, Viorel Munteanu: Condiţionări situaţionale ale evaluării interpretării muzicale

   REZUMAT

   Evaluarea interpretarii vocale sau instrumentale solistice a muzicii culte reprezinta o activitate complexa asupra careia actioneaza o multitudine de factori psihologici ce îsi pun amprenta în obtinerea unui anumit nivel artistic. Cei mai multi dintre acestia sunt asociati trasaturilor individuale ale solistului, ei referindu-se mai ales la interactiunea dintre aptitudinile muzicale înnascute si efortul depus pentru dezvoltarea lor prin intermediul antrenamentului muzical. Recent însa, literatura de specialitate a evidentiat faptul ca aprecierea nivelului muzical al unui interpret este conditionata si de o serie de factori externi precum: modul de masurare a interpretarii, formatul în care interpretarea este prezentata în fata evaluatorilor, experienta muzicala a evaluatorilor, durata audierii interpretului, prezenta acompaniamentului, alegerea repertoriului si cunoasterea lui de catre evaluatori, aspectul vizual al interpretilor. Studiul de fata îsi propune o viziune sintetica asupra acestor factori.

2. Andrei Enoiu-Pânzariu: Sonatele beethoveniene pentru pian – repere editoriale

   REZUMAT

   Acest articol doreste sa vina in intampinarea interpretilor, care vor sa abordeze cele 32 de sonate pentru pian de Ludwig van Beethoven. Vom analiza si comenta unele dintre cele mai importante editii, ingrijite de interpreti consacrati, ce au influentat viziunile interpretate ale generatiilor ce i-au urmat. Editiile Urtext sunt considerate cele mai corecte si complete editii. Majoritatea sustin ca reproduc textul original, bazate fie pe manuscris, fie pe primele editii. O importanta deosebita o au insa editorii, sau mai bine spus ingrijitorii editiilor, ce adauga, de cele mai multe ori, digitatii si note de subsol in care sunt comentate diferite probleme tehnice si interpretative. Prin compararea numeroaselor editii, am descoperit indicatii pretioase ce tin de interpretare. Putem nota editia L. Holle, editata de Franz Liszt, editia G. Schirmer, editata de Hans von Bülow si Sigmund Lebert, si editia Curci editata de Arthur Schnabel.
   In anul 2011 editiile consacrate, sunt editia G. Henle, ingrijita de B.A. Wallner, München, anul 1975, si editia Wiener Urtext Edition, ingrijita de Peter Hauschild, anul 1999. Prin studierea amanuntita a acestor editii, ne putem da seama despre viziunile interpretative asupra sonatelor beethoveniene pentru pian in spatiul central european. In prezent, editiile ingrijite de Franz Liszt, Hans von Bülow respectiv Sigmund Lebert si editia ingrijita de Arthur Schnabel sunt privite de pianisti cu reticenta. Aceasta datorita micilor modificari ale textului, cat si a indicatiilor dinamice si agogice. Cu toate acestea, in urma studierii acestor editii, se pot obtine indicatii interpretative valoroase, ce pun in lumina conceptia interpretativa a pianistului-editor. Datorita varietatii informatiilor, aceste editii reprezinta un text ce trebuie consultat, in toate acele cazuri cand interpretul doreste sa abordeze o noua viziune interpretativa.

3. Raluca Pânzariu: Aspecte stilistico-interpretative ale pianisticii reflectate în creaţia compozitorului Isaac Albéniz (1860 – 1909)

   REZUMAT

   Lucrarea prezinta cateva elemente cu privire la datele biografice ale compozitorului, clasificarea creatiei in 3 categorii ample. Sunt mentionate mici repere stilistice precum si o scurta analiza structurala si stilistico-interpretativa a lucrarilor Suita España op. 165, 6 Feuilles d’Album pour piano si a Pavanei – Capricho. Articolul se incheie mentionand concluzii generale cu privire la creatia compozitorului Isaac Albeniz si a lucrarii analizate - Suita España op. 165, 6 Feuilles d’Album pour piano.

4. Ionela Butu: Dissonance op. 34 nr. 13 de S. Rahmaninov. Analiză stilisticointerpretativă

   REZUMAT

   Analiza stilistico-interpretativa a liedului Dissonance op. 34 nr. 13 de S. Rahmaninov, realizata prioritar din perspectiva pianistica, urmareste relevarea unor aspecte ce permit ordonarea semnelor in jurul sensurilor-reper pe fondul carora poate fi inteles mesajul artistic de profunzime al opusului. Coordonatele vizate - specific interpretative - dinamica, agogica, timbralitatea, sonoritatea (forma sonora in relatie cu aceea scrisa) si-au ordonat semnificatiile prin raportare la coerenta ceruta de exigentele ansamblului cameral, cu legile sale proprii de configurare. Inter-relatia lor nuantata stilistic pe fondul amintit face posibil echilibrul arhitectonic integral.
   Intrucat liedul Dissonance face parte din opusurile finale ale genului din creatia compozitorului, am considerat utile observatii de natura sintetica acolo unde contextul a permis insertia lor, cu scopul de a crea mediul semantic necesar intelegerii aspectelor particulare. De asemenea, am realizat trimiteri la lucrari ce prezinta similitudini de scriitura cu lucrarea lui Rahmaninov, in pofida zonelor stilistice diferite in care se situeaza opusurile comparate. Astfel, specificitatea e sesizata mai usor, prin contrast. Un aspect important al studiului l-a reprezentat semnalarea non-coincidentei dintre climax-ul lucrarii si punctul culminant - repere expresive principale pe baza carora poate fi construita veridic interpretarea, intrucat exprima ambitusul expresiv al opusului, dincolo de indicatii de suprafata.

3) Analize estetice şi sociologice

1. Elena Pîrvu: Modernism sau modernitate?

   REZUMAT

   Daca termenul de modern reprezinta o notiune-cadru, iar modernismul - o atitudine marcata de exagerari si experimentari, modernitatea constituie atat un concept de creatie, cat si o epoca stilistica ce inglobeaza curentele estetice postromantice. Adrian Marino surprinde admirabil esenta modernitatii, in studiul sau despre Modern, Modernism, Modernitate: „A ridica la universal, prin transfigurare si cristalizare creatoare, efemeritatea moderna, aceasta este modernitatea reala si profunda a artei si literaturii si, in acelasi timp, tehnica realizarii acestei modernitati”. In esenta, modernitatea muzicala implica in primul rand desprinderea de semantica expresiva a arcului tensiune-relaxare, generat de functionalitatea armonica si tonala, precum si renuntarea la tematism, principiu fundamental de creatie in muzica tonala.

2. Rosina Caterina Filimon: Muzica subliminală benefică

   REZUMAT

   Studiul doctoral de fata reprezinta o continuare a comunicarii stiintifice Muzica subliminala, aparuta in revista Artes (Vol. 6, pp. 141-154), in care am prezentat efectele nocive ale mesajelor subliminale ascunse in discursul muzical. In prezenta cercetare, Muzica subliminala benefica, este descrisa utilizarea muzicii subliminale cu scopul de a obtine efecte binefacatoare asupra mintii si organismului uman, cu ajutorul tehnologiei Binaural Beats si Hemi-Sync. Tehnologia Binaural Beats a fost descoperita de catre fizicianul german Heinrich Wilhelm Dove (1803 – 1879) in anul 1839 si experimentata, cu ajutorul encefalografului, de catre biofizicianul Gerald Oster (1918 – 1993) in anul 1973, la Mount Sinai School of Medicine din New York. Aceasta tehnologie reprezinta o descoperire recenta a muzicoterapiei si o noua tehnica de antrenare a creierului, studiata si experimentata in numeroase centre de cercetare si universitati.
   Procedeul Binaural Beats a fost aplicat de catre Robert Monroe (1915 – 1995) sub denumirea de tehnologia audio Hemi-Sync prin mixarea frecventelor undelor cerebrale cu muzica, sunete din natura, ghidaje verbale rezultand mai mult decat muzica – Metamusic. Acesta alchimie acustica pusa in practica a dat rezultate importante in explorarea si extinderea starii de constiinta, dezvoltarea capacitatii creative, accelerarea proceselor de invatare, imbunatatirea dificultatilor de invatare si de concentrare, in ameliorarea durerii, a starilor de anxietate si depresie, inducerea somnului, hipnozei, meditatiei si relaxarii.

3. Adrian Leonard Mociulschi: Arta şi comunicarea în masă

   REZUMAT

   Eseul propune o viziune asupra fenomenului artistic din perspectiva contemporana, raportat la transformarile tehnologice care au redimensionat si reproiectat manifestarile artistice, de la picturile rupestre la sonatele lui Beethoven, in campul comunicarii de masa − mainstream-ul instituit de mass media in societatea informationala a secolului XXI. Prin intermediul canalelor de comunicare in masa, mesajul artistic se propaga astazi prin radio, televiziune, Internet etc. fiind receptat de public. Acest fenomen determina ca muzica lui Beethoven sa fie astazi, in egala masura, muzica contemporana − la fel ca si cea a lui Xenakis.

REDACȚIA

Redactor şef: Prof. univ. dr. Laura Otilia Vasiliu

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iaşi

Conf. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. dr. hab. Vladimir Axionov, Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Echipa redacţională:

Prof. univ. Liliana Gherman

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol

Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron

Coperta: Bogdan Popa

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Prezentul volum cuprinde comunicări prezentate la Simpozionul naţional de muzicologie desfăşurat la Iaşi, în cadrul Festivalului muzicii româneşti, ediţia a XIII-a, serie nouă, 11-16 octombrie 2009, sub dublul generic „Identitate şi contextualitate în muzica românească contemporană” şi „Ştiinţa muzicii”, precum şi câteva studii primite din ţară sau din străinătate a căror publicare am socotit-o oportună.
Traducerea rezumatelor în limba engleză sau franceză a fost realizată prin grija înşişi autorilor sau de către asist. univ. Maria-Cristina Misievici de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”.
Menţionăm totodată că, pentru a conferi unitate volumului, am folosit în redactarea notelor de subsol sau bibliografice indicaţiile oferite de lucrarea TEHNICA SCRIERII ACADEMICE semnată de Şerban C. Andronescu, apărută la Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti 1997.

CUPRINS

I) Identitate şi contextualitate în muzica românească contemporană

1. Viorel Munteanu: Roman Vlad 90

   REZUMAT

   Before entering the realm of the analysis and understanding of the way in which the composer Roman Vlad has decoded the evolution of the musical phenomenon as an integrating part of a cultural reality, to the way in which he assumed the new artistic expressions – were they called modernism or postmodernism – , before all this, let us return in our hearts to the Maestro, in love, admiration and gratefulness for his being among us and – as he has taught us for 90 years – for his understanding of his existence not as personal goods, but as a gift from God, destined for the others. Fully aware of his mission, the great composer has meant to tell us that life is beautiful, and that this beauty cannot be understood or lived outside music. This is the reason why his harmonies have been invested with that magical power that we call Music. Let us say that the Maestro's life is full of music just like his music is full of life. His multivalent vocation – that of composer, pianist, musicologist, professor and conference-giver, all of which are parallel careers fulfilled exemplarily along the years – , makes Roman Vlad what George Enescu called "five into one", meaning a cultural and spiritual institution of great authority. We might even call him The Music Man, if we observe the vast creative area where he has been present.
   In the current project Restitutio, we are editing and performing, withing the Romanian Music Festival (13th Edition, Iasi, 11th – 16th October, 2009) his early works, such as: Lieder (lyrics by Lucian Blaga), Lament for piano, Sinfonietta (which was awarded the George Enescu prize in 1943), Cantata for mixed choir and orchestra Dove sei, Elohim? (Where art thou, Elohim?, lyrics by Lucian Blaga), and also the bilingual edition of Intellettuali Romeni a Roma, where the composer evokes some important music personalities in Rome, Italy, and Greater Romania between the two World Wars, as well as his noted friendship with Alfredo Casella and Dinu Lipatti. In other words, The Restitutio Project means to continue to restore the Maestro's entire compositional and musicological output to his original cultural background, an enterprise which began in the early '80s. His vast output stands as a landmark, as the epitome of an exceptional professional, ethical and philosophical conscience that takes on the mission to promote a truly monumental oeuvre in the entire European (and not only !) cultural, musical, spiritual space; it is an oeuvre which has stirred in us a real need for knowledge, a passion in research and the courage to put down our findings in books and studies – books that confess the joy of being the contemporaries of the great musician Roman Vlad.

2. Laura Vasiliu: Importanţa muzicologiei lui Roman Vlad în contextul ştiinţei muzicale din a doua jumătate a secolului XX

   REZUMAT

   Although he has published a considerable number of volumes on music, many of which have been translated into Romanian, the composer Roman Vlad does not consider himself a musicologist. It's true that his writings don't fit into the categories taken into account by the great European dictionaries, so it is that articles dedicated to musicology do not contain his name. Since I believe this omission can be repaired, I propose an analysis of Roman Vlad's writings along the following first-hand characteristics:
   

   • Civilising musicology – born of an extensive musical culture and general in nature, directed towards the public, trusting in its education.
   • An interdisciplinary and transdisciplinary character (philosophy, religion, aesthetics, history, stylistic and semantic analysis, musical criticism).
   • A concept of balance between the values of tradition and modernity. Integrating tradition in explaining modernity.
   • A composer's musicology with all the qualities of the genre but without its limitations.
   • The scientific character: documentation, argumentative structures, bibliographical references.
   • His selective, objective and critical spirit. The capacity to evaluate, secure in supporting his opinions.
   • The concentric character of his themes and their ongoing development.

   
   Roman Vlad offers us a post-modern musicological creation avant la lettre, which resonates well with contemporary transdisciplinary culturalist thought, by employing professional arguments that clarify his options and increase his prestige.

3. Adrian Pop: Stil şi strategie

   REZUMAT

   The essential operation leading to the result called "style" is the choice of certain language elements in order to convey a message, regardless of whether this is the result of a long constructive process, or of spontaneous improvisation. Strategy, too, is a choice, namely that of the means required to reach a purpose related to certain necessities, of which the primary ones are most important. In the art of war, strategy reigns supreme. Politics, as an expression of interests, uses strategy obsessively, up to the moral degradation of the term.
   There are, however, also fundamental necessities representing purposes that are not attainable through strategies, such as, for instance, those related to identity (ethnic, social, professional). These will be achieved through style (in primitive societies the costume, customs etc.). Their diverse forms of manifestations also include the realm of the aesthetics, and therefore the arts as well.
   Language operation can become a purpose in itself, as proven by many examples that emerged especially beginning with the 20th century, when the need was felt for the substantiation of radically different languages than the traditional ones. This emphasized a particular concern for strategy and was cumulated with an obsessive thirst for originality and novelty. Unprecedented innovations incontestably emerged. But the "collateral damages" were equally significant, so that the gap between the artist and the public has become, for some time now, quite alarming.
   A creator should use strategies to harness his intelligence, inventiveness and selectivity; they also constitute part of his originality. These strategies, however, like the language elements used, are secondary in importance to the sincerity of the message that the artist conveys. And in no way could they replace it.

4. Dan Dediu: Hiperstilul – o încercare de fundamentare a unei metode de compoziţie

   REZUMAT

   The concept of hyperstyle represents in this paper a theoretical frame of a compositional method based on different cathegories of music. One can imagine this hyperstyle like a "style pool", from which the composer chooses own directions of development of the musical language. In this respect, the hyperstyle could be seen as an attitude beyond the phenomenon of musical composition, and not as a "style" in itself.

5. Alex Vasiliu: Creaţii inedite de Richard Oschanitzky

   REZUMAT

   Richard Oschnitzky left an indelible mark on the counsciousness of Romanian musicians contemporary to him; a great lover of jazz, he cultivated it as a pianist, arranger, composer, as a refined orchestrator and author of film music. The public perceived him in the same way through radio recordings, LPs and numerous TV broadcasts. Benefitting from intense media coverage in the period 1966-1979, these facets of his artistic personality overshadowed his compositions in all genres of academic music.
   Ranging from his teenage years until the last weeks of his life, the sonatas for various instrumental formulas, the string quartets, lied cycles, concerts, missas, cantatas, the oratorium (his last vocal-symphonic project) reveal a complete mastery of classical composition techniques, his empathy with the newest accredited formulas of moulding musical ideas – all this perfectly balanced with the expressiveness and sound/timber sharpness of musical progression.
   As an argument in favour of Richard Oschanitzky's unpublished works, this paper ventures an analytic presentation of the following: Missa Brevis (1956), Scherzo for piano op. 3 (1958), "Cântarea iubirii" (Song of love) (seven songs for baritone, mezzo-soprano and chamber orchestra, op. 4) (1958-1961-1975), String quartet no. 1, op. 8 (1959-1961), "Cântecul norului" (The cloud's song) – 8 lieds for mezzo-soprano, tenor, piano and three percusion groups, Sonata for clarinet and piano (1963), Chamber concerto for piano, winds and percurssion (1963).

6. Liliana Gherman: Alexandru Paşcanu – In memoriam

   REZUMAT

   This article is intended as a remembrance of Professor and Composer Alexandru Paşcanu on his 20th death anniversary (6th July 2009) and, at the same time, on his 90th birth anniversary (3rd May 2010).
   Alexandru Paşcanu was a prestigious personality of the Romanian musical academia in the latter half of the 20th century; his treatise on Harmony, which has been published several times, still helps entire generations of students nowadays.
   He left behind a valuable, though not very ample, musical output. Let us mention his lovely children's songs – some of which have received international fame, such as Ah, ce bucurie (Oh, What Glee !) and Chindia (The Party Dance) –, his choral poems Bocete străbune (Ancient Laments), Festum hibernum, Iarna pe uliţă (Winter on the Village Road), Aseară recitind pe Eminescu (Reading Eminescu Once More Last Night), chamber pieces like his Ballad for clarinet as well as symphonic works such as Poemul Carpaţilor (A Poem to the Carpathians), Marea Neagră (The Black Sea), Pro Humanitate.

7. Gheorghe Duţică: O abordare tipologică a invarianţilor structurali în creaţia lui Sigismund Toduţă. (1) Monodia-Heterofonia

   REZUMAT

   The gist of this enterprise consists in the analysis of the archetypal foundation of Sigismund Toduţă's works and in the systematisation / typologisation of the main structural invariants. The phenomenon of recovery / re-contextualisation of musical proto-patterns is rendered by the interaction of such isomorphisms as intonational, rhythmic, harmonic, polyphonic, morphological, syntactic and so on, enforced as matrix models generated by universal principles and laws. Our analyses target: the intonational field (the polygenesis of the sonorous systems: oligochords, heptachords, chromatic-diatonic / chromatic-polymodal polychords, symmetric organisations, etc.); the temporal field (the archetypes – rubato / aulodia; giusto; moto perpetuo; danza, etc.); the field of the fundamental sonorous syntaxes (monody, polyphony, homophony, heterophony – where the writing typologies are personalised by the polysemy of folkloric and liturgical sources belonging to the Romanian, Gregorian and Byzantine musical traditions); the architectonic field (the expositional archetype, the repetitive archetype, the variational archetype – with improvisational, self-generative, cyclic, transformational typologies connected to architectonic models of Renaissance and Baroque origin).

8. Diana-Beatrice Andron: Ciaccona în viziunea simfonică a lui Anatol Vieru: Simfonia a V-a „Peste vârfuri”

   REZUMAT

   The 5th symphony of Anatol Vieru, on poetry of Mihai Eminescu is, without doubt, a visionary work. At the time of its composing (1985), it was a genuine act of courage, due to the implementation of an original modal concept – where the gravitational and the consonance became operative once again according to the shrill prohibitions of the avant-garde –, and also to the use of the choir in all four parts of the symphony, an extremely rare phenomenon, even hazardous if alluding to the experience of some predecessors like Beethoven and Mahler. Along the same line, the main risk for such a symphonic process could have been to easily glide towards oratorio, which was not the case with Vieru who knew how to invest the choir with the organic structure of an established group, perfectly assimilated to the orchestra assembly.
   This approach is not singular in the creation of Anatol Vieru, on the contrary it belongs to a triad containing the 4th, the 5th and the 6th Symphony, the 6th Symphony "Exodus" having even an atypical Tangociaccona. If we also consider other similar works, we may sustain that variations on basso ostinato, particularly Ciaccona, embody a relevant section of the composing outlook of Anatol Vieru, justifying its aspiring to the condition of an authentic genre pattern.

9. Călin Fărcăşel: Sonata pentru flaut solo în creaţia compozitorului Dan Voiculescu

   REZUMAT

   In the contemporary music, Dan Voiculescu had a distinctive voice in creation of vocal and instrumental songs, specificaly for flute solo in this case.Despite the tendency of other composers in the same era to create a music full of special sound effects, among other sophisticated rhythmical and melodical challenges, Dan Voiculescu remained a well dedicated figure to more traditional manner of making music. In the first three sonatas of the "9 Sonatas for flute solo" collection, we can see the line of flute clearly structured on themes, development section and the end.The flute sound effects (blowing and slapping techniques) are used to highlight both the emphasis and tehnical items of the songs, fact that comes to engage the player in a true experience of romanian native musical style.

10. Loredana Elena Marus: Univers imagistic şi expresie muzicală în Carte fără Sfârşit… pentru pian solo de Dan Voiculescu

    REZUMAT

    The composer Dan Voiculescu offered numerous works to the youngest category of spectators and musicians.
    The three volumes entitled Carte fără sfârşit… have a complementary interdisciplinary function, in order to provide beautiful esthetic and musical experiences for children, that will later serve for the making and the development of their sensibility, and finally, of their fantasy.
    The above mentioned cycle is made from 105 miniature pieces, conceived in terms of evolution that fuse elements of piano technique with modern composing techniques, specific to the 20th century.The essence of the composing procedure of Dan Voiculescu resides in the double enunciation, in an organic whole, of the issues concerning the piano technique and the composition.
    Covering chronologically and systematically a problematic matter, from plain to intricate, the composer imagines an extremely rich structural semantic universe, where we discover few important guiding lines.
    All the works of this cycle have suggestive titles, that influence the interpretation and the reception of the musical text towards a precise esthetic goal.

II) Ştiinţa muzicii. Istoriografie muzicală. Teorie şi analiză

1. Gabriela Ocneanu: Pripealele lui Filotei monahul şi răspândirea lor în lumea ortodoxă

   REZUMAT

   After years of extensive research undertaken by Rumanian and foreign scholars – theologians, linguists, musicians – it is now held as a historical fact that Monk Filothej of Cozia Monastery is the author of the earliest-known literary and musical work in the Rumanian lands, dated and documented as such in an impressive series of MSS and documents of the 15th, 16th, 17th, 18th and 19th centuries scattered today around the world. Before being tonsured into monkhood at Cozia Monastery Filothej had been a logothete to Mircea cel Bătrân (Mircea the Old), king of Wallachia from 1386 – 1418. MS rubrics as a rule reproduce this particular fact of Filothej's life which also serves to unmistakably identify him.
   Although Filothej's original MSS remain unknown, his contribution has been transmitted down to our present time in many MSS written in Old Church Slavonic. Tit Simedrea, the first and most meticulous and knowledgeable researcher of Filothej, mentioned in his ground-breking paper in addition to the 13 MSS, all written in OCS, held by the Library of the Rumanian Academy at Bucharest (B.A.R.), and dated to the 15th through 17th centuries, 12 other MSS held in foreign libraries, of which 5 explicitly mention Filothej's name. Of the 7 remaining ones, MS 407 of the Library of the Serghejevska Lavra of Holy Trinity near Moscow, a voluminous, krjuki-notated sticherarion ("Стихирарь крюковый") dated 1437, is especially important as a source of reference for further musical research. Tit Simedrea's Filothej-related MS inventory was considerably expanded by Radu Constantinescu to comprise a total of over 80 MSS featuring Filothej's pripjala, and his research was continued a little later by Gheorghe Ionescu. None of these researchers appears to have known of the existence of such other important MSS, as is the Supraśl musical anthology.
   The introduction of the printing press subsequently contributed to an explosive spread of Filothej's pripjala throughout the non-Greek Orthodox world, which in itself is an astonishing cultural development testifying to the popularity of this type of hant.
   If we now compare the pripjala musical settings in the Great Skete MSS with the settings of the pripjala transmitted in 19th-century works (printed books for the most part and using the Chrysanthine neumatic notation) of the Rumanian psalts Macarie Ieromonahul, Ghelasie Basarabeanul, Nectarie Frimu, Dimitrie Suceveanu we find similarities which apparently transcend the passage of two centuries or more.
   Irrefutable proofs are now available that the Filothejan pripjala chants were transmitted beyond the borders of the Rumanian lands and were used for a fairly long time in all Christian Orthodox countries where the Church rite was practised in OCS. We can now assume to have identified fairly reliably the kernel of a musical heritage that is now just about six centuries old. This kind of research work yielded a by-product at least as important as reaching that goal itself: a methodological gauge to check on the validity of interpreting aspects of certain notation systems, and of transcribing accurately from one system into another.

2. Irina Zamfira Dănilă: Concepţia lui Teodor Teodorescu despre prelucrarea corală a muzicii psaltice

   REZUMAT

   In his work Lithurgic Hymns for a Choir in Four Mixed Voices the composer, conductor and professor Teodor Teodorescu (1876-1820) of Iaşi retains the traditional psaltic chants of the Romanian Orthodox Church in unadulterated form and chooses from the Romanian psaltic stock highly inspired and expressive melodies where the text of the prayer is shown off against the convincing musical illustration, which relies on observing the principles of musical rhetoric.
   The chants are adapted resorting to mainly poliphonic compositional means within the framework of the Renaissance choral motet. The immitative counterpoint techniques are used especially for the presentation of the themes of the four parts, with strict immitation at an interval of an octave or a fifth in the initial part of the motet and free immitation in the medial phrases. At certain points, the composer also uses immitation in the melodic section by grouping the voices by twos, starting with the highest.
   The harmonic adaptation of the voices– which are regarded as belonging to the major scale and the minor respectively – is applied according to the principles of classical harmony of the tonal type; thus, the parts are reduced to the tonal structure, "tonalized" to a certain extent, but this is compensated through the emphasis on the melodic contour by counterpoint means and through harmonic combinations of the main steps that are in authentic relations with the plagal steps of a modal sound. Beside the main functions, the secondary steps are used in various inversions. Certain melismas in the melodic contour are treated as either passage notes, sometimes even as retardations. Accord inversions of the main steps (tonic, subdominant, dominant) are used, with the aim of diminishing the feeling that the sound of the tonic is a centre of gravity. The aspects related to dynamics and to agogic accents are also integrated: the scores contain detailed nuances and indications for the tempo – elements that imbue the musical discourse with expressiveness and enthusiasm.
   As George Enescu also stated, the valuable melodic material, masterfully adapted through carefully selected harmonic and polyphonic means, make the work Lithurgic Hymns for a Choir in Four Voices by Teodor Teodorescu an original creation, illustrative of the trends initiated by Gavriil Musicescu and Dumitru Georgescu-Kiriac in the early 20th century; it fully deserves to be restored to circulation in the repertoire of contemporary lithurgic church choir.

3. Carmen Chelaru: A fi sau a nu fi convenţional! Intersecţii ale cercetării muzicologice cu interpretarea artistică

   REZUMAT

   I initiated the present approach trying to prove that at the beginning of the 3rd millennium and 21st century, the live music – the artistic motion still has a lot of un-explored areas.
   We still live in the habits of the last era. I do not consider time as the single value arbiter anymore.
   On the 18th of October 2008, the French Cultural Centre of Iasi proposed and supported an un-conventional performance which took place at the Philharmonic. The form as well as the essence of this performance – quite original – is the main source of inspiration for the ideas I'm about to discuss.
   The show was entitled Baroque Wedding in Transylvania, and has been performed at an unchallenged high artistic level, by a group of French, Hungarian and Romanian musicians and musicologists. On that occasion, it was obvious that between the two apparently separate domains – the performing arts and the artistic research – could be a crossing area, with real valuable artistic productions.
   Jean-Christophe Frisch and the ensemble named XVIII-21 le Baroque Nomade have as purpose to present the Baroque music, in the 21st century cultural context. The subject researched and highly performed on the last October in Iasi , was inspired by Codex Caioni – the important collection of songs and dances in Transylvania , from the Baroque time, created by the Franciscan monk Ioan Caianu (1629-1687) – Romanian born. The show was described by the following: simplicity of production, symbolic and symmetric scenery, and suggestive costumes; at the same time – vocal, instrumental and choreographic virtuosity, several levels of accessibility, diversity as well as uniformity.
   We plead here for creativity, innovation, and un-conformism. For such artistic results, it is necessary to have, first of all, an initiator – researcher and performer at the same time, after that, related artists, and adequate support. The problems that may occur are caused by: routine, conventionalism, bureaucracy, prejudice, inertia, fixity. Other un-conventional shows and ideas in the actual musical life can be observed at:
   The vocal octet Swingle Singers, the King's Singers British sextet, Michael R. Lawrence – the American producer, screen writer and movie director, with his Bach Project, centered on the perspectives of contemporary musicians, scientists, and writers on the music of Bach and its place in their musical lives. Un-conventional is not the same with kitsch, vulgar or bad taste. Also, conventional does not suppose to mean old-fashioned, formal, shabby. The difference between the two of them does not provide value issues; both of these attitudes may generate real artistic values. The difference between them consists only in the ability and the will of renewing.
   On our more and more difficult daily existence, the un-conventional attitude could offer unexpected chances. In a University as that of Iasi, where so many artistic resources live together – music, theatre, visual arts –, the most unexpected things could be done with the lowest expenses, but with the highest creativity, if there's professional involvement.

4. Loredana Iaţeşen: Particularităţi ale sincretismului în drama cu muzică Die glückliche Hand de Arnold Schönberg

   REZUMAT

   Approaching the scenic work Die glückliche Hand op.18 (1910-1913), also named by Arnold Schönberg dramma mit musik, we are surprised by the terse score, at a temporal level, but strained at the level of indications regarding the elements of the syncretism complexity: coloured lights at different intensities, projected on the stage directly or intuitively related to the tensed sonority, with pantomime moments and symbolic subject.
   Referring to Schonberg's design of the show, the analytic inquiry includes possible correlations between the elements of the scenic flow – gestures, decorum, image, words – sonority, symmetric and asymmetric relations at macro (four scene division) and micro (rhythmic and melodic configurations, intervals, sounds) levels of the structure. The above mentioned aspects reveal a dramaturgy based upon the relation between one and multiple, carried out as follows: the Men (scanty, separated interventions of the vocal line), the Woman, the individual, the gold seekers (pantomime, gestures, colour, metamorphosis); the disparate use of some microstructures is sometimes justified by recurrences, transformations in order to fulfil the symbols, the subtle expression of the timbre is subtracted from the post-romantic like orchestra ensemble; sound (the Men) – syncretism complex (the universe of knowledge).
   We bear in mind that the audition and the understanding of this work implies the surpassing of a psychological level, that of discrepancies created on purpose – the rough sound – autonomously, that sometimes contrast with the expression of the text, burdened by symbols, and with the delicate tones applied in subtle degrading hues – because the musician painter stimulates a sense synaesthesia, favouring in Die glückliche Hand the global perceiving of arts.

5. Cristina Andra Răducanu: De la structură la interpretare în Studiile simfonice op. 13 de Robert Schumann

   REZUMAT

   This paper analyses the Symphonic Etudes op.13 composed by Robert Schumann.We propose an interesting approach to the understanding of the expressive and technical meanings of this cycle, in order to demonstrate their applications in practice, from a subjective point of view.
   In this context we have shown that the idea of pianistic etude is corroborated with the one of the variation. Beginning with a short formal analysis of each study/variation, we have pointed out the technical, expressive and stylistic elements used by Schumann in each piece of this cycle. We have also recommended possible ways to implement these elements into the artistic performance. The work emphasizes Schumann's unique pianistic style in comparison with other romantic compositions of the same kind.

6. Eugenia Maria Paşca:Repertoriul vocal–instrumental contemporan românesc pentru vârstele timpurii

   REZUMAT

   Pocket-size creations for early ages are carefully and inspired conceived, proving a solid surety componistic and children's psychological knowledge from musical-evolutional point of view representing, for the present stage, a bench-mark in the specific didactic. Contemporary musicians, such as Liviu Comes, Alexandru Paşcanu şi Dan Voiculescu, carefully studied children's folklore and transposed it into delightful songs, continuing the tradition imposed, during the time, by: Alexandru Podoleanu, Dumitru Georgescu Kiriac, Timotei Popovici, Grigore Teodosiu, Mihail Gr. Posluşnicu, Petre Ţipordei, Gheorghe Cucu, Ioan D. Chirescu, Nicolae Oancea. In the repertoire composed by them, we find the children's repertoire through verse and song, in a unique association under the musical game's shape. The resonant atmosphere distinguishes through a synthesis between modal and tonal, proving a balance among lyrism, optimism, discretion and dynamism in the same time.
   The instrumental-vocal repertoire for children is characterized through syncretism, a rhythmic, a melodic structure and instrumentation normally registered in the specific spirit of the children's music. The resonant effects in echo, the tempo modifications or the accompaniment have the role to increase their emotional and artistic value, proving their oneness in the national musical context.

7. Rosina Caterina Filimon: Arhitectura şi muzica: Pavilionul Philips şi Poème électronique

   REZUMAT

   The Philips Pavilion and Poème électronique represents an important artistic phenomenon due to the synthesis it accomplishes between architecture, music and visual arts. It was the first multimedia outfit ever created and a project that came into being through the cooperative efforts of three representative personalities in the 20th century: the architect Le Corbusier (1887-1965), the composers Iannis Xenakis (1922-2001) and Edgard Varèse (1883-1965). The Philips Pavilion’s architectural conception belonged to Xenakis, who established the exterior shape of the pavilion by making use of mathematical calculus. Created by Varèse, Poème électronique is an integrally electronic composition of cultural matrix, framed by Xenakis’s work Concrète PH. Le Corbusier achieved the interior shape of the pavilion as well as the visual component which combined movie shot screens with various coloured lights.
   The combination between the architectural, sonorous and visual dimensions offered the pavilion an interdisciplinary identity, creating a memorable experience for the viewer.

III) Colaborări

1. Tomoko Siromoto: Beginning of Western Music Education in Japan

   REZUMAT

   In 1549 the Portuguese missionary Xavier brought Catholic Christianity to Japan along with its music. By early 17th century, however, the Christian faith became completely forbidden, and Western music was to disappear from Japan during the 200 years of the Isolation Policy until the termination of the policy by the 1854 treaty. Japan established the Music Research Institute for Western Music in 1879, in order to train music teachers for primary schools and to compile a songbook. The Institute employed L. W. Mason (1818-96) from the USA, a specialist in general classroom music education. The syllabus for the first year was mainly devoted to the tuition of singing and the piano, using Beyer Op 101, and this became the first ever 'conservatoire' course in Western music in Japan.

2. Małgorzata Waszak: Karol Szymanowski – Heading Warsaw’s Conservatoire of Music

   REZUMAT

   The text is devoted to a five-year period in the history of Warsaw's school of music. It discusses a moment significant for today's shape of Polish music education, when in new social and political conditions of the interwar period, outstanding Polish musicians attempted to create a new programme and structure of the artistic educational system. At the end of the 1920s and the beginning of 1930, Karol Szymanowski became involved in the process, first as director of Warsaw's conservatoire, next as first rector of the Higher Music School in Warsaw.

3. Aurelia Simion: Anton Rubinstein – Concepte şi metode privind studiul pianului

   REZUMAT

   Even though the periods of time when Anton Rubinstein undertook a systematic teaching activity were relatively brief, the eminent Russian pianist succeeded in becoming a prominent figure of 19th century piano pedagogy by means of his own progressive instructive-didactic method having some very innovative aspects. Many of his pedagogic principles laid the foundations of the world-famous Russian piano school. Rubinstein was always concerned with the authenticity of the performance, therefore he got particularly involved in the debates on the performer's participation in what may be called the translation of the text annotated by the author. The principle of instrumental "vocalisation" was the main ingredient of Rubinstein's didactic system, and the beauty of the touch was another particular cultivated in the students while perfecting the technical aspect.
   Through his art and training of young pianists, Anton Rubinstein shared selflessly, with great generosity and understanding, his rich performing experience, by stimulating the individuality of each of his disciples and avoiding very tactfully to impose upon them his own viewpoint in the interpretation of the piano works, and by pursuing incessantly the fundamental principles of his methodical-didactic system.

4. Alicja Gronau-Osińska: The Integration of Form in The Poem - Requiem for Symphony Orchestra

   REZUMAT

   At the beginning of her voluminous lecture the authoress reflects on words by Hans Georg Gadamer about indefinableness, symbolics and game. Gronau divides her lecture to two layers: linguistic layer, dealing with technology and language of the piece, its grammar of vertical and horizontal constructs, and poetic layer, which tells of what is over-technical and trans-musical within the piece.
   The authoress takes this description of formal construction of the piece from Susanne Langer. The meaning of formal construction of The Poem – Requiem is shown in its three interpretations:
   i) The first one describes a three-phase course of the piece: state–evolution–involution. It is based upon the processes caried out within the piece, regarding their possibly most general level. An outlined initial state goes further on to develop and evolve towards climactic section, then slows down to fold, getting subdued to the involution, which goes on until the ending.
   ii) The second interpretation explains the designative form of The Poem – Requiem as a spiral. After the initial phase – called originally entrance – the spiral describes a fundamental circle. Then it rises to the upper level and describes a secondary circle, briefer but steeper at the slope of the spiral. The next final circle is just symbolic: it is the briefest part, simplified and generalized in terms of meaning. The threefold spiral of the third level heaves even higher and then… it is abruptly cut, ended up like a half-breath interrupted vocal phrase. This rising into a higher dimention is achieved by the interruption within expectation – the same effect, which the beginning of the piece was obtained by. The spiral is open and that plays an important part in the designative form of The Poem – Requiem.
   iii) The third interpretation divides the piece to five phases: the beginning – reaching the essence – separation – deepened and expanded essence – closing. That is how processual character of music is shown. The work considered this way helps to describe music as a specific narration. Again, that attracts attention to those, who are told the piece (listeners) as well as to the composer's musical communiqué sent to the listeners' expected reception.

5. Maria Toronciuc: Viorel Munteanu – Sonata pentru vioară şi pian. Analiză tehnico-interpretativă

   REZUMAT

   Disciple du maître Vasile Spatarelu, le compositeur Viorel Munteanu (n.1944) s'est imposé dans la vie artistique de Iasi et de la Roumanie, se traçant une personnalité distincte. Né est élevé dans l'ambiance de la monodie ancestrale de résonance populaire, mais aussi de celle byzantine des terres de Bucovina, aux bases desquelles il a découvert l'appel pour la musique, Viorel Munteanu est entré dans le monde diversifié de la création et aussi dans celui de la modelage d'autres talents ou du débat des problèmes de l'art sonore.
   La Sonate pour violon et piano de Viorel Munteanu a été composée entre les années 1973-1974, étant dédiée à son maître, le compositeur Vasile Spatarelu.L'architecture bien mise en évidence de la Sonate pour violon et piano a été pensée par l'auteur selon la matrice classique des trois parties contrastantes. Première partie – Largo assai – construite en forme de sonate, est précédée par une lente introduction. La partie II – Rubato - est construite en forme de lied tripartite. La partie II – Allegro – est construite en forme de rondo – sonate.
   Composée dans un langage modal – chromatique, dans lequel l'auteur a intégré des éléments spécifique pour le folklore roumain, le total chromatique étant organisé en différentes structures modales, facilement saisissables qui se développent par la technique classique de modification du motif et par la technique des complémentations mélodiques et rythmiques, la Sonate pour violon et piano de Viorel Munteanu représente une page de chambre de valeur dans laquelle le modal – chromatique avec des résonances folkloriques est intégré, avec de moyens d'expressions spécifiques pour le genre, en forme de sonate classique.

6. Ionela Butu: Memoria muzicală – valenţe didactice şi interpretative

   REZUMAT

   The essay is meant to explore a frequent problem of the interpretative process – the memorizing of the musical text, as to optimize the instructive and interpretative performances. Such aspects were analyzed:
   1. identifying and explaining certain types of memory blockings, that might interfere in the rendering of the musical message;
   2. the enumeration of certain technical aspects, regarding the manner in which the professor and the student should approach the matter of memorizing and rendering of the musical text, as to achieve superior artistic performance;
   Suggested hypothesis : the memorizing should accept as a compulsory premise the existence of motor and artistic dexterity – if such motor dexterity does not exist, lack of fluency steps in, situation that is misinterpreted as memorizing incapacity; memorizing could be more solid if learning takes place in various contexts; the memorizing level will be higher as the process will rely mainly on thinking operations and on acquaintance with the basic memorizing principles ( of processing and assimilating the text); the perfecting of the mobility is possible without the existence of an instrument, only through mental rendering of the musical text.The hypotheses were certified through the appeal to the artistic experience of prestigious names in the field of musical interpretation, as by the information provided by the experimental psychology.

7. Lucia Diaconu: Estetica şi poietica interpretării muzical

   REZUMAT

   L'œuvre d'art se situe entre la réalité (en tant qu'élément objectif) et la fiction (comme élément subjectif), et elle intègre, au niveau de la sémiologie musicale, trois étapes. Selon Jean Molino et Jean-Jacques Nattiez, ces étapes constituent les hypostases ontologiques, se référant à la création (poïésis), à la réception - incluant l'interprétation (esthésis), et au texte écrit (élément spécifique aux arts temporels), comme relais entre les premières deux. En tenant compte de la définition que René Passeron donne à la poïétique - « la science des relations entre l'homme et l'œuvre durant la création », et du fait que l'interprétation soit générateur d'un nouveau produit esthétique, nous pouvons parler également d'une esthétique et d'une poïétique de l'acte interprétatif.

REDACȚIA

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică

Conf. univ. Victoria Melnic, Doctor în Studiul Artelor, Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. Vladimir Axionov, Doctor Habilitat în Studiul Artelor, Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol

Redactor coordonator: Prof. univ. Liliana Gherman

Coperta: Ing. Emilian Popa

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Prezentul volum cuprinde comunicări prezentate de muzicologi din Iași, București și Chișinău la simpozionul cu tema Identitate și contextualitate stilistică în creația contemporană românească desfășurată la Iași, în cadrul Festivalului muzicii românești ediția a XII-a serie nouă 3-10 octombrie 2008, comunicări prezentate la simpozionul știința muzicii al Catedrei de Muzicologie a Facultății de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu precum și câteva studii primite din țări sau din străinătate a căror publicare am socotit-o oportună. Traducerea rezumatelor (în limba engleză, doar unul în germană) a fost realizată prin grija înșiși autorilor sau de către Prep. univ. Maria-Cristina Misievici de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”. Menționăm totodată că, pentru a conferi unitate volumului, am folosit în redactarea notelor de subsol sau bibliografice indicațiile oferite de lucrarea TEHNICA SCRIERII ACADEMICE semnată de Șerban C. Andronescu, apărută la Editura Fundației „România de Mâine”, București 1997.

CUPRINS

A. Comunicări la Simpozionul Național Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană(4 octombrie 2008)

1. Gheorghe Duțică:Cronica unei neaudiții anunțate: Muzică pentru 497 de scaune și 3 spectatori

   REZUMAT

   Although the title of my pamphlet is the promise of a pseudo-fiction in a comical register, the reality of the text will confront us with a bitter irony sprung from the sober register of an ineluctable truth: the audience of contemporary cultivated music is practically non-existent.
   For a long time, the key phrase in 20th century music was “advancing by denying”. The critical point was hit by the avant-garde of the past century which, by means of an extreme individualism, pulverised any unitary grammar, any collective order, and eventually set the ontology of the musical work itself to explode. As an irony of history, the post-avantgarde period – which received the controversial name of Postmodernism – extended and multiplied, from different starting points, the tentacular evolution of the contemporary compositional tendencies, generating a new axiological confusion, another type of artistic sectarianism.
   From this viewpoint, recovery becomes a polarising concept and, rallied with the indifference towards originality and uniqueness, ensures a chaotic opening to all styles, to all manners, to all languages. A closer look at the postmodernist conglomerate reveals the fact that this phenomenon is in fact a challenge at least as aggressive as the avant-gardist one. Thus, it is not merely accidental that the new explosion of musical ontology offers us “oeuvres” that lie under the sign of collective hysteria, generalised kitsch or simply shock therapy. The delirious concatenation of the human being dissolving into the ordinary, the absence of any metaphysical attitude, of the time for meditation and introspection, all these are facts which characterise a world devoid of any (revealed) absolute truth, a world which has lost its sense of transcendence, a hulking, stiff, amorphous world. Inevitably subjected to history by experiencing a linear, unidirectional time, we have lost the meaning of evolution through spiritual enrichment and we have gradually become the victims of a dramatic process of alienation. We must regain the time to search for the self, the time for contemplation, the time for that inner state which forgets about time and forgets about space only to turn them into their sonorous likeness. Only then will the music regain its integrating virtues, its power of communion in the community. There is an alternative, all we must do is merely adopt it: our awareness of the sacred in the world and a spiritual existence in the realm of the ordinary can ensure the purity of the compositional project / projection.

2. Gabriela Ocneanu: Aspecte inedite ale expresionismului în creația românească de operă

   REZUMAT

   Set against the general social and cultural background of pre-WWI Europe, Rumanian expressionism duly echoes the “growth and decay” of this cultural movement, initially rooted in a great striving for a break with the past, a disregard of all previous links to traditions, an obsession with innovation, an adventure into an undefined future, about to culminate in the shocks and fears of the first great war. Rumanian assimilation of this movement, blunting the European expressionism’s cutting edges and offering a new perspective, filtered through the calmer, wider and more positive perceptions of Rumanian traditional culture, is exemplarily represented in such literary works of Lucian Blaga’s as Meşterul Manole and Zamolxe. In the time period between the two great wars Rumanian music creation keeps well abreast of Rumanian literature and other fields of cultural endeavour of the time, and puts forward such remarkable works as Alexandru Zirra’s Alexandru Lăpuşneanu (written 1930, revised 1944); Sabin Drăgoi’s Năpasta (written 1927, revised 1957), Paul Constantinescu’s O noapte furtunoasă (1934). The Rumanian contribution to remoulding European expressionism for better purposes and cultural use culminates in George Enescu’s Oedipus (written 1931), where powerful, sublime music masterfully highlights the human message of the work, that could be seen as a reformulation of expressionistic cultural philosophy: “Man is stronger than fate!”

3. Dan Voiculescu: Clusterul în creația lui Sigismund Toduță

   REZUMAT

   The vertical control of the melodic figurativism has repeatedly lead S.Toduta towards using concentrated dissonance, which can be classified under the wider concept of tone cluster. The juxtaposition of tones, derived from Rameau, Debussy and Messiaen, forms the basis of clusters. It is possible to identify hints of modality in composite chords as early as Toduta's works from the 1950s. Elsewhere, the tone cluster appears polyphonised and becomes a background harmonic fabric. In other works, the tone cluster results in a strong harmonic emphasis. This paper discusses the diatonic and chromatic clusters, and the broken cluster (with gaps). It comments on various concrete examples together with their technical characteristics of register, amplitude, dynamics. etc. By his adoption of the latest techniques of modern music (Lutoslawski, Ligeti, Xenakis etc.), and yet keeping his personal vision of polyphonisation and modal colouring of the tone cluster, S. Toduta appears to us as a pioneer.

4. Vladimir Axionov: Reflecții asupra muzicii simfonice a compozitorilor din Republica Moldova la confluența secolelor XX-XXI

   REZUMAT

   The symphony as a musical-philosophical genre could not be isolated from the social life and the whole cultural-artistic climate of the time. The present article comes to elucidate the specific features of the current situation in the given field.
   The present stage of evolution of artistic creation in the Republic of Moldova results from the radical transformation of the political, ideological and cultural situations that took shape between the 80s and 90s of the 20th century. The opening of the communication channels, the intensification of contacts between the musicians of the ex-Soviet area and their colleagues from abroad – all these began to develop at the stage of evolution of universal music called post-avangardism. At that stage, the former German, French and Polish avangardists stopped the experiments with sounds that were extremely „revolutionary” and the innovations got a more moderate character. In the composition creation from the Republic of Moldova, the innovations that were, more or less, moderate showed themselves avoiding the proper avangardism that was persecuted during the stagnation period. Different manifestations of thiking and sonorous writings are placed at the opposite side. At another extreme, we find „the sonorous graphics” that we can compare with the respective manner in the domain of fine arts. We refer to the deliberate avoidance of some masses, multitude of sound transmitters (texture), to the rigorous selection of that minimal spectrum of the means of expression that the author valorizes and considers to be sufficient for adequately emphasizing his artistic conceptions. Such a direction of artistic thinking determines the prevalency of chamber and concert music whose influence has largely penetrated the modern symphony. Another reason for the symphony to get a chamber character consists in the movement of resistance to the multiplication and academization of the tradition of the large monumental symphony. ...We come to the conclusion that during the last years the composers from Chişinău gave up the idea of both multiplying the traditional symphonic „models” and „revolutionary” innovations and are in the course of creative exploration without which the further evolution of musical art is practically impossible.

5. Victoria Melnic: Omagiu mitropolitului Dosoftei adus de compozitorul Ghenadie Ciobanu: Cântări uitate sau închinare lui Dosoftei

   REZUMAT

   Ghendie Ciobanu is one of the most prolific Moldovan composers from the last 20 years. Through his interest in different cultures and periods of music art, his creation fits perfectly into postmodern context which combines the heritage of the past and present-day openness to new trends. This article analyses his "Cântări uitate sau închinare lui Dosoftei" work ("Forgotten chants or praise to Dosoftei"), for voice and instrumental ensemble. The creation is a monocycle, a series of 7 episodes which reflect the rich personality of Metropolitan Dosoftei – as theologian, poet, statesman, philosopher. In order to describe the environment Dosoftei lived in, the composer uses the modalism and the monody characteristic to Romanian folklore and Byzantine music. The voice and the clarinet are used as Dosoftei's ego and alter-ego because the clarinet "gives a voice" to everything that can't be expressed in words, including those ideas and feelings (theologian, poet, philosopher) that can't be expressed due to social circumstances of the XVII century. It is due to this reason that the clarinet part is much more personalized and suggestive than the voice track.

B. Comunicări la Simpozionul știința muzicii al Catedrei de Muzicologie a Facultății de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie Muzicală și Teatru (6 iunie 2008)

1. Irina Zamfira Dănilă: Gheorghe Burada (1831-1870) – precursor al muzicii culte ieșene

   REZUMAT

   The contribution of Gheorghe Burada (1831-1870), composer and conductor of Iaşi, to the musical life, musical education and to religious and lay musical composition is important as it represents one of the first steps in knowing, understanding and applying the composition principles of Western tonal music – not heard of before the beginning of the 19th century. Gheorghe Burada was the conductor of the first choir singing religious harmonic music and also the first to teach musical theory and solmization at the Academy of Music and Dramatic Art of Iaşi. He composed both lay and religious music, yet his scores were never published. In the works he authored – now preserved at the Special Collections Department with Mihai Eminescu Central University Library – the principles of tonal classical music can be recognized, in a simpler, more rudimentary, yet effective form, lacking, however, genuine artistic mastery. His main religious composition, Divina Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, having as a subtitle ”music that was partly adapted from Russian and partly being an original composition by G. T. Burada, Iassie” he introduced harmonized melodies belonging to the Russian-Ukrainian lithurgic repertoire and original melodies created in the same style and adapted using mainly harmonic techniques, while he very rarely employed elements of immitative polyphonic techniques. The ratio text – music is not neglected, the composer adequately illustrates the meaning of the lithurgic text. Elements of musical agogic and dynamics are also present in his scores, which make the musical discourse more expressive, at the same time proving Gheorghe Burada’ good musical training as well as his experience as a conductor of church choirs. Although unpretentious, his entire career as a composer – although still in manuscript form – represents a valuable document testifying of the beginning of cultured music in Iaşi in the second half of the 19th century.

2. George Dumitriu: Ziua Învierii – glas 5, în tratarea corală a lui Ioan D. Chirescu și Nicolae Lungu

   REZUMAT

   The liturgical Day of Resurrection song belongs to the Resurrection Canon, which precedes the orthodox liturgy on Easter Saturday. It was composed by the famous Walachian psalter Ioan Popescu-Pas_rea (1871-1943). The Day of Resurrection song is written into the Western musical notation by its composer himself, into the echos 5 sticheraric, a minor mode of Byzantine tradition, having its tonic on E and the closures on the V-th (suspensive) and Ist (perfect) degrees. The specific features of the song are: general ambitus within an octave (E1- E2); mobility of VIth scale degree – lowered with a half step (when the musical phrase it’s performed within the tonic pentachord (E1-B1) – and aroused (C#2/Zo natural) – when the phrase it is performed within the dominant tetrachord (B1-E2).
   The melody of the song contains 11 musical phrases (melodic rows), grouped in three periods of three phrases each of them, except the last two rows which form a coda. The forth and fifth phrases modulate at the chromatic echos 6, the first having a closure the IVth scale degree (A1/Di) and the last at the subtonic (D1/Ni). This beautiful song of Romanian Orthodox Church was harmonized for mixed choir by two great Romanian composers: Ioan D. Chirescu (1889-1980) & Nicolae Lungu (1900- 1994), both of them former students of I. P. Pas_rea at Theological Seminary School in Bucharest. The two composers used a homophonic writing with a few counterpoint elements by the last. The harmony is tonal one, proved by the authentic chord progressions (I-IV-I-V-I or I-V-I). Between the 8th -9th musical rows, the two composers introduce a strange musical episode; Chirescu creates a trichord motif and Lungu composes a melody into the psaltic spirit. Since The psaltic song ends with an imperfect closure at Iv scale degree, every composer from the two traits the final into his own way: N. Lungu keeps the end of the psaltic melody, performing a definitive modulation of the harmony path at subdominant, and I. D. Chirescu adds a coda containing 8 measures, on the traditional Eastern greeting – “Christ is risen!” “Truly he’s risen!” – on the majorized tonic chord (picardian cadence). Both choral treatments of the psaltic song remain two jewelers of the Romanian choral treasure which deserve to be performed by the Romanian choirs.

3. Anca Leahu: Repere structurale în Simfonietta de Vasile Spătărelu

   REZUMAT

   Vasile Spatarelu's symphonic oeuvre includes four works which were written several years apart, namely Simfonietta (1965), Suita brevis (1968), Dumbrava minunata – 7 scene pentru orchestra (The Magic Grove – 7 Scenes for Orchestra, 1973) and Epitaf 1989 – Meditatii la Enescu III (Epitaph 1989 – Meditations on Enescu III, 2002). Each of these four orchestral approaches introduces a different constitution of the orchestra, a different character and a different language, adapted to the requirements of the musical text and to the conveyed message, and perhaps it even stands as evidence for a distinct creative period.
   The first work, Simfonietta, which consists of three parts, approaches a modal language and employs predominantly strophic formal structures, all the elements of the musical language serving well the completion of this musical piece. The composing parts employ a fast tempo overall and the technical means involved in the creation of the whole reveal a musical score which is modern but at the same time rooted in the basic coordinates offered by tradition. Simfonietta is a cyclic work, where motifs proliferate within and into a whole; no element is left at random and the macro level derives from the micro one. The complexity and the force of these pages are rendered by various devices used reatively, by techniques employed scholarly and last, but not least, by sonorous developments which hold musicality as a primordial principle manifested at every level of the sonorous embodiment.

4. Loredana Iațeșen: O altă percepție asupra singurătății în monodrama Erwartung de Arnold Schönberg

   REZUMAT

   Part of the expressionist aesthetics, Erwartung by Maria Pappenheim, a drama with multiple literary meanings, is spread along four asymmetrical scenes, in the nocturnal background of a forest, where an enamored woman is looking for her missing lover. The quest is sonorously rendered by a monologue of the woman, scattered by terror, desires, hope, waiting. The climax of the libretto tension consists of the appearance of a corpse, a fatal moment, when the protagonist recognizes the lover killed by her rival.When musically conveying the expressionist psychological drama, Arnold Schönberg displays the entire stock of expressing means at his disposal; starting with the orchestra, in an ample structure, used for cameral purpose, discretely and refined, generating that melody similar to the timbres in Klangferbenmelodie,where every instrument must produce exactly the indicated intensity nuance, corresponding (subjectively) to each instrument and not (objectively) to the overall sonority, and reaching the melodic language, harmonic and polyphonic atonal, with numerous accords and dissonant enchainment, creating that hazy and indistinct atmosphere of instability, anguish and anxiety.
   In the analysis that follows, we focused upon particular moments of melodic, harmonic and rhythmic expressiveness, unrolled like a mosaic, according to the condition, attitude, contradictory feelings of the heroine, whose ordering is made possible by the attempt to musically adapt a psychic interaction of events that apparently undertake the delimitation between conscious and unconscious.

5. Gabriela Pavâlcu-Vlahopol: Îmbinarea diferitelor principii de formă în Fuga secolului XX

   REZUMAT

   The ways of combining different co-existing architectonic patterns is not a novelty in the 20th century. However, considering the particularity of the form of fugue, as well as its historical itinerary, we discover, during the 20th century, its combinations with other manners of organizing the speech, within some complex, innovating forms.
   - Placing the fugato in the course of the evolution of the discourse determines the dramatic functionality of the segment: in the first section, the middle one or the final part.
   - The conjunction between the principle of the expositional marker and of the developing evolution (specific to the form fugue) and the principle of the juxtaposition (specific to strophic system) represented one of the most frequent conjunction procedures in the Baroque fugue. In the 20th century, the phenomenon is
   especially well delineated in the two-subject fugues, which display three distinct area:
   A – the exposition (and its eventual processing) of the first theme, B- exposing the second theme, Av – synthesis section, where the two thematic articulations are superposed. (the analysis of the fugue contained by Variations And Fugue On A Bach Theme by Max Reger)
   - The interaction between the fugue and the alternation principle was not an achievement of the 20th century, being anticipated by some works in the Baroque
   period, such as the three subject fugues. We are encountering neither contrasting couplets, as in the classic rondo, nor identical reiterations of the refrain, but only recurrences of an initial theme which, though integrally exposed, is superposed to other thematic entities. The procedure is practically substantiated in the three subject fugue, rarely encountered due to its presuming composing virtuosity.
   - Starting with Bach’s creation, we discover the association between the fugue form and the variation principle. In the 20th century music, the phenomenon undertakes radical changes, displaying two hypostasis: either one of the variations contained by a cycle is taking the shape of a fugue, or the variations are grouped, according to the constructive principles of the fugue, in three distinct areas: expositive, developing and final.
   - The junction between the two expositive patterns – fugue and sonata – gives birth to a new sonata form, in which the two themes are treated in the fugue manner, the other segments driving at the relatively egregious pattern of the two paradigms.

6. Eugenia Maria Pașca: Aspecte contemporane ale folclorului copiilor din județul Vaslui

   REZUMAT

   The folklore represents a part of the national culture of a country, reflecting in the most direct way the spiritual profile and artistic talent of a nation. In this way, the children’s creation keeps an ancient way of communication and of artistic exteriorisation, with ancient roots in the collective life, witch precedes the born of the spoken languages and of the musical language. The children’s folkloric traditions can constitute – especially in the rural medium/the first step towards the music’s knowledge, after which can be explored the created resonant universe, after the children’s folklore model, by the composers. The creations, folkloric or cult, are vocal as well instrumental – vocal. The accompaniment is predominant rhythmic, corporal (through the claps of the hands, legs, or rhythmic walk to mark the time or the rhythm), or instrumental (with resonant objects or percussion instruments which sonorous enriches the atmosphere of the play). The analyses of the cult repertoire, designated to children, I have realised it with examples belonging to the composers that I previous mentioned. The analyses of the cult repertoire, designated to children, I have realised it with examples belonging to the composers that I previous mentioned. In the same time, we also propose possible ways of integration of the scores in the different interdisciplinary activities. In the beginning, under the game’s shape and then under the lesson’s shape, musical education brings only benefits, joys and enthusiasm in the children’s hearts, no matter the parallel or the meridian where they are. What is important is that the scientific beginning, coordinated of the musical shape, to start from what is familiar to them, such as their creations, folkloric creations, so that be able to grow in the sonorous universe specific to the area to which it belongs. But, all this effort will not have a completion unless will be ancorated in the immediate reality that imposes the interdisciplinary correlation with all the domains that are explored by the children in their cognitive way, towards the understanding of the universe in which we live.

C. Colaborări din țară și străinătate

1. Gabriel Bulancea: Aspecte ale cromatismului în genul Lamentationis (Lamentatio sau despre pietatea redescoperirii Frumuseții)

   REZUMAT

   Surpassing the limit of the seven fifths (spheres), the chromatism will impose itself in the western music through the stressed moving tendency of the altered notes, to another musical state of being, capable to translate not only the abstract movements of the stars on the sky, a kind of untouchable divinity, but also the inner cosmos order of the man, an embodied beauty became more and more earthly, deeply imprinted in the patterns of the human sensibility. Composers such as Marenzio, Gesualdo, Dowland, Purcell, Vivaldi and Bach assume the act of an inner change to which the musical art participates by renouncing more and more to the aurora dyatonism of the early epochs, with the tendency towards the transcendent, in order to bear the humanising bent of the chromatism specific to the next centuries. The Lamentationis genre becomes the instructing route that projects the human soul from the obscure place of the animalism towards the invisible heights of the union with the divinity.

2. Marcin Tadeusz Lukaszewski: Polish religious music after World War Two

   REZUMAT

   The sacrum has inspired many composers down the centuries. In Polish music after World War II, the interest in the spiritual sphere has made a strong impact. Religious music by Polish composers after 1945 comprises solo songs for voice and organ (or piano), choral works (a cappella or with organ), oratorios and cantatas with diverse instrumental line-ups, operas, as well as works for solo organ whose titles or musical material point to religious connotations. As regards texts, composers employed mainly Latin liturgical texts from the Roman Catholic Church (psalms, hymns, responsories, offertories, sequences, masses and parts or masses), as well as other texts in Polish, Latin and other languages. They also made use of fragments of official documents of the Catholic Church, individual words from the liturgy (e.g. Amen, Hosanna, Alleluia) or the words pronounced by Pope John Paul II. The situation of Polish music after 1945 stemmed largely from the country’s social and political conditions. In the wake of the decisions taken at the Yalta and Potsdam conferences, Poland found itself in the Soviet sphere of influence. This resulted in Poland’s subjugation to its eastern neighbour in politics, economy and culture. The changes which gradually started to take shape in compositional craft in the 1960s and 1970s manifested themselves not only in taking up grand themes. Composers also rethought their own idioms and revised their aesthetic views. At the end of the 1950s and in the 1960s many Polish composers turned towards religious themes. All in all, over thirty composers wrote religious pieces between 1957 and 1970. The social and political events in Poland at the end of the 1970s and early 1980s, as well as after 1981, made a profound impact on Polish sacred music. The Polish Pope – John Paul II – became special source of inspiration for composers. The continuing growth of interest in sacred music in post-war Poland, which ran parallel to the political transformations, was prompted by several factors. First and foremost, it was the composers’ desire to give vent to their religious sentiments. But many composers took the opportunity to manifest their views on political and social issues, as evidenced by the dedications in many scores. The overall shape of Polish religious music is highly diverse in terms of performance forces, the texts and the function of individual pieces. The use of religious texts became particularly popular during the 1990s.

3. Cristina Maria Bostan: Spiritul concertant în muzica european din prima jumtate a secolului XX

   REZUMAT

   A preference of the 20th century composers is to be noticed not only in the combination of the symphonic with the concertizing elements (Prokofiev, Honegger, Enescu) but also in the impregnation of the compact orchestra assembly (symphony or chamber) with specific concertizing elements – thus developing the genre of ‘concerto for the orchestra’. The rapport between the soloist and the orchestra changes in direct connection to the configuration of the form in which the concertizing compositions are made up: if the latter basically consist of structures of the classical forms, then the soloist instrument is attributed the leading role, without the orchestra’s representing only the support of the accompaniment and the harmonious and modulant milieu, but actually representing also a means of thematic support and transformation. The soloist instrument is also integrated in the symphony (starting from the transformation of the musical soloist discourse into a symphony within the instrumental concerto), in Prokofiev’s creation (Concerto symphony for cello and orchestra opus 125, 1953) and Enescu (Concertizing symphony for cello and orchestra, 1901).

4. Adriana-Olimpia Condriuc: Igor Stravinski – muzicianul savant

   REZUMAT

   Igor Strawinsky, „ein Genie wie niemals wieder geboren wird, mir seine ungeheure Intuition“ (S.Celibidache), der sich als „Handwerker-Künstler“ sah, repräsentierte, sowieArnold Schönberg, das Modell des gelehrten Künstlers. Er hat verstanden dass in derÜbergangszeit zu der XX-er Jahrhundert die Neueinschätzung aller Kompositionstechniken inder musikalische Kunst unerlässlich wurde. Nach 1919, startete der Komponist eineForschungsaktion in der die rhythmische Dynamik, die Nonemotionalität, die Deformationmelodischer und harmonischer Strukturen werden dem traditionellen Modell überlagert.
   Zusammen mit Pierre Souvchinski, Jean Maritain, Roland Manuel und Jean Cocteau,versucht Strawinsky eine tiefere Deutung über die Beziehung der Musik mit der Zeit alsEnergie, nach der Behauptung dass „die Musik bedeutet für die Zeit dass was die Geometrie für den Raum darstellt“, (Francis Warrain). Der Vorzug des Komponisten für die „neoklassische“ apollinische Eleganz zeigt imHintergrund seine Orientierung zur Ordnung, für Geometrie und Struktur: „Mein Ziel ist die Form“ war sein Motto. Der Beginn seiner Suche nach einer perfekten Form sollte einbeherzter „retour à Bach“ sein.
   Drei Jahrzehnte lang (1920 - 1948) forschte Strawinsky die Klangarchitektur der klassischen und baroquen zyklischen Formen, verwendet Strukturen von einer makelloser Klarheit, Einheit und Gleichgewicht; experimentiert den Dialog des Hauptsolisten mit verschiedenen Sekundär-Solisten, die ständige Konfiguration des zahlreichen Kammergruppierungen, die Mannigfaltigkeit des eingeschriebenen Inhaltes. Von 1924 bis 1925 erreichte Strawinsky in seinem Klavierspiel einen mit Objektivität eingeprägter Stil. In den 30-er Jahre beobachtet er die Erneuerung des konzertanten Violinstils...

5. Dorina Iușcă: Inteligența muzicală – componentă a teoriei inteligențelor multiple

   REZUMAT

   Early research on human intelligence presented it as a one-dimensional construct, mostly consisting in abstract thinking. Further studies demonstrated the importance of logicalmathematical and verbal abilities. In the attempt of measuring the components of intelligence, psycho-metric theorists revealed a common „factor g”, responsible for the level of Intelligence Quotient, and that is very important for most of the mental tasks. All the theories of intelligence led to defining it as an essential form of adaptation and this perspective has been unanimously accepted. In 1983, Howard Gardner, professor and researcher in the fields of psychology and neurology, discovered that the complexity of intelligence is revealed in eight different ways of thinking. His theory is described in his popular work „Frames of Mind. The Theory of Multiple Intelligences”. The implications of Gardner’ theory in educational contexts demonstrate the limits of considering intelligence only from the logical or verbal point of view. All eight intelligences are discussed, emphasizing on the musical intelligence, seen as a better way of improving communicative skills, emotional equilibrium and social interaction abilities. Music is also presented as a modality of developing the hidden language through each complex ideas and feeling are expressed.

6. Jaroslaw Chacinski: Intercultural Perspectives on Music Education in Central and Eastern Europe

   REZUMAT

   In recent decades various concepts of multicultural education have gained popularity, ones that emerged owing to millions of people migrating and settling down in their new areas of residence. The original intentions of shaping the educational policy for immigrants, based as they were on the ‘necessity for assimilation’ of this social group, stressing language, culture and socialising deficits in the process, proved insufficient, as they were not capable of facing the problems that emerged in the meantime: ethnic conflicts, marginalisation or ghettoisation of immigrants and the inability to integrate fully owing to the ‘asymmetric’ social standing of the dominant majority and the minority. There has been a dynamic development of various intercultural education orientations, which currently function as ‘classical concepts’, exemplifying developed theoretical and practical projects. What is known as the ‘principle of equality of cultures’, the necessity of equal treating of all social groups (i.e. antidiscrimination), counteracting racism, upbringing in peace with an emphasis on dialogue as the process of negotiation and dialogue building with unavoidable acceptance of differences were considered the starting point in the creation of these trends. Art has always played a significant role in intercultural education, being a symbolic medium of communication between the (indigenous) majority and the (immigrant) minority.
   Hence, this paper discusses several leading European concepts of such intercultural education that have made their way to the school subject labelled as Music and to the broadly defined extracurricular artistic activity of youth. One should highlight the ethno-musicologist trend of concepts of teaching ‘ the world’s music cultures’, music as a medium through which one approaches a foreign culture via the native, European cognitive potential, music education as a means of implementing the foundations of intercultural education and interculturally oriented music education. These concepts are still being developed and updated according to music education’s changing social and cultural contexts.

7. Katarzyna Szymanska-Stulka: Dimensions of Time and Space in Music

   REZUMAT

   Time and space are two basic musical dimensions and spheres in which music comes into being, I mean is composed, performed and created in different ways. It seems that we quite understand it, but we rarely use it in musical analyses. Meanwhile time and space, seen both as the present real background for musical performance and historical multiplane territory of its existence, are the top elements of musical work joining together the rest of them, such as melody, harmony, rhythm, instrumentation, sound, dynamics, etc. For this new perspective of musical analysis I choose a few dimensions of time by the National Polish Cyclopaedia PWN, 2002 (ex. Augustan, Bergson’s, Husserl’s, Newton’s, Kant’s, Heidegger’s, Einstein’s concept of time) and architectural concept of space. I established some rules after the consideration of time and space and presented them with reference to a musical composition De profundis by Marian Borkowski – one of the most famous Polish modern composers and professors of Fryderyk Chopin University of Music in Warsaw. The main result of this analysis is that we have in this composition the maximal space, completely saturated with sound, organized by the surface of the orchestra and choir. The maximal space is combined with the aión category of time which means duration. This kind of structure is treated by the composer as a basis and the starting point for the next parts of a composition. We experience in this work an interesting lack of narration despite the real sequence of events. From time to time the change of space and time structure happens but there are no dramatic changes in the time and space organization. We have here duration but it is composed from different kinds of sounds, colours, voices, dynamics, and significances.

REDACȚIA

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică

Conf. univ. Victoria Melnic, Doctor în Studiul Artelor, Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Prof. univ. Vladimir Axionov, Doctor Habilitat în Studiul Artelor, Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice, Chişinău (Republica Moldova)

Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol

Redactor coordonator: Prof. univ. Liliana Gherman

Coperta: Ing. Emilian Popa

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Prezentul volum cuprinde comunicări prezentate de muzicologi din Iaşi, Bucureşti, Cluj şi Chişinău la simpozionul cu tema Identitate şi contextualitate stilistică în creaţia contemporană românească desfăşurat la Iaşi în octombrie 2007 în cadrul Festivalului muzicii româneşti ediţia XI-a serie nouă precum şi câteva studii care se încadrează în aceeaşi tematică.

Traducerea rezumatelor (în limba engleză, doar unul în franceză) a fost realizată prin grija înşişi autorilor sau de către Prep. univ. Maria-Cristina Misievici de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”.

CUPRINS

1. Gheorghe Duţică: „Criza” reîntemeierii. Strategii anarhetipale în componistica românească

   REZUMAT

   Thomas Kuhn's theory on the structure of scientific revolutions brings out the argument according to which the development of any field is not cumulative in its totality, but it is bound to certain ruptures, to some radical, disturbing phenomena which determine the replacement of an obsolete paradigm by an innovatory one, the two sets of paradigms being in a relation of incommensurability. The transition moment as a pre-paradigmatic stage is defined by Kuhn as a critical moment where anomalies appear – those elements which oppose any natural step towards activity, as well as phenomena beyond the realm of the ordinary meant to achieve the decisive leap in the direction of a new theory and a new practice. From this standpoint, the refoundation "crisis" is, in our opinion, a crisis of transitivity seen as an interface phenomenon which sets up the mutations or changes of paradigm of the 21st century. Such an orientation is supported by a remarkable scientific basis which, in its turn, is enhanced by some new theories in mathematics and physics, i.e. Catastrophe theory (René Thom), Fractal theory (Benoit Mandelbrot), Dissipative structures theory (Ilya Prigogine), Theory of chaos and strange attractors (David Ruelle). Basically, all these morphological theories – which elude or even invalidate generative grammars from a probabilistic point of view – provide the complexity of a certain system with the chance of achieving that level of disequilibrium specific to the nonarchetypal compositional strategies (a concept we have built around the theory of the Romanian philosopher Corin Braga). Therefore, the "morpho-genetic rupture" will come out as a result of the juxtaposition or simultaneousness of incommensurable paradigms – leading to a polidimensional or multilayered complexity, embodied in the plurality of the structural and semantical areas or levels. Frequently, the outcome of such a compositional action will be the palimpsest, a superstructure which agglutinates a wide array of paradigms (grammatical, syntactic, stylistic), engaging spiritual areas which vary diachronically and diatopically, or even different axiological levels of the languages employed. By adhering to a new "philosophy of the interval" – as a paradoxical vision of "lying amid paradigms" –, by relying on the cetrifugal action of certain elements which alter the norms of conventional ontology, the works of such composers as Aurel Stroe and Anatol Vieru reveal themselves to us, at the beginning of the 21st century, as creations which (re)generate sonoric, autonomous, trans-canonic, metastylistic order.

2. Ştefan Angi: Conotaţii româneşti şi europene ale ethosului moldovenesc în artă. Paradigma Glossă

   REZUMAT

   The connotations embraced in this study are examined through concepts like ethos and affectus, more precisely, through collation of their ethic-aesthetic signification. The first, ethos represents the ethical norm and manner-system pictured artistically, the second, affectus, the specific materialization of ethos in artistic creations. After enumerating some moments from the history of connotations, the author presents some ethic-aesthetic aspects of Romanian music culture especially parented in Moldavia: the 'doina'-singing phenomenon, the melancholy, the mythic and ballad-wise; the evocative character of the emphasized message. To deepen artistic apprehension of these characteristics the study offers for meditation the Glossă poem written by Eminescu and its evocative turnouts: the poem's translations in English, French, Spanish and Italian (recited by famous performers of the Eminescu poetry during the presentation of this paper), paintings inspired by the poem, and first and foremost, the 1st Symphony "Glossă" written by composer Viorel Munteanu. Near the rhetoric of text-melody relationship is examined the 'melograma' of the symphony, typical bearer of 'doina'-song's ethos from Bistriţa Năsăud and Bucovina zone.

3. Lăcrămioara Naie: Viorel Munteanu. Melograma – o nouă viziune asupra conceptului de lied

   REZUMAT

   The composer Viorel Munteanu assimilated the universal classical conquests in his own style and highly placed new expressive – artistic achievement ways on a superior scale. He is revealing to us within the composition school of Iasi as being a personality of a great talent and a creative force.
   His elevated spirit, his distinct "Voice" touched by the genius of the great Romanian composer George Enescu all over the compartments of the musical language (melody, harmony, chromatic modals, writing and ethos) has come to an esoteric "Style and Manner". Within the chamber music, his miniature vocal–instrumental pages open the perspective of an extremely complicated and pretentious poetic–musical model that is non conformist and pertinent to the total of the followed objectives. Based on a complex modal organization, the lied called Song (Self-Portrait) has its originality in the melodrama "Blaga" (sib, la, sol, la).
   Due to the perfect relationship sound – letter, word – motive, musical text – literal text, this melodrama shall become an international entity, with a special emotional value, within the creation process and the interpretation itself. Following the route of George Enescu (e.g. The 3rd Sonata for the piano and violin), by means of technique and composition 'game', he develops various melodrama hypostases both within the melody (by using foreign alteration from the original model, the reversed chromatic formula, by the segmental using of the melodrama motive "BLAGA" in a combination of 2do +, in a harmonic interpretation, vertically etc.), and within the rhythm (with elements of short superior ornamentation – appoggiatura, in the formula of harmonic conglomerates, in the formula of a triola with ornamentation elements, sextolet with partially cumulated values, etc.)
   Although the work Song (Self-Portrait) is cameral, by the original solutions it suggests, from a pianist point of view, it proves to be written in an authentic 'orchestral spirit' (graphics on three levels, using the extreme registers of the instrument, harmonic pedals in the low register, rhythm and ornamental complex sound graphics, etc.). The art of such a representation represents a mixture of sensitivity and lucidity, freedom and discipline, spontaneous intuition and superior technique.

4. Carmen Chelaru: Ipostaze ale spaţiului sonor în creaţia românească postbelică – „Scene nocturne” de Anatol Vieru, „Arcade” de Aurel Stroe, „Columna infinită” de Tiberiu Olah

   REZUMAT

   The contemporary Romanian composers do not represent an exception on the international scene of the music symphony. And yet, they do have a few distinctive features: new approaches guided by common sense; a discrete national nuance; keeping excesses under control.
   Among the Romanian musical trends during the second half of the 20th century, we mention:
   The synthesis between the Romanian and European characteristics: folklore and religious sources are used by the Romanian composers in their musical options. After the 6th decade, they will tend to stylization, as well as to the use of archetypes. After George Enescu and Béla Bartók, it was normal to continue to make use of such musical principles and modalities to combine folk and sacred music with the composers' imagination and originality. Spatial-mathematical systems in the Romanian contemporary music. An important stage in this matter is represented by the modal-serial systems. The Romanian composers are adapting here, too, the European modern music languages to national usage. Among the "spatial" features there are: series in synthesis with the modes, using the four serial types – prime, retrograde, inversion, retrograde-inversion – also permutation, variation and harmony. An interesting example of synthesis between space and time, music and mathematics is represented by the a cappella choral cycle Nocturnal Scenes (text by Federico Garcia Lorca) composed by Anatol Vieru in 1964, and dedicated to the Madrigal Chamber Choir. The author combines here several modern techniques, like serial and other mathematic principles. He chooses a prime numbers series – 1 2 3… - applying its serial types, as well as "punctual music", heterophony, special sound effects, stereophony. The piece Archways for 11 instrumental groups was composed by Aurel Stroe in 1963. The composition is conceived in great detail, by the use of symmetric and asymmetric proportions, by transposing Fibonacci`s series into musical modal structures, suggestive of musical archways. The Infinite Column, under-titled Homage to Brâncuşi by Tiberiu Olah, was created in 1962 and published four years later. It is conceived for a large orchestra and it is about 8 min. long. The work includes a series of musical events, such as: continuous, discontinuous, and simultaneous events, agglomerations and unusual melodies, timbres, dynamics and rhythm. The Romanian artistic creativity had the chance to be situated at the confluence between East and West and called to fuse the contemplative spirit of the first with the dynamism of the second.

5. Laura Manolache: Repere stilistice ale creaţiei lui Tiberiu Olah

   REZUMAT

   Tiberiu Olah (born 1927 – died 2002) is one of the most remarkable Romanian composers who exerts strenght and exhibits great talent trough a comple, skillful and cultivated art. Firmly believing in the magical power of music, he yields himself to it openly, humbly, passionately, completly. His work convey a captivating lyrical expression, a strong sense of rhythm, a certain restlessness which renders the discourse dynamic, as well as a remarkable timbral and formal intuition. Nevertheless, his originality and creativity blend with a minute elaboration of each work, doubled by an experimentation with both language and technique. This study attempts to highlight several aspets typical of Olah's works from the point of view of their genesis and impressive diversity.

6. Vladimir Axionov: Manifestările neoclasiciste în creaţia componistică din Republica Moldova

   REZUMAT

   Being one of the most significant aesthetic-stylistic tendencies in the 20th century music Neoclassicism revealed itself more eloquently in the West-European countries during the interwar period "penetrating" into the ex-Soviet space (including the Republic of Moldova) after the raising of the "iron curtain" during the Hrusciov thaw and it can be found in the contemporary composition creation. The specific features of the neoclassicist method consists in the reaffirmation of some old values of paradigmic phenomena adverse to the permanent and multiaspect revaluation of artistic systems characteristic of the radicalist "revolutionary" mentality that are definitely noncanonic. In the national composition creation influenced by neoclassicism as well as in that of the main representatives of neoclassicism in universal music one can find the use of classical and preclassical artistic phenomena as patterns on the basis of which new musical structures are created. These patterns are various: the baroque instruments, Renaissance forms and genres (the madrigal) and preclassic and those polyphonic (the fugue, the inventzione, the canon, the polyphonic bipartite cycle) and the homophonous-harmonic (the preclassic suite, concerto grosso etc.). If in the interwar music by Stravinsky, Hindemith, Casella, Malipiero, Martinu Neoclassicism was developed as an essential direction of creation, in the postwar music by the composers from Chişinau, neoclassicist, neobaroque elements became a component part of a stylistic synthesis in whose framwork they occupy either a peripheric place (the works by S.Lobel, V.Zagorsky, Z.Tkaci, T.Chiriac, Gh.Mustea) or they become more eloquent (the works by Gh.Neaga, V.Bitkin, I.Macovei, V.Rotaru, P.Rivilis, D.Kitsenko). The study both of neoclassicism and its fusion with other stylistic tendencies in different national cultures and regional areas (including the Republic of Moldova) contributes not only to the increase of the scientific know-ledge in the mentioned field but also helps to make clear the specific features of the adjacent composition methods (eg. the reflection and the archetype technique, the poly- and metastylistic research) centered round the restoration and modernization of some old artistic models that are eternal.

7. Victoria Melnic: Dualismul conceptual în Suita pentru oboi şi pian de Vasile Zagorschi

   REZUMAT

   Si nous faisons une analyse de l'œuvre de V.Zagorschi nous pouvons relever une prédisposition prégnante pour la généralisation philosophique, pour les thèmes profonds avec un caractère éternel. Cette prédisposition conduit à un langage symphonisé présent dans la majorité de ses œuvres, y compris la Suite pour hautbois et piano composée en 1977. Le cycle inclut sept parties, un chiffre avec multiples implications sémantiques qui symbolisent l'unité dialectique du matériel et du spirituel, donc le dualisme, mais en même temps la cohésion des contraires. La Suite relève plusieurs aspects du dualisme conceptuel qui se développent à différents niveaux. Dans une manière très prégnante le concept dualiste de la Suite est réalisé au niveau du timbre des deux instruments participant – le hautbois et le piano parce que « le timbre est même la conscience du son car avant d'être hauteur (ou intensité) le son est timbre » (P.Bentoiu Gandirea muzicala, Buc., 1975, p.35). Le dualisme des idées et des images musicales est accentué par la dynamique et par les registres dans lesquels sonnent les instruments. Dans plusieurs pièces on peut observer en même temps des remarques très différentes dans les parties des instruments participant. Il n'est moins évidente le contraste généré par les différents types d'organisation du discours musical utilise dans chaque partie de ces deuz instruments. Dans la majorité des pièces il semble que le hautbois et le piano évoluent dans les espaces parallèles que parfois s'intersectés pour générer des images musicales très prégnantes et expressives. Notamment dans le piano évoque la sphère du rationnel, objectif qui se manifeste en même temps au niveau de la forme musicale ainsi qu'au niveau de l'écriture. Dans la Suite de Zagorschi on peut observer la présence du dualisme entre le général et le particulier, entre l'universel et le national. En énonçant divers côtés du dualisme le compositeur les soumis á un développement intégrale, en construisant d'une manière méticuleuse et conséquent un édifice sonore complexe et impressionnant. La Suite est un ouvrage d'une intensité psychologique exceptionnelle. Elle se présente a nous comme une œuvre représentative pour la création musicale de V. Zagorschi avec des incursions dans la sphère subjective et personnelle, mais aussi dans la sphère lyrico-dramatique. Les sept tableaux musicaux nous relèvent non seulement les sentiments et les états du héro lyrique, mais aussi la vie intense de l'esprit avec la lutte permanente entre ses éléments contraires.

8. Gabriela Ocneanu: Codex Caioni în creaţia lui Doru Popovici şi Dan Voiculescu – clipe de odihnă în decenii de zbucium

   REZUMAT

   These two works, based on the 17th century musical anthology by Rumanian priest and scholar Ion Căianu, were written at a 30 years interval one from the other: the first was written by Doru Popovici in 1967, and the second was written by Dan Voiculescu in 1997. The Codex Caioni comprises monodic chants and polyphonic vocal and instrumental pieces, both lay and religious that were widespread in Ion Căianu's time and in the preceding century, when Renaissance culture was flourishing, and features European composers, particularly Italian and German, as well as Rumanian ones. Doru Popovici and Dan Voiculescu make similar use of some of the melodies contained in the Codex Caioni by dedicating their respective works to the performance of string instruments, such as the latter must have been employed in Ion Căianu's time. Both works are built as dance pieces, featuring symmetry, a rigorous rhythmic and metric organization, and are clad in an ocasionally polyphonic harmony, that, while appearing as simple and modal, often resorts to variational forms, and in both cases evolve as suites, whereby Dan Voiculescu for one explicitly mentions this in his work's subtitle: "Suită din Codex Caioni". The two works masterfully revive the musical tones of a by-gone era, which had obviously lain at the heart of a medieval Transylvanian, and which, transmitted in the Codex Caioni, managed to rekindle similar feelings in two modern Rumanian composers, and prompt them to write two delightful compositions.

9. Eugenia Paşca: Elemente arhaice în colindele din zona Berezeni – Vaslui

   REZUMAT

   In the Romanian calendaristic customs, that includes a variety of customs and manifestations with a wide development in the village's life, winter customs have a very special place. The ways of manifestations had been inherited from the Romanian folklore culture and have been sent from the ancient times till nowadays. The ways to celebrate are numerous, having a special profusion, involving the participation of the whole community, and the children as well. The concern of the adults has always been to determine the children to know, to initiate them, and so to practice these wonderful traditions. Very important is the fact that, even today, the traditions are alive all around the territory lived by Romanians. In the present habitat of the Vaslui County, which includes the old Falciu, Tutova and Vaslui regions, the practice of the carol singing takes place unequal from the circulation intensity and folklore authenticity point of view. Vaslui town is placed, practically, at the region's limit of wide and meaningful presence of the secular carols (Romanian Plain, Dobrogea, The South of Moldova, Buceagul with elongations over the Nistru). We will also distinguish, in the Vaslui County's area; under areas differentiate from the ways of cultivation of this folklore species point of view. The period of time comprised between 1950-1989, has powerfully touched this domain, in the way that interdiction to sing carols, interdiction that was mainly for children, through the school, has determine the appearance of a breakage, a separation between the secular carols adults singers and the very young generation.

REDACȚIA

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică

Asist. univ. dr. Gabriela Pavâlcu-Vlahopol

Redactor coordonator: Prof. univ. Liliana Gherman

Coperta: Emanoil Constantin Puiu

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Textele cuprinse in acest volum au fost elaborate in perioada care s-a scurs de la aparatia revistei ARTES nr. 5 (2005). Ele apartin unor muzicieni din Iași și din alte centre universitare (București, Cluj, Galați). Este vorba fie de conferinte sustinute in cadrul Universitatii de Arte ”George Enescu”, fie de comunicari in cadrul unor simpozioane din aceeai institutie, fie de studii doctorale, fie de rezultatul unor investigatii izvorate din preocupari personale și care se dezvaluie pentru prima oara cu aceasta ocazie.

Provenienta diferita explica diversitatea tematica, modalitatea de prezentare precum și dimensiunea în fiecare caz. Includerea în volum a urmarit o eșalonare logica pe criterii de continut.

Traducerea rezumatelor in limba engleza a fost realizata prin grija inșiși autorilor sau de catre Prep. univ. Maria-Cristina Misievici de la Universitatea Națională de Arte ”George Enescu”.

CUPRINS

1. Francisc Laszlo: Un clujean la Iasi - Doua conferinte
   - Dedicatie
   - Ars musicologica, 2005
   - Gyorgy Ligeti pe punte

   REZUMAT

   Ars musicologica, 2005
   The lecture given at the University of Arts "G. Enescu" Iasi is Laszlo's confession of faith on musicology in general and on Romanian musicology in particular. On the grounds of his personal experience gained during a 50 year-professional activity, he insists on the necessity of the musicologist's being emotionally attached to the music he examines (the 'affective' relationship being obvious in the case of those composers who are also musicologists), but also to his audience. Furthermore, he pleads for the practice of a 'complete musicology' – which should comprise the analysis and historical research as well as the genres of musical journalism –, and for the necessity of the musicologist's revealing his own ego in his writings. According to Laszlo, every master of musicology builds up a 'school' around him, and the young musicologists must go through several 'schools' in order to become masters themselves. A Romanian Society for Musicology might, on the one hand, contribute to pulling Romanian musicology out of its relative international isolation in a European environment, and, on the other hand, help to avoid the danger of 'Americanising' it.

   György Ligeti pe punte
   In the symbolism of Béla Bartók's Cantata Profana ('Secular Cantata'), the footbridge is the place of final separation: the young hunters – who are changed into stags once they have crossed the footbridge – can no longer return to their original home, nor drink from a cup or wear human clothing. In Ligeti's life, the 'footbridge' was in fact the Austro-Hungarian border, which he crossed in the autumn of turmoil in 1956; his work henceforth may be regarded as contrary to the stylistic landscape which he had left behind. The study examines analitically two of Ligeti's works written before his 'crossing': Musica ricercata for piano and Six Bagatelles for Wind Quintet, and draws a comparison between the two embodiments of a single musical substance. The two examples reveal the exquisite freedom with which the composer breaks even the 'rules' of the new order that he himself had created. It is in these early works that the mature Ligeti is comprised, in a nutshell, and this stands as a result of his having crossed the 'footbridge' before actually crossing it in October 1956.

2. Clemansa Liliana Firca: ”Modelul francez” In componistica romaneasca din prima jumatate a secolului XX

   REZUMAT

   At the beginning of the twentieth century, a relatively long cultural tradition was already established, a tradition where Romanian intellectuals and artists had connections of a formative nature with France. The Romanian musicians joined this tradition toward the end of the nineteenth century. Beginning with this moment, and for about 50 years, a significant number of composers from at least three generations, from D. G. Kiriac (b. 1866) to Dinu Lipatti (b. 1917), will perfect their studies in Paris, in the major centers of academic education (Conservatoire national de musique, Schola Cantorum, Ecole Normale de Musique). Under the influence of either their mentors, or of the French musical environment which some of these composers continued to frequent even after the end of their studies, a "French model" will be detected in a form or another in their music.
   There are also examples of affiliation of a few Romanian composers to some aesthetical orientations manifested inside the so-called "French musical school": in the 1920s, Mihalovici composes scenic works (ballets, operas) in the ludic, parodying and demystifying spirit propagated by Satie and "Les Six"; in the next decade, Lipatti, who studied composition with Nadia Boulanger at Ecole Normale de Musique, will be profoundly influenced by the classicist orientation promoted by the famous professor in her classes (by taking the Stravinski route of a "return to Bach"), this fact being demonstrated by the few neoclassical reference works written by Lipatti in the 1930s.
   In the long run, the most fruitful of the influences exerted by the French music over the Romanian one is perhaps to be found in the (especially harmonic) modal language of the compositions, which merged together the characteristic features of two distinct modal morphologies, the French one and the Romanian one. Sustained to a large extent by a modal basis, the new things brought to the Romanian music in the first half of the twentieth century certainly owed something to some borrowings from the French music too.

3. Gabriela Ocneanu: George Pascu - Profesorul și Omul

   REZUMAT

   Far from being an exhaustive presentation of the personality of professor George Pascu, this paper will be a short and warm evocation, coming as it does from someone who for over three decades had been more than just his assistant, moreover had been a modest but dedicated disciple, always at his side for eight consecutive years. His personality was built around his outspoken love for, and uninterrupted preoccupation with the musical act, which he pursued assiduously, both in his teaching, and in his daily life, the two sides of his use of time, that made always one whole. His interests absorbed with a high sense for values all the epochs and styles in the history of world and Rumanian music, which he then revealed to those around him, while convincingly imparting the idea that those who do not know the past cannot understand the present, and would not be in a position to contribute to making openings to the future. Outside the class George Pascu was a real mentor in uncovering to many the mysteries of music by meas of his innumerable public lectures and lesson-concerts, which he presented across the entire country, and especially in his native Moldavia. Endowed with an exceptional talent for communication, George Pascu was, besides a professor, a friend to young and old, and these people will never forget the man who opened for them the way to the great music of the world.

4. Anca Leahu: Portret Vasile Spatarelu

   REZUMAT

   The article endeavours an outline portrayal of the complex personality of the Romanian musician, Vasile Spatarelu, emphasizing his professional preparation, his componistic, didactic and organizational activity all over the years, as well as various events of his life and outstanding figures that contributed to his formation. The composer, Vasile Spatarelu, gave proof of originality, fluency, of an winsome imagination, rigour in preparation, lyrism with straightforward message to the audience's soul in his approach of all musical genres (choral, chamber music, symphony, vocal symphony and dramatic and even light music), using to this effect means of expression specific both to the Romanian Classicism, one of which is folklore, and to the universal post-modernism, embodying thuswise his own unmistakable style. He defined his personality far back as from his first works, as his music represents himself between the contrasts which towered above him, pendulating and, at the same time balancing in a perfect manner all along his composition upgrowth between poetry, nostalgy, contemplation or hope, engendering images full of either joy and glow, or, in patches, lightsome irony, sometimes cheerfuler, sometimes more severe, even dramatical. All over his creations the composer, Vasile Spatarelu eulogized life in all its various hypostasis, always using a dose of melodic lyrism embedded as a delicate smoothing, as a distinctive and personal note.

5. Lacramioara Naie: Vasile Spatarelu și lied-ul romanesc contemporan

   REZUMAT

   The composer Vasile Spătărelu, a remarkable personality of the composition art in Iasi, proves a language of an exceptional complexity, logically expressed and rich in virtuosities. The entire varieties of modulations that appear in well-considered doses represent a pleading for achieving the artistic thrill. The structuralism of his music breathes deeply under the modal layer, with harmonic conglomerates, varieties of chromatics, homophone writing with linear plans, the cultivation of intonations of 2nd + , 3rd – şi 4th +, 4th–, 5th – 5th +, 6th +, 7th–, symetric ways such as {1:2}. A special element in the miniature vocal – instrumental creation of the composer Vasile Spătărelu is represented by the symbiosis between music and poetry, in the classic acceptation of achievement (Sleepy Little Birds) and in its modern acceptation (Five Tanka Poems).
   His sonorous universe combined with German poetic flavours (A Girl Is Speaking – Goethe), Japanese ones (Five Tanka Poems), romantic/Eminescu ones (Sleepy Little Birds) is revealed to us in a variety of colours and artistic – expressive meanings. Everything in his miniature vocal – instrumental creation is harmony, measure, method, order and clarity, but also 'a divine voice'. The colourful potentials of the instrument are fully exploited without ostentation and observe a structuralist – constructive thinking. The instrumental intelligibility equally runs through the virtuosity parameters and the artistic expressivity ones in the moments of tempo alert or sitting.

6. Irina Zamfira Danila: Solutii modale in Liturghia psaltica în glasul III de Florin Bucescu și Vasile Spatarelu

   REZUMAT

   The Psaltic Lithurgy in the third voice is a monodic religious work composed by Professor Florin Bucescu with the aim at broadening the range of the contemporary psaltic repertoire, as the work is meant mainly for pupils and students in Theology as well as for church singers. In oder to be performed in several parts, this work has benefited from the artistic contribution of regretted composer Vasile Spătărelu, who adapted it from the harmonic polifonic point of view for a choir of two or three equal parts (Florin Bucescu, Vasile Spătărelu – Jertfa Laudei – Liturghia psaltică în glasul al III-lea şi prelucrare corală la două şi trei voci egale, Iaşi, Ed. Trinitas, 2006). The present paper will focus on the main composition methods used by Spătărelu in the version written for choirs with three equal parts. The basic harmonic composition methods in The Psaltic Lithurgy are harmonic combinations, frequently used in inversions, less frequently in their direct form. Avoiding using the fundamental in the bass and by replacing it with the tierce, the fifth or the seventh reduces the effect of tonal gravitational centre and dims the sonorous effects, as required by the performing manner of saltic music. From among the most frequently used combinations of a modal nature, one can mention plagal series such as those in secondary relation or in descending fourth. Melodic notes, retardations, passing notes, grace notes, apoggiatura (leaning notes) are used to adorn the musical discourse. The cadence system in the choir adaptation of the Psaltic Lithurgy is mainly modal. Among the most frequent relations in the cadences are II6-I6 (Phrygian), IV6-I6 etc. In terms of polyphonic methods, Vasile Spătărelu uses imitation, mainly in the thematic incipit parts. It is not as strict as renaissance or baroque imitation, it can apply only to one of the features of the musical discourse such as intervals, the ascending or descending development of the theme or its rhythmical character. Canon imitation is less frequently and consistently used, being present mainly in the first part of the piece. To illustrate the traditional performing manner of psaltic music, as a monody accompanied by an ison usually represented by the fundamental of the mode, Vasile Spătărelu uses the harmonic pedal. Masterfully composed and in a perfect mastery of composition methods, Liturghia psaltică în glasul al III-lea by Florin Bucescu, choir version by Vasile Spătărelu can be described as an original creation written in total respect of the modal character of the psaltic melodic line, revealing artistic features and expressive qualities that recommend it for performance within the established liturgy repertoire.

7. Gabriela Pavalcu: Cvartetul de coarde Op. 133, Marea Fuga, de L. van Beethoven. Implicatii ale formei asupra dramaturgiei

   REZUMAT

   Along with embracing the fugue form within the homophone music ensemble, fundamental changes at the level of the quartet drama happen, Beethoven being the creator of a new typology. Thus, the last three string quartets shall reflect, through their progressive augmentation in the architectonic structure, the tendency towards monumental proportions, towards a poetical and philosophical level where traditional limits are surpassed. The Quartet op. 133 The Great Fugue was initially conceived as the final part of The Quartet op.130 in B flat. The composer's intention was to create this final moment as a convergent point of all meanings encountered in work's portions. For this conclusion to embody the supreme climax of the entire op. 130, the composer chose a double fugue, with a polyphonic development that meets the monumental ideal, both as dimension and as dramatic tension. The two fugues in the frame construction are shaped according to the baroque fugue principle, containing S-R type exposures, divertimenti and topic display in different key schemes. The novelty consists of the way the fugue form and the variational principle conjoin, the middle reprises of the Bach model being expositional moments, in which S and CS are subject to rhythmic and melodic variations. Each section in itself, through its accomplishment procedures, specific to both homophonic and polyphonic thinking, are moments of a complex dramatic entirety, in which moments follow one after another in evolution, preparing the way for the climax, subsequently solved by a conclusive and synthetic final. The fugue form was not a goal in itself for Beethoven, its personality being contradictory to his construction harshness, but an agent which, by shaping the sonata form contours, on the background of a contrastive language, of tension and drama, gives birth to a unique, brilliant, audacious work, claiming an impressive dramatic force and proving monumental, a work that can always be regarded as contemporaneous.

8. Gabriel Bulancea: Gilbert Durand reinterpretand estetica wagneriana

   REZUMAT

   The Wagner case includes numerous disputable facets, each of them discovering a new age of his personality, reffering to his creation and his life, too. There is a deep connection between Wagner's life and work, the two ways showing one another so that we can state the existence of a symbolic relation between them. Speaking about his life we reveal the fire of his creation the same way as the analysis of his work can shed a light upon some features of the wagnerian psychology. Going deeper into the issue we notice that the artistic way constitutes the revelation of his existential destiny which can be interpreted with the help of the smallest structural units of the myths depicted professionally by Gilbert Durand.

9. Leonard Dumitriu: "Prologul in cer" din opera Mefislofele de Arrigo Boito

   REZUMAT

   The paper tries to prove the connection between Goethe's masterpiece and Boito's libretto, especially in matter of symbols. In the same time, it demonstrates that the Italian artist adds other symbolic meanings, taken from the Holly Bible. One could notice the significance of number seven, which the composer – librettist brings many times during the "Prologue in Heaven". It follows a musical analysis of the first fragment of Mefistofele. Despite the fact that this music is more an intellectual result than an inspired one, it represents a perfect accomplishment of Arrigo Boito, being one of the most impressive opera pages ever written.

10. Rosina Caterina Filimon: Muzica subliminala

    REZUMAT

    The subliminal perception phenomenon has been the subject of many scientific studies in the last 50 years. The results indicate that the subliminal phenomenon has become an important tool in influencing and changing the human behavior. The subliminal messages are addressed to the unconscious mind by words, images and music.

11. Dorina Iusca: Muzica - modalitate de cunoatere a omului

    REZUMAT

    Music has always had a significant importance in our life, confirming the intellectual, affective and social complexity of the human nature. Usually, music is used as a way of fulfilling one's cultural background, of discussing the aesthetic value or of improving someone's skills. Moreover, music can be used in the process of discovering the psychological characteristics of a person, leading the way to the complex world of the unconscious. This study approaches the field of music psychology by combining information related to the concepts of music audition and psychological projection. Marcel Proust used to say: "The world is the same but different for each of us", expressing the personal characteristic of perception. Furthermore, Freud introduced the concept of psychological phenomenon through which one person forces out ideas, affects, desires of which he is unaware of or whose existence he refuses, attributing them to other people, things or situations from his surrounding environment.This research will demonstrate that the content of projections obtained through the musical audition of two instrumental musical fragments (different from each other at the level of musical language) is influenced by age. In the early age, the projections have got an individual characteristic. Beginning with adolescence, the content of projections tends to be more and more influenced by music and its features. Case studies analyzed in this research uncover important information about children's personality. Knowing this information about their students, the teachers can help them solve learning difficulties. The findings of this research are important for parents, psychologists, musicians and teachers interested in discovering the hidden aspects of the human nature.

12. Eugenia Pasca: Kitsch-ul ca fenomen artistic in perioada contemporana si rolul educatiei estetice in formarea personalitatii adolescentilor

    REZUMAT

    We believe that today nobody doubt the existence, even more, the omnipresence of kitsch in the fundamental hypostasis of the life, of the modern society. Our intention is exactly the one to demonstrate – if it's still the case – the availability of this finding by tracking and circumscribing of the phenomenon from different spheres of our material and spiritual existence. On the unanimus opinion of the researchers, the kitsch remains one of the most penetrant variant and the most expanded of the aesthetic polution. It is the expression and the satisfaction of the all the times perverted aesthetic taste, and on the other hand, a typical and specific (propriu) product, through dimensions, of the modern society. It can be prefigurated an entire set of efficient measures which could hold back or at least to stint the action area of the kitsch art contamination. A first attitude is the one of an appropriate aesthetic education in the school, for cultivating the ensitivity, taste, pasion for authentic beauty (drawing hours, practical skills, language an literature, music). Fixing these knowledges can be done by permanent/continuous organising of exhibitions in the school (book, disks, tapes, dressing and decorative objects, fine art creations); continuing these views in museums' exhibitions, art galleries, bookstores, theatre and musical shows, will consolidate the taste for value, as far back as pre-primary period and will keep it in the school time stages (primary, gymnasium, high school). However passing/evanescent and sporadic would be the kitsch manifestations in our life, they have to be eliminated unhesitatingly, before they become noxious/detrimental, since it develops primeval, vulgar, violent feelings and attitudes. Promoting the authentical aesthetic values by all means will lead, step by step, at nonvalue elimination from our existence.

13. Iolanda Misievici: Incercari de hermeneutica religioasa si estetica

    REZUMAT

    Our study tries to identify a few common elements of the hermeneutic discourse, which can be operational both in theology and in aesthetics, two fields with no apparent connection with one another, if not even antinomic as concerns immediate significations. The pretext was an excellent essay of the well-known hermeneutics specialist Paul Ricoeur, "Experience and Language in the Religious Discourse ", published in the collective volume "Fenomenologie si teologie", Polirom Publishing House (1996). Starting from the religious experience that can be included in a discourse on phenomenology, we first analyzed a few of the avatars of a comprehensive interpretation, drawing the conclusion that a coherent interpretation of the Bible is possible and desirable only if the biblical language is considered at its metaphoric / literary level. Otherwise, the polyphonic text of the Bible could be included in a modern Poetics that would perfectly match a centripetal structure, synthetically enclosing elements of a discourse that could be narrative, prophetic, intelligent, hymnic, parabolic, etc. Written in 1992, on the occasion of an international colloquium organised by the Faculty of Philosophy of the Catholic Institute of Paris, Paul Ricoeur's essay is especially important today, when we are likely to meet a "self" incapable of unconditioned love and giving, a "self" politically anchored on the domination - subordination vertical and not on the benevolence – happiness horizontal, responsible for the need to live together with fellow men, animated by the wish for common wealth. We have tried to identify situations similar to the religious symbolic field in the artistic perimeter as well, using the same argumentative criteria. The conclusion we have drawn is that we need a hermeneutics of the postmodern artistic act and that beyond experiment and hazard, the present-day artist could have targets and stakes as great as their fellow men's everywhere and anytime, and their works could be read and decoded according to the hermeneutic levels proposed by specialists.

REDACȚIA

Colegiul redacţional:

Prof. univ. dr. Laura Vasiliu

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică

Asist. univ. dr. Gabriela Pavâlcu-Vlahopol

Redactor coordonator: Prof. univ. Liliana Gherman

Coperta: Emanoil Constantin Puiu

© Editura ARTES – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

ISSN print: 1224 - 6646

ISSN online: 2558 - 8524

ISSN-L: 1224 - 6646

Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

CUPRINS

1. LAURA VASILIU: Laudatio Pascal Bentoiu

   REZUMAT

2. PASCAL BENTOIU: Omul de cultura in lumea contemporana

   REZUMAT

3. GHEORGHE FIRCA: Conota]ii fluctuante ale termenilor de armonie si de filarmonica in viata artistica romaneasca

   REZUMAT

4. GABRIELA OCNEANU: Apartenenta manuscrisului 1060 de la Lvov la scoala de la Putna

   REZUMAT

5. GHEORGHE DUTICA: Simfonia I — Glossa de Viorel Munteanu

   REZUMAT

6. LUMINITA DUTICA: Aspecte ale multivocalitatii in creatia muzicala a lui Zeno Vancea

   REZUMAT

7. LAURA VASILIU: Macroforma genului

   REZUMAT

8. MIHAELA-LIDIA CORDUBAN: Intoarcerea la Bach

   REZUMAT

9. LILIANA GHERMAN: Sonatele lui Domenico Scarlatti - Cateva consideratii asupra formei

   REZUMAT

10. VICTORIA MELNIC: Genurile bisericesti in creatia lui Hector Berlioz

    REZUMAT

11. GABRIELA PAVALCU: Modalitati de prelucrare polifonica in Octetul pentru instrumente de suflat de Igor Stravinski

    REZUMAT

12. ROMEO COSMA: Directii, orientari, tendinte in muzica de jazz din a doua jumatate a secolului XX

    REZUMAT

13. VALENTINA SANDU-DEDIU: Despre muzicologia si critica muzicala in actualitatea romaneasca

    REZUMAT

14. MARILENA LUIUZ: Tragedia — conceptualitate si istoricitate

    REZUMAT

15. CATALIN SAVA: Muzica si timp — Provocari ale contemporaneitatii

    REZUMAT

16. LOREDANA IATESEN: Muzica contemporana - Fascinatie sau sperietoare?

    REZUMAT

17. ADA BURLUI: Pledoarie pentru o filozofie a cantului

    REZUMAT

18. IOAN FLORIN DIACONU: Conditionari psihologice ale citirii la prima vedere

    REZUMAT

19. ROSINA CATERINA FILIMON: Efectul Mozart — Sonata KV 448

    REZUMAT

Redactor: Prof. univ. Liliana Gherman

Coperta: ing. Emilian Popa

Foreword

The works presented in the framework of the International Conference of the Doctoral Programmes from the “George Enescu” National University of Arts (4-6 November 2021) are the main contents of the joint 25th and 26th volumes of the scientific journal Artes. Journal of Musicology. The topic of the conference – Senses of interpretation in artistic research – was extremely challenging for specialty research.
In music, performance is a concrete and individualised phenomenon, as one does not come across in the other arts, thus differentiated even from the theatrical fact. The problematics of performance, regarding the analysis of a sensitive, practical, emotional, aesthetic phenomenon, is a newer topic in music research, also being treated from a theoretical point of view in recent years. We are drawing closer to what the researcher-theoreticians mean to say by artistic research, a concept still underdeveloped in music. Nevertheless, at the level of doctoral studies there is the tendency of associating research with observations on one’s own creative process, as the author is both the researcher and the object of research in self-analytical and self-referential works. The development of this practice is encouraging for the conclusions that musicologists can reach over time by perceiving the multiple nuances of the process of performative work. Classical musicology is something else: a science, in which all the launched ideas and information must be proven through data, through results of investigation and analysis – an objective thinking phenomenon. Not until recently, in the post-structuralist period, have hermeneutic theories permeated musicology, determining a wider addressability of texts, which can interest not only specialists, but also intellectuals in general, the wider music-lover circle, artists with differing options from the visual or performative areas.
By also launching this direction in the theoretical reflection of Iași musicologists, the conference Senses of interpretation in artistic research and the articles published in the journal join the new tendency in musicology of integrating critical observations of a subjective nuance in the analysis of the works, performances and scientific texts in the literature dedicated to sonic art. This volume of Artes. Journal of Musicology is recommended through interesting titles and notorious authors but also through works belonging to the young generation of researchers – all grouped in the three sections: 1. Directions, themes, new styles in the hermeneutics of music; 2. Byzantinology studies – extended classical methods; 3. Doctoral research.
We dedicate the two issues of the journal to professor Liliana Gherman, the initiatior and initial editor of the Artes journal, a modern and rigorous musicologist, and to professor Gabriela Ocneanu, a passionate researcher of the history of music and Byzantinology – both of whom passed away in the year 2021.

Editor-in-chief,
Laura Vasiliu, Prof. PhD

CONTENT

STUDIES

1.Directions, themes, new styles in the hermeneutics of music

1. DAN DEDIU - A Parallel Model of Musical Research and Creation

   ABSTRACT

   Stages of both processes – research and creation – are depicted and proposed as tools for understanding the uniqueness of the musical triad: musicology, interpretation, composition. Although the borderlines between them are fuzzy and the interconnections powerful, we can find sufficient reasons to compare these different ways to obtain knowledge and to generate results in the field of music. The proposition of a single model for all three areas takes into account the following stages: information, analysis, design, processing (combining intuition with rational procedures), adaptation, finalization. Similarities between the processes of musical research and musical creation are expressed and emphasized with examples, maps and figures.

2. ADRIANA BERA - Performers and musical texts – a controversial relationship

   ABSTRACT

   The present study departs from the debates caused by the idea of performers’ faithfulness to composers’ intentions in the context of Western-European type academic music. In the musicological research of the past three decades there appeared significant changes in approaching the relationship between performers and musical texts, which I set out to comment from a performer’s perspective. I wish to outline a few answers to questions posed by the desideratum of faithful interpretation in the performing act of composers’ intentions:

   • are musical texts faithful mirrors of the works conceived by composers? To whatextent can performers know composers’ intentions from reading musical texts?
   • what is the degree of freedom that performers can assume in interpreting musical textsnoted by composers? To what extent are the two requirements of the performing act –respecting composers’ intentions and being creative – compatible?
   • what does performers’ creativity consist of and how is it manifested?

   Departing from the premise that the analysis of the relation between composition and research in performing a musical work can supply us with some answers to these questions, I set out to prove that:

   • performers can be creative without encroaching on composers’ copyright;
   • the analysis of musical texts opens a wide field for performers, in which theircreativity can be manifested by knowing and observing the laws governing the make-up of the performed work.

3. CARMEN CHELARU - History of Music – A Further Approach

   ABSTRACT

   This essay emerged from an article in the press this year, regarding the ‘infamous’ decision of Oxford University to ‘give up teaching classical music in the name of political correctness’! My first thought was to take this journalistic excess seriously. However, knowing the prestige of this famous university, I wanted to know the real facts that caused this piece of news… and I soon found out the true data. Firstly: It is not – it cannot be! – about the elimination of classical music from the current academic and artistic activity. It is about the globalisation of musicologists’ interest and efforts toward the contemporary musical phenomenon. Secondly: The project called ‘Towards a Global History of Music’ was indeed initiated by the University of Oxford, but it was adopted and carried out by five other European universities, along with several internationally renowned musicologists outside the academic sphere. Thirdly: The project took place between 2013-2017, and in the years that followed, the main coordinator, Professor Reinhard Strohm, edited and published three volumes of studies on music from all over the world, in the past and nowadays, signed by researchers of the most diverse ages and backgrounds. Fourthly: They admit that the idea about a global musical history is not new - it goes back to more than two centuries ago, to the time of the Enlightenment of the 18th century. Fifth: What the historians, musicologists, ethnomusicologists, sociologists in question firmly and constructively assert is the correlation of the data provided by the observations and findings on the musical phenomenon of humanity. They thus insist on overcoming Eurocentric conceptions, in other words, approaching the musical phenomenon from anywhere in the world, without automatically relating it to models or units of measurement exclusively generated by European values or history. Moreover, a comparison between various musical phenomena in the world can help to explain and understand some realities, circumstances and, consequently, the elimination of some prejudices.

4. LAURA-OTILIA VASILIU - The relevance of context in musicological interpretation. Hermeneutical applications on certain Romanian writings and works

   ABSTRACT

   We have been perceiving ever more acutely for the past two decades a major change in the vision and musicological style in the Romanian language: language analysis and historiographic research have slid onto a secondary plane, while the commentary of the work, of its interpretation and the characterisation of the style, determined by the social, political, biographical, artistic factors, by the means of expression of the time focus researchers’ interest increasingly. The history of contemporary musicology recognises the moment of change of the thinking paradigm in the 1980s writings belonging to Joseph Kerman: the article How we got into Analysis, and How to Get Out and the volume Contemplating Music. The author criticises the formalism and positivism which define musicology, identified with musical analysis, reveals its ideological nature, as the relation between analysis and organicity is the leading ideology. The American musicologist pleads for a more cultural form of musical criticism, supported by the exposure of the context and of the sources of the work objectified. According to Kerman, musicology had become more discoursively-critical and less positivist (so-called scientific), being more preoccupated with interpretation than with information on the writing details and historical data; it had reconquered its interdisciplinary valences and envelopped all musical genres. Analysing the effects of this direction on the Romanian musicological discourse, we do two case studies: 1. the recent collective work Noi istorii ale muzicii românești [New histories of Romanian types of music], coordinated by Valentina Sandu-Dediu and Nicolae Gheorghiță in the direction of emphasising and/or cancelling the effects of (nationalistic, socialist-realist) ideology on the value judgement of the anthologised musical and creative phenomena; 2.the musical comedy Amorul doctor [Dr. Love] by Pascal Bentoiu, regarded from theperspective of the relation between the artistic value and the cultural trajectory broken by the obscurity of Romanian society in the first half of the 1960 decade.

5. IULIA MOGOȘAN - Schubert’s "Tenth": an Interpretation Between Construction and Restitution

   ABSTRACT

   In Franz Schubert's creation the fragment takes on various forms of manifestation, ranging from the fragmentary reception of an already constituted piece to the fragmentary notation, in the form of a sketch, of a work that has not yet been completed. A special place belongs to the Tenth Symphony in D major, D 936A, by Schubert, left unfinished; we received it as a sketch, in a convolute, together with two other unfinished symphonies in the same key: D 615 and D 708A. The present study aims to expose three artistic interpretations of these sketches, materialized in completed musical works, with a distinct approach. The intention of the British composer and conductor Brian Newbould was to finish the symphony in the way that Schubert himself would have done, anchoring the musical ideas from the sketches in the composer's style. Peter Gülke approached the sketches through the eyes of the researcher and the analyst, with the intention of obtaining their most accurate and authentic reproduction, emphasizing the materialization of some of Schubert’s possible intentions. Finally, Luciano Berio manages in Rendering to musically render the sketches per se, imagining a musical fresco where the concrete musical ideas, written by Schubert, are deliberately mixed with the provisional character of the manuscript.

6. LEONARD DUMITRIU - Speech melodies and “pinning down” the present in essays by Leoš Janáček and Milan Kundera

   ABSTRACT

   I ask myself the question: can those who compose music be called interpreters? Not of their own work but of the sonorities they imagine while writing. When composers take over (note on staves or record with technical means) sonorities from the environment, which they then use in their works, are they or not interpreters, in the sense of translating what they hear? Should we only mention Vivaldi and Haydn or, closer to us, Messiaen and Stockhausen, composers of all times have used, translated, interpreted the sounds of nature in their works. That is what the Czech Leoš Janáček does also, only that, by registering ambiental sonorities, he has a further goal, unlike the others: pinning down the present time. This idea is revolutionary in music, so it has drawn many researchers’ attention. A privilege of music, interpretation wears in literature the coat of exegesis. A great contemporary thinker, Milan Kundera is the author of the essay Testaments betrayed, in which he compares literature with music, having as references, among other writers, Hemingway and Kafka, which he joins with the great composers Stravinsky and Janáček. Fascinated by his fellow citizen’s musical-ontological concept, he dedicates the fifth part of the study to him, entitled Á la recherche du présent perdu. The study presents the way in which Janáček pins down the past in an own essay, Smetanova dcera (Smetana’s daughter), where he uses his renowned nápěvky mluvy (speech melodies). The result is amazing: through the daughter’s voice, one seems to hear the father, the great Bedřich Smetana’s voice in a fragment of life resurrected after time has passed. Kundera asks questions and formulates answers, interpreting, translating Janáček’s concept. This work does not interpret, but brings to the knowledge of the interested musicians aspects which, although belonging to renowned Czech intellectuals, enrich and embellish the spirituality of the world.

7. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Nikolai Myaskovsky – 140th birth anniversary. Rediscovering the composer in the present times

   ABSTRACT

   On the occasion of the 140th anniversary of composer Nikolai Myaskovsky’s birth, in the spring of 2021, in the city of Ekaterinburg there took place the Myaskovsky Dialogues festival dedicated entirely to the Russian composer, being one of the few musical events with a musical programme based on his works. Known as the “father” of the Soviet symphony, Nikolai Myaskovsky was one of the pillars of resistance in Russian music culture in the first half of the 20th century, managing to maintain a stylistic balance between traditional genres, harmonic language with innovative tendencies, ideas promoted within the new political system and a neutral way of integrating communist ideals musically. Although his contemporaries perceived him with respect and consideration, N. Myaskovsky was discredited after the tensions and political events of 1948, entering a shadow zone during the Cold War, until the fall of the Iron Curtain. Therefore, it was only in the last three decades that he was rediscovered in the music world, due to the interest given to his works by well-known conductors such as E. Svetlanov, V. Gergiev, V. Petrenko, V. Jurowski. In this paper, our aim is to accomplish a historical perspective on N. Myaskovsky's rediscovery and his approach in concert programs, records, reviews, chronicles, articles, musicological studies, papers and volumes from the 1970s to the present.

8. LOREDANA IAȚEȘEN - Ștefan Angi – the encyclopaedic musicologist

   ABSTRACT

   On 2 October 2021 we celebrate one year since the distinguished Hungarian aesthetician, philosopher, musicologist and professor Ștefan Angi from Cluj-Napoca passed away, an opportunity to meditate on this encyclopaedic researcher’s outstanding scientific work. If we go through the studies published in specialised journals (Lucrări de muzicologie [Musicology Papers], Muzica [Music] Journal) or books Muzică și estetică [Music and aesthetics] (1975), Muzicalitatea esteticului [The musicality of aesthetics] (2001), Modele al frumosului musical [Models of musical beauty] (2003), Prelegeri de estetică muzicală [Lectures on musical aesthetics] (2004 – two volumes and four tomes), De la valoare la semnificație [From value to meaning] (2005), Fotografii la minut din atelierele compozitorilor clujeni [Instant photographs from composers' workshops in Cluj-Napoca] (2008), Site de in. Scrieri despre muzică [Flax sieves. Writings on music] (2013), Cornel Țăranu - Mărturisiri mozaicate. Studii și eseuri [Cornel Țăranu - Mosaic confessions. Studies and essays] (2014), Divertismente. Eseuri [Trifles. Essays] (2018), we observe that his lordship fundamentally contributed to various fields of music research: aesthetics, stylistics, rhetoric, musicology. Starting from the published confessions of those who knew him (Cristina Șuteu, Gânduri, Cuvinte, Fapte. Dialog cu Ștefan Angi [Thoughts, Words, Acts. Dialogue with Ștefan Angi], interview in Actualitatea Muzicală [Music news], 2016; Pavel Pușcaș, Ștefan Angi - Hominaticum Magistri – portrait in Muzica [Music] Journal, 2021), we will attempt to comment on some of the volumes of studies or according to the genre of the monograph, in order to emphasize particular features of the musicological writings of researcher Ștefan Angi.

9. PETRUȚA-MARIA COROIU - Innovative Aspects of the Modern Concerto (extravagant compositional models of the 20th century)

   ABSTRACT

   The instrumental concerto remains one of the most appreciated genres – both by the general public and by virtuoso interpreters – all throughout its existence, including the 20th century. The century of acute modernity saw a re-evaluation of all the musical forms and genres, resulting in novel challenges, solved in unexpected ways by the great composers of the time. This paper aims to provide a summary of the evolution of the concerto in the music of the 20th century, highlighting certain elements of originality, extravagant compositions which go beyond the principles of musical creation.

2. Byzantinology studies – extended classical methods

1. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Manuscript 105 from the "Dumitru Stăniloae" Ecumenical Library of the Metropolitan Church of Moldova and Bucovina in Iasi - an exemplary document of adapting chants to Romanian in Moldova

   ABSTRACT

   Ms 105 from the "Dumitru Stăniloae" Ecumenical Library is an extensive Chrysantean Anthologhion, consisting of 236 leaves, written in Romanian with Cyrillic characters by copyist Hariton Vasiliu from Horaita Monastery (Neamt County), between 1857-1879. The chant content is specific to the musical collection this codex belongs to, namely the service of Vespers, Matins, and the Divine Liturgy, freely organized in the manuscript; for this reason, the typical ritual order could not be observed. The musical sources of Ms. 105 are exclusively repertoire collections in the Romanian language, mainly the psaltic prints circulated during that period (about 50% of the total). Their composers are initiators of the implementation of the Chrysantine reform in the Romanian Principalities: Macarie the Hieromonk, Anton Pann, Nectarie Frimu, Dimitrie Suceveanu – they were all important personalities who, through their works, contributed significantly to the replacement of church chanting in Greek with chanting in the "mother tongue" (i.e. Romanian). The other set of chants in Ms. 105 (50% of the total) are, however, from local manuscript sources and are mainly composed by unknown musicians.

2. ADRIAN SÎRBU - Elements of language in the kalophonic heirmoi of Macarie the Hieromonk and Visarion the Confessor

   ABSTRACT

   The tradition of kalophonic eirmoi has at least two brand representatives in the Romanian Principalities. First of all, Macarie the Hieromonk, but also one of his disciples, Visarion the Confessor. Both lived or worked in the great lavra of the Neamț Monastery, one of the most important spiritual and cultural centers known to the pan-Orthodox world. The intrigue that gives rise to this material is the fact that these kalophonic eirmoi are not only exegeseis or adaptations in Romanian, but also enrichments, melodic processing that reveals individual or common stylistic features, elements of musical language, characteristics of Neamț Monastery tradition and more. The present study therefore intends to identify some of these stylistic elements and compositional techniques of the two composers who deeply marked the Romanian psaltic tradition, in the compositional genre of kalophony, using as study material some kalophonic eirmoi belonging to the plagal of the fourth mode.

3. Doctoral research

1. VIVIANA FARCAȘ - Sacred Music in Igor Stravinsky’s work. Symphony of Psalms

   ABSTRACT

   Researching the music of the Russian composer Igor Stravinsky, devoutness is not the first attribute that I have offered it. He has remained in collective memory rather as a music revolutionary, not at all a pious spirit, bent towards divinity. The modernism of his works, the tendencies that he was the first to impose but especially the scandal that chaperoned him ever since the 1913 premiere of the ballet The Rite of Spring, all these have imposed him as a “rebel” of music in the early 20th century. The composer nevertheless claimed that his music was not modern but traditional. The order and discipline which constituted the pillars of his compositions go hand in hand with his claim, the return to tradition and his love for the ancient leading audiences towards the discovery of his mystical, religious side. A far too little explored direction in that period laden with marked social and cultural events was the composition of religious music. Too few of Stravinsky’s opera were inspired from sources of this nature – this is exactly why the discovery of and finding their meanings is important. One of the representative opera of this compositional direction is represented by Symphony of Psalms, considered to be a masterpiece placed in Stravinsky’s neoclassical compositional period. The work wanted to be a return to Christian values through a musical language adapted to the times, the music being led in the spirit of the Gregorian chant, simply, to which a text in the Latin language was added. The lines of the psalms chosen in order to be capitalised on underline his predilection for the complexity of religious feelings, departing from humble imploration to glorification. Thus, although this work firstly reflects a personal religious experience, at the same time it suggests the unbounded expression of constancy in faith of a community, which seems to participate in a collective prayer.

2. MIRELA LUNGU - New information in Romanian archives regarding the life and activity of musician Iosif Ivanovici

   ABSTRACT

   Iosif Ivanovici was - surprisingly today - the most well-known Romanian composer from the late 19th century and the early 20th century on the international music scene. He was also an important exponent of Military music in our country. Information regarding the life and works of Iosif Ivanovici can be uncertain even today because of the difficulty in accessing documents from the military archives or the indifference with which this prolific musician was treated by the Romanian musicologists and performers in the last century. Another important factor that leads to the disregard of his work was the communist censorship of any expressions and investigations into the cultural works, which involved members of the Royal Family of Romania or were dedicated to them. An important part of Ivanovici’s compositions fall into this category. His representative composition, The Waves of the Danuve waltz, is even today popular all over the world, being part of soundtracks of tens of movies or being picked up and adapted by hundreds of musicians on the entire planet. This fact proves to us that Iosif Ivanovici is more famous and loved outside of Romania. Because of the access that we have today to multiple documentary sources, I have found hundreds of songs composed by the musician. With the help of these, we can understand not only his musical creativity, but also the subtle, joyful world of the era in which he lived, the era of the development of the modern Romanian state. During my research in various national archives, I have found clear data that proves the true value of the musician. These bring us welcome additions to our knowledge of the life and works of Iosif Ivanovici, The king of Romanian Waltz.

3. TEODOR AMARANDEI - Piano Concerto and Jazz Music in the Second Half of the 20th Century. New Approaches to the Stylistic Fusion Concept

   ABSTRACT

   In the early years of the twentieth century, jazz and academic music each followed a distinct path, each exhibiting its own stylistic evolution. Most jazz musicians did not have any formal musical education and those in the academic milieu were, in their turn, neither jazz performers nor jazz composers. With the evolution of the jazz genre and its penetration in the field of the concerto, jazz becomes a credible music and starts enjoying a well-defined and generally accepted value rank in its own right, to the point where classic music performers and composers become open to experimenting fusion with jazz. Piano concertos were initially timid in approaching such fusion and consisted of taking over and stylising some jazz-specific components and integrating them into their own piano concerto language. In the second half of the twentieth century, piano concertos capitalising on this stylistic mix grow more and more natural and elaborate, turning into a field for expression of the most diverse jazz / academic music fusion. The fundamental driver that prompted the growth in value of the piano concertos that were approaching the jazz-classic music fusion proved to be the gradual familiarisation of classical music composers with the two stylistic directions through their experience as performers or through their academic music education. This article provides a brief overview of the pluralistic approach of the piano concerto genre at the intersection between jazz and academic music creation in the second half of the twentieth century and in the early twenty-first century.

4. ELISABETA CAMPĂU FIRTESCU - Improvised musical performance as conversational language in jazz

   ABSTRACT

   Musical interpretation, in the form of the act of spontaneous composition, defined jazz throughout its stylistic evolution. Unlike other serious music, jazz has crystallised mainly due to the creative act of musical interpretation and less to the process of written musical construction. Within this cerebral musical genre, the act of performing took over as the fundamental role in the artistic communication between jazz musicians and audience but it especially took the form of an interrelation in the collective musical interpretation. The act of musical improvisation, in terms of jazz, is controlled by certain stylistic parameters, associated with form, phrasing and timbre, constantly relating to the harmonic, rhythmic and melodic planes. The standardisation of these parameters transformed jazz into a conversational musical language, which allows constant and organised communication between musicians through the phenomenon of interplay (the interaction of performers during the collective interpretive act). The principles of interplay are also integrated in the solo interpretation, especially in the case of pianists, who always improvise referring to the context and the relationship created between the accompaniment and the melodic plane. At the same time, just like verbal communication, mastering the jazz language involves reaching the level of free speech, with a spontaneous and contextual expression. This freedom of artistic expression involves the assimilation of the jazz language, creating a personal vocabulary and its use as a means of constructing authentic (spontaneously created) and eloquent musical discourses. Jazz language cannot be assimilated only through individual study, as is possible in the serious music of European tradition. The study and improvement of jazz musicians constantly depends on artistic socialisation and musical conversation. Jazz is a musical genre in continuous transformation, due to the fact that it is definitely more of an act of interpretation than of a compositional one. Jazz imposed musical interpretation as having the same contribution of creation with the compositional act, in terms of stylistic definition and crystallisation of an elaborated musical current or genre.

5. CRISTIAN ILIE DOBOȘ - Kitsch aspects in film music

   ABSTRACT

   History has documented the human species' struggles to understand beauty and communities’ efforts to grow through education. Figures of universal culture, such as Plato, Aristotle, G. W. F. von Leibniz, A. G. Baumgarten, I. Kant, G. W. F. Hegel, etc. tackled matters of aesthetics with great care. In the postmodernist period art, one of the four pillars of a peoples' culture, together with language, history and religion, goes through a particular phase about which we cannot unequivocally say that is evolutionary. Under the onslaught of common people's entertainment culture, contemporary art has a hard time maintaining its initial mission, that of elevating man's soul and generating aesthetic projections of reality on a cognitive plane. The overwhelming significance that art and natural beauty carry in the intellectual life, beginning with the 18th century, is challenged by kitsch, this scourge, which came to prominence within society from the time when bourgeois civilization reached its peak, towards the end of the 19th century. Following a short presentation of various kitsch forms, associations and typologies in music, history, architecture, sculpture, decorative art and interior design, choreography, media, etc., we discuss kitsch aspects in film music, emphasising unjustified, incongruous and unempathetic associations between music and the rest of the filmic units. At the same time, we also present possible solutions for avoiding association errors. The examples are structured in the following subchapters: stylistic incongruities between filmic units vs. characteristics of the epoch augmented by music; using mainly dissonant or atonal sonorities in movies; exploring different cultures: ethnic music between deformation and authenticity; national and international in Romanian movies; representative songs - the more or less commercial exogenous motivation of film music; regarding the quantity of musical events in movies.

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Mihaela-Georgiana Balan, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Lect. PhD. Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Foreword

The current volume Artes. Journal of musicology (joining issues 23-24) continues and develops the established themes of study, profiled onto historical research, musical analyis, intepretation – psychology – pedagogy in various connexions and along specialised investigations in the area of Byzantinology. Most of the titles were presented in the Conference with international participation “Art and Research – contemporary challenges”, organised by the doctoral school on 6-7 November 2020 – a scientific event which produced a lively dialogue between maestros and disciples, established musicologists and young researchers. Reflecting the emulation of the conference, the volume associates fundamental research signed by seniors of musicology – Gheorghe Duțică, Carmen Chelaru, Elena Chircev, Alex Vasiliu, Laura-Otilia Vasiliu – with rigorous scientific studies elaborated by specialists from the younger generations – Leonard Dumitriu, Zamfira Dănilă, Adrian Sîrbu, Mihaela Balan, Consuela Radu-Țaga & Dumitriana Condurache, Rosina Filimon a.o. – and with debut works, written by Ph.D. candidates of the “George Enescu” National University of Arts, of the “Transylvania” University from Brașov, of the “Gheorghe Dima” National Academy of Music from Cluj-Napoca and of the “Al. I. Cuza” University from Iași.
The readers of the journal can benefit from the thematic plurality, from the ideas offered by rich bibliographic references, from learned or professional musical analyses, from stimulating cultural connexions for the current musicological thinking, from widely interesting pieces of research. Out of these, we recommend the interdisciplinary study History – Culture – Music in the Romanian Eighteenth Century, a thorough reconstruction of the Phanariote century, joined by the comparative analysis of the Romanian and European reality, Ion Baciu – a musician who needs to be rediscovered – a documented piece of research of the peak artistic achievements and of the conducting style, upon celebrating 90 years from his birth, Voices of Edification. Oratorio „Calls for Salvation (Pilgrims to Saint Parascheva)” by Viorel Munteanu – a hermeneutic and compositional analysis of a unique work in contemporary music, Tradition and Characteristics in the Approach to Psaltic Music Theory in Romania – the 20th Century – the investigation of the configuration and evolution of the local Byzantine musicology, „Noi istorii ale muzicilor românești” [New histories of Romanian types of music] – The most important editorial publication in the Romanian musicology of recent years – an extensive analytical review of fundamental volumes for the revelation of national sound art. The recommendations could continue, but I shall allow readers to discover the articles that interest them, which inspire their reflection and writing, which stimulate their own research.

Editor-in-chief,
Prof. Laura Vasiliu, PhD

CONTENT

STUDIES

A. Musical history. New directions in the interpretation of the artistic past

1. CARMEN CHELARU - History – Culture – Music in the Romanian Eighteenth Century

   ABSTRACT

   Recently, I made a few forays in the history of the society, culture and music of the people in the Carpathian-Danubian space, without the intention and claim of unlocking doors thrown widely open before me by established researchers such as Lucian Boia, Theodor T. Burada, Gheorghe Ciobanu, Octavian Lazăr Cosma, Neagu Djuvara, Costin Moisil and many others. I did it especially in order to try to tear myself away from the old spread-eagle patterns, from prejudice. Thus, I ascertained that, in the flow of time, of events, of facts, the European eighteenth century constitutes a page about which I do not know enough yet; I felt at the same time that it represents a stage that can bring (to me) additional understanding of the following two hundred years (the 19th and 20th centuries). Therefore, I let myself be overcome by curiosity, beginning by undertaking a reconnaissance survey “over” the 18th century of European history. I continued by approaching the European socio-political and cultural configuration and dynamics of the same period. Finally, I tried to understand – keeping, at the same time, a comprehensive perspective – the Romanian socio-cultural and musical phenomenon of the 18th century, with the intention of integrating it with the logic of historical progress and with that of territorial connections.

2. ALIONA PACIURCA - Ancestrality – a fundamental concept in the works of the Romanian composer Tudor Chiriac

   ABSTRACT

   Originally from the Republic of Moldova, the composer Tudor Chiriac built his entire work of art on several key concepts such as ancestrality, identity, “music from notes” (a concept that belongs to him), ethos, modernity, tradition, etc., which we find both in his music and in his reflections, musical principles and beliefs assumed over time. Tudor Chiriac achieved in his creation what he set out to do, regardless of the public's preferences or other opinions, an aspect that emphasizes once again his compositional “belief”, from which he did not abdicate. In this study we aim to highlight the technical and expressive means by which the author capitalises on the concept of ancestrality in the work Doinatoriu – Opus Sacrum Dacicum: from generating a new musical genre to exploring matrix symbols of Romanian culture. Connected to the universal ancestral inheritances, but especially to those belonging to the Romanian geographical space, the composer stands out by the originality of the musical construction, of the particular timbre associations, as well as through a unique ideational conception. Concerned especially with the meaning of the music he writes, the author explores sounds particularly “alive” and fresh in the context of Romanian musical culture, meant to complete his compositional vision, as well as to strengthen the perspective of the musical aesthetics he has adopted over time.

3. EDUARD RUSU - Aspects of Translating Musical Instruments in Foreign Travellers Through the Romanian Principalities, I-X Series of Volumes

   ABSTRACT

   Whether we are talking about those written directly in Romanian, or whether we are referring to those translated into the same language, the narrative sources are the main source of documentation in the process of reconstructing any aspect related to our past. Regarding music and all the elements related to it, the category of sources we refer to is the most important source of information, even if, in relation to other aspects, music is relatively little “present” within these writings. Therefore, trying to correctly and accurately determine the described musical instruments, as well as the related terminology, is important, but also difficult. On the occasion of a more extensive work (i.e. doctoral thesis) I noticed, especially in the category of sources referred to here, a series of mistranslated musical instruments which makes it difficult or even far from understanding and creating a more accurate picture of the musical atmosphere of past centuries. All these aspects draw our attention first of all by resorting to comparing the translations with the original version after which they were made, but also by comparing the descriptions regarding music related to Romania with those referring to Romaniansʼ neighbors or those with which we have come into consistent contact with throughout history. Therefore, in the following, we propose to analyze the main cases of mistranslations identified by us, a comparison with the original alternatives of the texts after which they were made, but also a framing of the historical context, without which the proper understanding risks would not be fully achieved.

4. ALEX VASILIU - Ion Baciu – a musician who needs to be rediscovered

   ABSTRACT

   Ion Baciu is remembered in the history of Romanian music as the organiser of a musical institution, orchestra trainer and a performer of great depth of George Enescu’s works. His exceptional achievements were the foundation and training of the new symphonic ensemble of the Iași Philharmonic, equal to the few high-performing collectives of the country, which had reached a level of European quality, the assertion of superior conceptual-aesthetic standards in deciphering the particular features of Enescu’s music. The encomiastic chronicles of the most important musical critics, the audio-video recordings, the evocations of those who knew him intimately remain precious, incontestable documents regarding the value of an artist who deserves to be brought back to public consciousness. The micro-study reproduced in what follows sketches a few defining trajectories of Ion Baciu’s personality on the basis of archival samples, from bibliographic testimonies, some of them unresearched until nowadays, to patrimony recordings, unfortunately ignored. In the year of the celebration of nine decades from his birth, of four decades from the historic version of the opera Oedipe, on the commemoration of 120 years from George Enescu’s birth, one should emphasise the merits of the Conservatoire professor, philharmonic manager and conductor who contributed essentially to the inscription of Iași among the important musical centres of the country.

B. Analytical views of modern and contemporary musical works

1. GHEORGHE DUȚICĂ - Voices of Edification - Oratorio Calls for Salvation (Pilgrims to Saint Parascheva) by Viorel Munteanu

   ABSTRACT

   After the glorious reception of Voices of Putna – a key contribution to the genre – Viorel Munteanu makes now a new “offering of sound and letter”, a “different” sort of eulogy for the Orthodox Byzantine monody, meaning to encourage us to embark on the difficult journey of salvation together with the endless train of “pilgrims to Saint Parascheva”. It is, thus, a daring compositional effort that will be spiritually experienced by both its creator and its public, from the first contact with the graceful resonance of the title to the last shimmer of sound at the end of the final scene. If one considers the Orthodox art and its spirit, Viorel Munteanu’s Oratorio for Saint Parascheva is more than a creative act; it is an act of faith, of hope and of love, “a prayer to”, and “joy in”, Jesus Christ; it is living tradition and self-giving truth, by which we partake to one of the most memorable unions of Christian experiences and symbols.

2. LEONARD DUMITRIU - Syntaxes and metro-rhythmic categories in Viorel Munteanu's Concerto for flute and string orchestra

   ABSTRACT

   The piece by composer Viorel Munteanu reveals the symbiosis between past musical ages and modernity, between established compositional techniques (of the string orchestra) and contemporary sound emission processes (the solo flute). The syntaxes of past trends in music, polyphony and homophony, as well as modern treatments of rhythm, such as polyrhythm, coexist felicitously and result in a type of musical thought that, although anchored in the past, looks forward to the future. Rhythm can be considered from various metric perspectives, especially in the faster parts of the concerto. Rhythmic layers are present both vertically (polyrhythms) and horizontally (polyphons of rhythms); the cross of the two variants is of particular interest. The aksak rhythm, characteristic of the Balkan area, may come as a surprise as it briefly occurs in Part III; this unexpected element brings an inspired change of horizon, followed by a return to the previous giusto expression. The form of the last part, Rondo, can also be discussed from a modern perspective, rooted in the past; it could actually be placed within in the Rondo-Sonata pattern; however, its sound contour does not belong to the tonal sphere, but rather to a form of extended modalism. The soloist instrument merges with the string orchestra and emerges from it, in a discourse that clearly bears the mark of the composer’s creative personality. The most successful element of the work is its expressiveness, the way in which the compositional and technical means are subordinated to the aesthetic message that Viorel Munteanu intends to transmit to the public.

3. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Polystylism in the context of Postmodern Music. Alfred Schnittke’s Concerti Grossi

   ABSTRACT

   One of the multiple orientations of the musical postmodernism is polystylism – a concept used and theorized by the Russian composer and musicologist Alfred Schnittke. He identified its specific techniques in previous academic tradition and organized its principles by writing many essays, papers and by applying these compositional methods in his own work. The approach of polystylism offers the opportunity to observe artistic phenomena in a synthetic perspective and to understand the compositional methods by which tradition is still revalued in some directions of the postmodern period. This paper deals with the problems encountered in the research on this subject, the lack of this term in the dictionaries, the political and cultural context when polystylism was introduced, the tendency to consider unorganized and unoriginal those works based on quotes, previous writing techniques and musical languages, traditional genres or structures and therefore, the perception of some musicians to underestimate Schnittke’s talent and mastery as a composer.

4. MIHAELA RUSU, CIPRIAN COSTIN - Discovering music cryptograms in the works of Viorel Munteanu through computer aided methods

   ABSTRACT

   This analytical approach aims to demonstrate the connection between music and technology in the creation of composer Viorel Munteanu. The purpose of this paper is to identify and analyse the music cryptograms in Symphony No. 1 “Glossa” using digital analysis tools. Viorel Munteanu is a modern composer characterised by avangardist tendencies, but with a desire to revive the past. In his creations, the composer uses folkloric themes and byzantine chant, while evoking important personalities of Romanian culture. In Symphony No. 1 “Glossa”, Munteanu uses the music cryptogram of poet Mihai Eminescu and composer George Enescu, these structures being used as thematic material and cyclic motifs. For graphical illustration of the music cryptograms we used the digital library LibRosa and for the identification process we use a musical software which identifies these structures in a MIDI score. Also, we would be analysing the cryptograms’ functions, rhetorics and aspects influencing the form and genre of the symphony.

C. Current musical performance

1. CRISTINA-NICOLETA ȘOITU - Childhood as a musical theme – affectivity and instrumental expressiveness in the works of Schumann, Debussy and Enescu

   ABSTRACT

   Childhood is a theme that music does not avoid, and through works such as Kinderszenen by Robert Schumann, Children’s Corner by Claude Debussy or Impressions d’enfance (Childhood Impressions) by George Enescu, is illustrated by various compositional means, determined by epochs or trends with which the creators identify, but also by their personal experiences and their expressive intentions. The affectivity of childhood is the key to decipher the musical message, pursuing the connection between the universe and the way in which the composers chose to lead the sound discourse through instruments, exploring so diversily the possibilities presented by them. The image, the symbol or the instrumental timbre, understood as processes of transmitting the expression, are the elements that the study seeks to define in correlation with the programmatism and the musical specificity of each previously mentioned work. This analytical incursion belongs to the contemporary performer, who, in order to understand and render this theme, uses not only the knowledge in the field, but also the extra-musical insight, belonging to literature or psychology.

2. LAURENȚIU DARIE - German Musical Baroque, a mini European Union avant la lettre: the bassoon concerto

   ABSTRACT

   The German musical Baroque represents a sum of stylistic diversities, in which the European cultural values were merged with the national ones, resulting in a strongly individualized, but malleable style. The works dedicated to the bassoon by German composers are living evidence of aesthetic unity in the Baroque stylistic diversity, emphasizing the universality of music and its cohesive force. The analyzed concertos approach the aesthetics of each composer, through his relationship with Italian and French music, personalized in an expressive form of the German type: robust, in a clear, dynamic solid structure.

3. EDITH GEORGIANA ADETU - Verdian lyric theatre. Hermeneutics of the performance and contemporary challenges

   ABSTRACT

   Engaging the viewer in a dialogue with the opera of Giuseppe Verdi is an approach that involves him spiritually, culturally, morally. You can enter this universe of opera music through several gates. The wide path of science will walk through the portal of stylistics, aesthetics, philosophy or art history. On another road comes the profane, motivated by the love for the beautiful. The opera Nabucco was the first step in the evolution of Italian lyrical theatre – from melodrama to realistic drama – characterised by the unity and strength of artistic conception, the energy and simplicity of musical language. Verdi’s dramatic sense and affinity for realism propelled him over time into the role of composer- playwright, his name being closely linked to titles such as: Ernani, Luisa Miller, Macbeth, Othello, Falstaff. However, we can note in recent decades the lack or low presence of important titles among Verdian operas in the repertoire of lyrical theatres. Can the contemporary public still receive this composer’s authentic message? Can current performers wear the clothes of truthful characters and meet the composer’s requirements for the vocal approach? The mission of hermeneutics – this interdisciplinary science – is to discover, as far as possible, the mechanisms of the interpretation of a social phenomenon (as the opera of Giuseppe Verdi has been repeatedly perceived), and its reminiscences in contemporary society.

4. CRISTINA RĂDUCANU - A Subjective Approach of the Performance of Edvard Grieg’s Piano Concerto in A minor, Op. 16

   ABSTRACT

   Starting from a stylistic analysis based on musical language elements, this study offers a personal standpoint with respect to the interpretation and performance of Edvard Grieg’s Piano Concerto in A minor, op. 16. The author accounts for all the technical and interpretive observations starting from a structural analysis of the opus. The reflections on various melodic, harmonic, rhythmic, dynamic or agogic characteristics come to reinforce the rationale for the subjective choices of how to perform this piece. The article is not by far an exhaustive study on the topic; it merely offers a personal viewpoint and understanding of this Concerto based on several musical excerpts that have been deemed particularly relevant by the author, who is a pianist as well as a piano teacher. Given that the literature on the stylistic and performative analysis of major piano repertoire is sadly scarce, the author wishes to provide pianists and researchers alike with a paper that may serve them in their artistic or academic enquiries. As this Concerto is very well-known and enthusiastically approached by most pianists due to its beautiful, impressive themes and brilliant virtuosic passages, the author has considered it opportune to present her own point of view as a performing pianist for other pianists who may be strictly interested in various versions to resolve technical-performative issues or, perhaps, who may wish to merely contemplate this opus from a different angle.

D. From the psychology of the reception to the pedagogy of music

1. ROSINA CATERINA FILIMON - Aspects related to the interconnection between music and the human brain. Scientific discoveries and contemporary challenges

   ABSTRACT

   A new scientific discipline, neuromusicology, connects the scientific research of music and that of the nervous system, in particular of the brain. It studies the effects of music on the brain; the present paper relates to this particular field. Initially, the right hemisphere was associated with the process of music reception and it was considered that the activation of the left hemisphere was the responsibility of language. Neuroimaging, however, demonstrates that the elements of musical language activate various brain areas in both hemispheres, simultaneously generating the perception of music and emotions. Research in the field of psychoacoustics has revealed that listening to music triggers the production of neurotransmitters in the body that relieve pain, reduce stress and anxiety. Another effect determined by listening and studying music is the structural changes that occur at brain level due to brain neuroplasticity. Pathological changes at brain level have consequences in perception and influence all human activities. Disease alters the artistic creativity of people suffering from various pathologies, biographies of many artists proving that neurological diseases influenced their artistic activity. Decoding the functioning of the brain in the presence of music and its effects on brain activity make it possible to use music therapy as a complementary method to medical treatment. The harmful effects of the current Covid-19 pandemic on the brain are obvious and are already reported in completed or ongoing research studies. The adoption of music as a therapeutic tool in the current global epidemiological crisis highlights its undeniable qualities in multiple pathologies and updates its mental and somatic benefits, complementary to medicine. All this provides an important drive in the reassessment and reconfiguration of the need to amplify the interference strategies between the field of music and that of medicine, implicitly that of neurology.

2. DUMITRIANA CONDURACHE, CONSUELA RADU-ȚAGA - Voices in Space or the Contemporary Realism in the Pedagogy of the Future Opera Singer

   ABSTRACT

   The Romanian opera and operetta repertoire is a constant objective in the Opera Class of the Faculty of Performing, Composition, and Musical Theoretical Studies in “George Enescu” National University of Arts from Iași. The stylistic diversity and the richness of the drama make not only an important instrument for the study out of it, but also a moral debt for the knowledge and transmission of a music whose beauty – once (re)discovered – is a source of enchantment for the artists, as well as for the public. If in the beginning of the professional route singing in the mother tongue facilitates the work and the study of the opera singer, over time this option may enter an ethic of the performer, happily completing his repertoire. Although one of our main goals is to guide the students, future opera singers, to gain and to develop their acting skills so as to be natural and convincing on stage, contemporary realism does not exclude experiments. Having this in mind and in order to make studentsʼ work visible, we made an experimental video document, based on a first selection from our recitals, which is aimed to let the audience take a glance into the intimacy of our class study on Romanian opera and operetta, both from the musical and drama perspective. By changing the original objective – the entire presentation in semester exams of studentsʼ classroom work – the fragmentary nature of the processing gives a certain dynamism to our work. Changing the purpose brings things to a new light, the artistic overbearing the pedagogical, and last but not least, the Romanian music proving that it supports an experimental treatment.

3. ALEXANDRA-IOANA HOMONE - Interdisciplinary aspects in organizing the Music Education lessons

   ABSTRACT

   The 21st century brings many changes in the education system regarding the teaching-learning-assessment process. Moving the importance from knowledge to the skills gained by the student requires the rethinking of the didactic strategies, and interdisciplinarity wins more and more in front of the monodisciplinary activities. On the other hand, the presence of technology in the traditional space dedicated to learning has led to the creation of new contexts in which the students can acquire new knowledge, develop skills trained in different subjects. The special circumstances in which school has been in 2020 put the importance of technology on a high level in the teaching-learning-assessment process. Online education has brought new challenges, which have added personal concerns for interactive and interdisciplinary activities. Therefore, our paper presents several ways of approaching interdisciplinarity in Music Education lessons, providing solutions validated by the results obtained in activities with students.

4. PETRUTA-MARIA COROIU - Emotional and spiritual intelligence, aesthetical and semantic implications

   ABSTRACT

   Musical art is built on its semantics, in the absence of semantics – which is the main reason why a composer writes music, why a singer interprets it, but also the most important reason for the music listener as the receiver – music loses its meaning. Musical compositions can be problematic for interpreters and listeners at various levels of human sensitivity, intelligence and semantic ability, which are all fundamentally connected to conveying and receiving a message transmitted through music. These creations have emotional (psychological) implications, but also more profound ones, spiritual (religious), of which we are more aware and which are emphasized if we take into consideration the concepts of EMOTIONAL INTELLIGENCE and SPIRITUAL INTELLIGENCE.

E. Sacred music

1. ELENA CHIRCEV - Tradition and Characteristics in the Approach to Psaltic Music Theory in Romania – the 20th Century

   ABSTRACT

   Throughout the 20th century, Byzantine music theory was a constant preoccupation of chanters, teachers and musicians, who contributed to the development of this field and to the publication of a significant number of books in the Romanian language. The paper addresses these theoretical contributions based on several key elements: conception, structure, content, vocabulary, musical exercises and examples, extension, graphic aspect, relevance in the era –, but also in the context of the development of a specialized literature in Romanian. The analysis of these books reveals that everything that was published in Romania in the 20th century in the field of psaltic theory remains within the confines of the Byzantine tradition, faithfully passed down to the modern era. At the same time, the changes that the Romanian society went through in the second half of the century influenced the manner of approach to the theoretical notions, which were treated in the light of staff notation and Western music theory. However, over the course of the 20th century, successive authors managed to develop a specialized terminology in Romanian and to transmit the notional content specific to the Byzantine tradition.

2. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Romanian-Greek manuscript inventory number 27 Anthology – An Account of the activity of the copyist Chiril Monahul from Bisericani Monastery (Neamt County)

   ABSTRACT

   This paper is a fraction of an ampler project aimed at classifying and studying the entire collection of musical manuscripts from the “Dumitru Stăniloae” Ecumenical Library of the Metropolitan Church of Moldavia and Bukovina of Iasi. This documentary collection consists of a number of 32 musical manuscripts, in Chrysantine notation mainly originating from the 19th century. Manuscript 27 was created in 1846 by Cyril the Monk from the Bisericani Monastery (Neamt county) – he was a psalter, composer and copyist of great talent. He wrote other two manuscripts, ms. inventory numbers 23 and 31/49, which are in the “Dumitru Stăniloae” Ecumenical Library of the Metropolitan Church of Moldavia and Bukovina of Iasi. His own creation (with the mention “by the writer”) in Ms. 27 contains the first psalm, Blessed is the man in the plagal of the 4th mode, the troparia God is with us in the plagal of the 4th mode, the polyeleos Good word in the 4th mode legetos, the doxastikon of the Easter, The day of Ressurection, the plagal of the 1st mode and two heirmoi of the Holy Week. These are chants that are remarkable through their fluidity and expressiveness, as they retain the specific psaltic melodic formulas and reveal a balanced analytical musical writing. The liturgical music in Manuscript 27 consists of various chants, from those performed during the Vespers to the Matin and the Liturgy. Following analysis of the manuscript’s repertoire, I discovered that the main source of Ms. 27 is the first three volumes of the Anthology by Nektarios Frimu, published in Neamț (3rd volume, 1840) and Iași (1st and 2nd volume, 1846). Cyril the Monk, the copyist of Ms. 27, selected works from these sources, and introduced along the self-authored chants mentioned earlier, chants by other lesser-known authors, such as Nechifor (The Blessings of the Ressurection, the plagal of 1st mode in Greek) and Calinic (troparia from the chant Lord is with us, the plagal of the 4th mode in Romanian and the polyeleos The Lord’s servants, the plagal of the 2nd mode, in Greek). Besides, among the chants in Romanian, the manuscript records chants in Greek (by established Greek authors), which are proof of the continuous practice of the Greek chanting in Moldavia, long with that in Romanian, in the period before the Reforms (1863-1864) introduced by Alexandru Ioan Cuza, the ruler of the Romanian Principalities.

3. ADRIAN SÎRBU - “Style” or “yphos” in Psaltic Art?

   ABSTRACT

   The term style is used in the philosophy of culture, in aesthetics, art theory and art criticism, in literary languages, in the plastic and monumental arts, in the way of life and behavior of people to characterize cultures, eras, creative individuals or works, so as we learn from philosophy dictionaries. If in Greek there is this duality of the terms style and yphos, the Romanian language uses only the former, while yphos appears to be used with completely different meanings, over time. Unlike the meanings in Greek, in the current dictionaries of the Romanian language the word yphos has a more pejorative meaning, suffering over time semantic changes. However, it seems that the old meaning of the term yphos reveals much deeper and richer valences than the term style and helps us to understand in a better way the conditions of an authentic musical-spiritual interpretation, in the "right spirit".

BOOK REVIEWS

1. LAURA OTILIA VASILIU - Noi istorii ale muzicilor românești [New histories of Romanian types of music] – The most important editorial publication in the Romanian musicology of recent years

   ABSTRACT

   The vast work Noi istorii ale muzicilor românești [New histories of Romanian types of music] (816 pages), published by Editura Muzicală in 2020 was a project of the Romanian Composers and Musicologists’ Union, represented by composer and university professor Adrian Iorgulescu, a project meant to mark the celebration of a century of activity of the organisation. The two volumes of the New histories, coordinated by Valentina Sandu-Dediu and Nicolae Gheorghiță, reflect the fulfilment of a long research project, begun in the 1990s, with a view to reassessing the musical past of Romania, expressing ideas verified in time through repeated analyses. The coordinators’ vision is edified through the following directions: 1. the joining of all musical genres – Byzantine, folkloric, military, academic, jazz, entertainment – and creating a modern perspective on the types of Romanian music; 2. using the tools of modern musicology – interdisciplinary relating, archival and recent bibliography, an objective, critical, accessible style, efficient and orderly elaboration; 3. removing all influences of the communist ideology reflected by the writings about music in the second half of the 20th century by assimilating the ideas formulated by historians after 1990; 4. capitalising on foreign authors’ writings about Romania and about Romanian music, but also on last-minute research on international music for the synchronisation with the contemporary manner of historical research.

2. LOREDANA IAȚEȘEN - Impressions after reading a fascinating book:Bayreuth – Oraș al Festivalurilor. Prezențe românești [Bayreuth – City of Festivals. Romanian presences]

   ABSTRACT

   Published in 2019 by Ecou Transilvan Publishing House, the volume Bayreuth – Oraș al Festivalurilor. Prezențe românești [Bayreuth – City of Festivals. Romanian Presences], signed by the musicologist Gheorghe Mușat has an immeasurable documentary value. From the challenge launched by the title, which is accentuated with the discovery of the differentiated perspectives for approaching the complex issue – Bayreuther-Festspiele and Internationales Jugend – Festspieltreffen – to the precious details regarding the sessions, courses, seminars, concerts, conferences of artists from East and West, who had the extraordinary chance to collaborate in the last decades of the last century. In essence, the book focuses on the generation of musicians confident in the nobility of ideals to perfect themselves in the performing arts, to sing unique pieces from various stylistic repertoires and, especially, to listen, to learn from each other, to communicate at a high level about the multiple manifestation hypostases of the sound phenomenon.

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Senior editor – Prof. PhD. Liliana Gherman, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assist. Prof. PhD Mihaela-Georgiana Balan,, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Foreword

The contents of volumes 21-22 of the scientific periodical Artes. Journal of Musicology reflects and develops the themes of the International Musicological Symposium organised in Iaşi in November 2019. For this academic event, the members of the Research Centre “The Science of Music” launched a new orientation of study, synthesised in the title “The current reception and research of musical phenomena”. Each of the two notions has lately become a key topic in the dynamics of scientific interest in art. Approaching works and artists through the lens of variable reception is a controversial topic in musicology, while the association with the problematics of social and political ideology created a veritable wave of axiological reconsideration in the writing of former communist countries. A thematic approach fulfilling this type of research would require the drafting of historic syntheses and evaluations, the study of archives and of biographical testimonies, combined artistic interpretation and musical analyses.
The second key topic in the themes of the symposium and of volumes 21-22, research – the core of academic and scientific activity –, has new parametres as a consequence of the radical change in access to knowledge but also of the connection with the artistic world, out of which it subtracts subjectivism. Research in music, much like in other humanities, reconfigures the criteria along which documentary sources are stratified, as the digital are increasingly prevalent, and relativises the relations between extremes: originality – pastiche, authenticity – simulation, objective distanciation – subjective involvement, etc. In this new landscape artist-researchers are increasingly present, owning up to the methods of documentation and scientific discourse but enriching the text through the testimony of having experienced creative processes.
The four thematic sections – A. Music history. New directions in the interpretation of the artistic past; B. Analytical views of modern and contemporary musical works; C. Current musical performance; D.Ethnomusicology and sacred music – are covered through studies of real interest, belonging to teaching staff or Ph.D. candidates from important institutions of higher education in Romania and the Republic of Moldova. Without offering (as yet) a full picture of the principles and methods of artistic research, the published articles eloquently reflect the contemporary line in theoretical studies founded on the experience of the reception of and of living out artistic acts.

Editor-in-chief,
Prof. Laura Vasiliu, PhD

CONTENT

STUDIES

A. Musical history. New directions in the interpretation of the artistic past

1. VICTORIA MELNIC - Antonin Reichaʼs didactic cycles: between theory and practice

   ABSTRACT

   Antonin Reicha (1770-1826) was a reputed Czech composer, theorist and teacher, who studied in Germany, and was naturalized French, who composed numerous musical works in different genres and wrote several treatises on different aspects of the sound art. An important place in Reichaʼs artistic heritage is occupied by the didactic cycles, which represent examples of works that happily combine instructional and artistic purposes, being developed as a support for the composerʼs didactic activity and at the same time as a supplement to his theoretical writings. The author emphasizes repeatedly that the theory must be justified by practice and that the student must know the principles of the contemporary composition and not just the old rules by which the predecessors were guided. This article examines Reichaʼs didactic cycles, among which we find collections of fugues, variations, duets and trios, as well as some collections of studies. Considering the large number of works named by Reicha Studies he can rightly be considered one of the parents of this genre in French music. But in Reichaʼs case, the aim of the studies is not only to cultivate virtuosity itself, but rather complex exercises that involve both the “technological” processes of interpretation and the “spiritual” ones. In our opinion, the figure of this musician, his theoretical writings and compositional works eloquently illustrate the dialectical relationship between tradition and innovation on the one hand and the complex relationship between musical theory and practice on the other.

2. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - Dostoevskian Literary Poliphony as Lyrical-Theatrical Hypostasis of Sergey Prokofiev’s Opera The Gambler

   ABSTRACT

   Fyodor Dostoevsky’s perspective on humankind and society continues to intrigue any reader, whether specialized or from other areas of activity, due to the universality of the topics and the complexity of the characters involved. The novel entitled The Player depicts the life and specific concerns of 19th-century world society, a subject which attracted Sergey Prokofiev to compose a work with the same title, at the beginning of the 20th century. His opera is a unique work through the avant-garde musical language, the atypical construction of the discource, the elements of style and conception of the libretto in relation to the original source. These elements generate a multiple correlation between the Dostoevskian prose, the literary theory, the philosophy of language through studies and volumes of hermeneutic analysis, such as those signed by the critic and semiotician Mikhail Bakhtin, on which we will focus our attention during this research. The terminology used by Bakhtin (dialogism, polyphony, ventriloquism, carnival) indicates a profound insight into the connection between Dostoevsky’s prose and the theatrical, dramatic, lyrical, musical aspects of the epic substrate in his novels. At the same time, Dostoevsky was an involuntary forerunner of the artistic movement initiated in Western Europe by German composers – Expressionism –, which also had echoes in the works of Russian composers from the first half of the last century, as we shall see in Sergey Prokofiev’s approach of The Gambler.

3. ROSINA CATERINA FILIMON - Ciprian Porumbescu, creator and protagonist of the Romanian operetta

   ABSTRACT

   Musical-theatrical pieces of the nineteenth century, propagated by Italian, French and German troops, were an inspiration for Romanian composers. They will create similar fashionable musical theatre genres, in Romanian, for entertainment purposes. Works placed on the border between vaudeville and the lyrical genre can be identified in the creation of the newly emerging genre of operetta: such pieces are the compositions of Alexandru Flechtenmacher, Eduard Wachmann, Eduard Caudella. In the cultural atmosphere of the time, patriotic musician Ciprian Porumbescu (1853-1883) would find the perfect way to put a longstanding artistic wish into practice: to compose an operetta, following the success of his humorous musical-theatre pieces Cisla and Candidatul Linte [Candidate Linte]. A multifarious personality, a lover of folklore and of his nation, Ciprian Porumbescu – one of the founders of the national school of music – contributed to the authenticity and identity of the Romanian musical language through his extensive works; one important contribution is the composition of the first Romanian cultivated operetta Crai Nou [New Moon] (1882). As a tribute to his art, on the centenary of his birth, the creator of the operetta Crai nou becomes the protagonist of the operetta Lăsați-mă să cânt [Let me sing] (1954) by Gherase Dendrino, set during the time of the staging of Porumbescuʼs musical-dramatic work. Crai Nou and Lăsați-mă să cânt are highlights of the Romanian lyrical theatre, from the artistic past and present, and hold their position as musical pieces frequently performed and received with interest and enthusiasm.

4. ALEX VASILIU - Constantin Silvestri, the problematic musician. New press documents

   ABSTRACT

   Constantin Silvestri was a man, an artist who reached the peaks of glory as well as the depths of despair. He was a composer whose modern visions were too complex for his peers to undestand and accept, but which nevertheless stood the test of time. He was an improvisational pianist with amazing technique and inventive skills, and was obsessed with the score in the best sense of the word. He was a musician well liked and supported by George Enescu and Mihail Jora. He was a conductor whose interpretations of any opus, particularly Romantic, captivate from the very first notes; the movements of the baton, the expression of his face, even one single look successfully brought to life the oeuvres of various composers, endowing them with expressiveness, suppleness and a modern character that few other composers have ever managed to achieve. Regarded as a very promising conductor, a favourite with the audiences, wanted by the orchestras in Bucharest in the hope of creating new repertoires, Constantin Silvestri was nevertheless quite the problematic musician for the Romanian press. Newly researched documents reveal fragments from this musician’s life as well as the features of a particular time period in the modern history of Romanian music.

B. Analytical views of modern and contemporary musical works

1. CRISTINA ȘUTEU - Enescu’s Musical Language in Suite Impresii din copilărie [Impressions of Childhood]

   ABSTRACT

   The musical language of George Enescu (1881-1955) is sprinkled with symbolic valences that carry the imprint of the Romanian musical culture. For more than half of a century (57 years), Enescu wrote musical works inspired by the folkloric tradition. Between the Romanian Poem, written when he was 16 (in 1897) and the Chamber Symphony, when he was 73 (in 1954), Enescu also composed: Romanian Rhapsody No. 1 (A major), op. 11 (in 1901), Romanian Rhapsody No. 2 (D major), op. 11 (in 1902), Sonata for piano and violin No. 3, A minor (in 1926), Caprice Roumain, for violin and orchestra (in 1928), Orchestral Suite No. 3 (From the country), op. 27, D major (in 1938) and the programmatic suite Impresii din copilărie [Impressions of Childhood for violin and piano], op. 28 in D major (composed in 1940). The paper presents the temporal-spatial structure of the musical masterpiece which reveals a cyclical thinking based on a presentation of the exterior images, followed by the interior images and a return to the exterior. And by an extrapolation of meanings, I created an analogy with the stages of life: childhood, maturity and old age. This article also deals with elements of the musical language used by George Enescu in a manner that reveals a re-created Romanian folklore in a way which bears the imprint of personality and originality of the composer.

2. EMANUELA-FABIOLA PRIP - Valentin Timaru – The Concerto for Violin and Orchestra. The Ratio of Combining Formal Principles within the Genre

   ABSTRACT

   The Concerto for Violin and Orchestra (1976) uses aesthetic and stylistic features often found in Valentin Timaru’s compositions: the Romanian musical-folkloric expression, the modal-diatonic and the modal-chromatic language, the free chromaticism, the improvisational nature, the musical articulations with generative purpose, the cyclic thinking and structuring, the preoccupation with the musical form, the proportion and the alternance of the forms used within the genre, as well as the juxtaposition of different formal principles in one part. The four constitutive movements (Lamento, Melopoeia, Variations, and Epilogue) are connected through the thematic interdependence (parts I and IV), the abandonment of the classical formal structure (the sonata form) and the attacca connections.

3. MIRELA MERCEAN-ȚÂRC - Cornel Țăranu – The Symphonics of the New Millenium. Part I –Programmatic orchestral works

   ABSTRACT

   The present study sets out to analyze and to present the main aspects of composer C. Țăranu’s symphonic works in the 21st century. The fourteen symphonic works composed from 2005 to 2018 represent an important contribution to the contemporary symphonic landscape. Due to the extremely extensive material, I divided the work in two parts: in the first one, I presented the symphonic works with historical-cultural references and in the second part the concertante works for the saxophone and the symphonies themselves. To the diversity of chosen there themes corresponds an enormous variety of means of expression in which we detect the permanence of a complex post-serial “post-Enescian” language of synthesis of the most innovative compositional procedures of the 20th century, with essences of ancient Romanian or universal music. The conclusions include a synthesis of the strategies of musical dramaturgy, comprising common elements of language that configure composer C. Țăranu’s original, unique and unitary style in the seven symphonic works on display.

4. IULIA CIBIŞESCU-DURAN - Architecture and language in the seven String Quartets by Iulia Cibişescu-Duran

   ABSTRACT

   Written between 1990 and 2009, my seven works for string quartet: Poems for string Quartet and 6 numbered Quartets approach different modal languages, from prepentatonic or pentatonic structures to heptachordic or dodecaphonic configurations, sometimes overlapping musical languages, generating those polymorphous languages, with moments of overlapping or juxtaposing of syntaxes, with a motivic cycling determinant of a conceptual unit of works linked to synthetic, elaborate thinking. Pluripartite, seen as suites of miniatures (String Quartet No. 3, Poems for string quartet), tripartite (Quartets No. 2, 4, 5, 6) or monopartite (Quartet No. 1), the 7 String Quartets are written in the sphere of formal patterns caused by construction based on dramaturgy inspired by literary works (see Quartet No. 5 inspired by Winter at Lisbon by Antonio Munoz Molina, see Poems for string quartet and Quartet no. 3 inspired by my own poems from the volumes Hiding places of Masks and Egyptian Mystery), from the contemplation of the chordal sonorities of some tonal-functional relations or of some jazz sonorities (Quartet No. 4), of a Byzantine song or children's songs (Quartet No. 3), of philosophical meditations (see Quartet No. 1), of sonorities belonging to the Romanian song and dance (Quartet No. 6) or of some concision and refinement as reflections of Webern’s music, overlaying on small temporal spaces different musical languages belonging to different tuning systems (Poems for string quartet). The first audition of String quartets was at the International Festivals of the Musical Autumn of Cluj and Cluj Modern Festival (1990, 1993, 1999, 2001, 2003, performers: Concordia Quartet: Albert Markos, Grigore Botar, Olimpiu Moldovan, Adalbert Torok), as well as at the International Meridian Festival, Bucharest (2018, Quartet No. 6 played by the Ad Hoc Quartet: Vlad Răceu, Diana Man, Ovidiu Costea, Vlad Rațiu, musical management: Matei Pop).

5. TATIANA OLTEAN - Musical idioms in Șerban Marcu’s Toccatas

   ABSTRACT

   The present research focuses on the toccata in a contemporary stylistic context, as a revival of the Baroque toccata in the creation of a Romanian composer from Cluj-Napoca, Șerban Marcu. He is a representative of the mature school of composition, studying under the tutorship of the celebrated Romanian composer Cornel Țăranu. His style unveils a series of constant traits, such as the programmatic feature and the preference towards musical forms and genres pertaining to the Western musical tradition, among them the madrigal, the song, the bagatella, the variations, the suite, the étude, the tone poem, the ballet or even the opera. He wrote five toccatas over the span of a decade. The toccata – understood both as a musical genre and a composing technique – is to be found in his output either as a movement in a mini-suite (Free Preview, 2008), or as an autonomous work, written for solo instruments as the piano (Toccatina, 2017), the organ (Balkan Toccata, 2018), as well as for various chamber ensembles, each featuring, among other instruments, the piano (tocCaTa brevissima, 2014, Toccata impaziente, 2018). The analysis unfolds by taking as focal point a series of keywords that have circumscribed the term toccata within the musicological literature. These core concepts are further placed in relationship with various techniques –neo-baroque as well as modern ones – which are to be identified in Șerban Marcu’soutput of toccatas. The analytical procedures focus on highlighting the tradition/innovation binomial and are layered by taking into discussion the parameters of the musical discourse, namely the form, the musical language, the idiomatic instrumental writing, the compositional techniques, as well as aesthetic aspects such as the playfulness, the comic, the irony, the bizarre, the caricature and the paraphrase.

6. RUXANDRA MIREA - Mirroring the Authorʼs Personality in Composer Carmen Petra-Basacopolʼs Sacred Music

   ABSTRACT

   For centuries, the study of personality has been a need for understanding human nature, but it also has become a scientific endeavour, starting with the first half of the twentieth century. Research in this matter has materialised through papers by important psychologists, who considered the unitary study of human beings, the understanding of their motivation, as well as the understanding of the psychological differences that make us unique. Thus, personality is a dynamic concept which reveals the behaviour of a person that allows the possibility of adapting to the environment. While her works are frequently performed in recitals and concerts, Carmen Petra-Basacopol is one of the most appreciated Romanian musicians also due to personality traits, which are undoubtedly reflected in her creation. The universe of sacred music has been a favourite field in her works and includes all musical genres, from chamber music to concerts. In this study I have planned to analyse musicologically three choral works with sacred orientation from the perspective of a psychological profile of the composer: Sacred songs for a capella mixed choir, op. 90; Sacred hymns for male choir, op. 112; Psalm triptych for a capella choir with female voices, op. 116. The proposed working tool for outlining the psychological profile, as well as the correlation of the studied works with the universe of sacred music is represented by the interview.

C. Current musical performance

1. ANDREEA STOICESCU - The Concept of ‘Authenticity’ in Musical Interpretation: An Ontological Perspective

   ABSTRACT

   In this paper I attempt a brief analysis of the concept of ‘authenticity' from musicological and philosophical perspectives. This term bears important metaphysical presuppositions. A good example is the complex meaning and the central role this term has in one of the most influential philosophy books in the 20th century: Martin Heidegger’s Being and Time. This term appears in a crucial point of the treatise: when man (Dasein) must turn his existence toward his intimate self in order to truthfully understand his own being. Notably, in this philosophical context, ‘authenticity’ refers to essential, hidden traits of one individual being in accordance with their way of thinking, feeling and overall behavior. When you are not authentic you submit yourself to impersonal existence. These connotations have common cultural roots with those within musicology, in the latter referring to contemporary debates concerning theoretical difficulties about the historical informed performance movement as held especially by the musicologist Richard Taruskin. In this case, ‘being in accordance’ would mean that certain characteristics considered essential to a musical work are satisfied by the interpretation of the work. The ontological problem concerns the manner in which we conceive the reference of the expression ‘musical work’ and the nature of musical experiences in general. The well-known aesthetician T.W. Adorno, following remarks by Walter Benjamin, criticized Heidegger’s treatment of the concept of ‘authenticity’ for the reason behind it is simply cultural presuppositions from that time, not metaphysical truths. I will argue that, philosophically, neither can fully sustain strong theses and instead propose ‘authenticity’ to mean ‘accordance’ between internal characteristics of a musical work and the interpreter’s personal, but at the same time informed, vision of the same work.

2. IONELA BUTU - Alban Berg – Sieben frühe Lieder. Performance perspectives

   ABSTRACT

   The study presents several interpretative suggestions made from the perspective of the accompanying pianist that played Alban Bergʼs Sieben frühe Lieder. Why this topic? Because in the Romanian music literature, there is nothing written about the song cycle Sieben frühe Lieder by Alban Berg, which is a representative work in the history of the art song. The theme, addressed in the literature written abroad, is treated mostly from a musicological standpoint. That is why we considered it useful to make some observations of an interpretative nature. They will become relevant if read in parallel with the PhD thesis entitled Alban Bergʼs “Sieben frühe Lieder”: An Analysis of Musical Structures and Selected Performances, written by Lisa A. Lynch (the only documentary source that proposes in-depth syntactic analyses of the work, associated with valuable interpretative suggestions made from a vocal perspective). We also considered useful, during the study, the comparison between the two variants of the work: the chamber/voice-piano version and the orchestral version. The analysis of the symphonic text was carried out intending the observation of significant details useful for realizing an expressive duo performance. Of course, our interpretative suggestions are a variant between many others. However, irrespective of dynamic, agogic, timbral, and articulation elements highlighted by the various performances, the reference point of any interpretative view remains the musical text, whose syntactic wealth opens up a generous semantic area.

3. CRISTINA-NICOLETA ȘOITU - Nationality as an element of identity in musical interpretation. Case study: Romanian performers

   ABSTRACT

   The 20th century is the period of time when the specificities of Romanian culture were identified and theoretically defined by notable authors such as Lucian Blaga (philosopher and poet) or Carmen Petra-Basacopol (musicologist and composer). The concept of “spatial horizon” or “Mioritic space” presented by Blaga in his well-known work The Trilogy of Culture affirms characteristics of Romanian spirituality and culture polished over time, and an author such as Carmen Petra-Basacopol shows us the manner in which these ethnic patterns are reflected in music. This research paper intends to establish to what extent the national ethos is present in the musician-performerʼs identity and which are the technical-expressive abilities that correspond to the elements defined by the above-mentioned authors. The investigation methods are based on the research of the musical chronicles, but also the comparative analysis of the recordings belonging to nationally and internationally recognized Romanian performers. The validation of these premises will start from the case of musicians such as George Enescu or Dinu Lipatti (composers and performers alike), but will also follow the qualities appreciated in contemporary artists; in the case of the latter I will try to find out how perceptible nationality is as an identity element to those who were born in Romania and are living here, those who were born in the country, but continued their activity abroad, as well as of those who were both born and are living outside Romania (coming from a family of Romanian descent). At the same time, the study will try to provide a perspective on the advantages and disadvantages ethnic background might have in composing the interpretative strategy and in the field of artistic recognition.

D. Ethnomusicology and sacred music

1. IOANA BAALBAKI - From ethnomusicologist to composer. Sándor Veress and the Moldavian Collection

   ABSTRACT

   As a student of Zoltán Kodály and Béla Bartók, but also a close collaborator of László Lajtha at the Hungarian Ethnographic Museum in Budapest, and later of Béla Bartók at Folk Department of the Hungarian Academy of Science, Sándor Veress followed the path of his masters regarding the relation with folklore music. In 1930, he undertook an expedition in Moldavia, Romania, to collect music from the Csángó population, a small Hungarian speaking community, of catholic faith, living in the east of the Carpathian Mountains. In the seven villages he has visited, he collected, with the help of the phonograph, 138 folk songs on 57 wax cylinders, taking in the same time around 60 pictures and documenting the whole expedition in a journal. Following this journey, during the 30’s, Sándor Veress not only transcribed and analyzed the entire material, but also selected some of the melodies and used them as theme for his own choir arrangements and chamber music compositions.

2. EDUARD RUSU - The Musical-Artistic Dimension of the Mehterhane

   ABSTRACT

   Mehterhane represents the most important musical formation found in the royal courts of Moldova and the Wallachia, because it is the one that makes the connection – from an artistic and political point of view – between these countries and the Ottoman Empire. The context in which this musical formation comes into the possession of the Romanian rulers is related to the geopolitical context of the Romanian Countries related to the Ottoman Empire. Due to the increasing influence of the Ottomans on the Romanian Countries, they become an integral part of the empire from the Ottoman perspective. As a result, the Romanian rulers received the sultan’s reign, in exchange for a sum of money, and they invested them according to Ottoman practice, by conferring a badge, as a representation of the sultan’s political power, among which elements were the mehterhane. This formation was the one that accompanied the ruler not only in all the official public events, but also in the private ones, assuring him the necessary grandeur, being as well regarded as a bey in the political hierarchy of the Gate from this point of view. From an artistic point of view, in Moldova and the Wallachia, the mehterhane had to be heard daily at dusk (chindie) and to make the parade, called “nöbet”. The music of mehterhane was both instrumental and vocal-instrumental, while the main repertoire consisted of military marches and prayers (gülbank), sung during war, while he performed octaves, bestels and semais following the structure of “fasıl” concerts, specific to Ottoman music in general during peacetime. Due to the psychological effect exerted on the enemies on the battlefield and the moralizing effect on the Ottoman soldiers, the mehterhane was also adopted by some European armies, without reaching the expected effect, due to the mismatch with the foreign environment where it was active. The more, it starts to become well known by Western influence and its musical influences are taken over by famous composers such as Mozart.

3. DANIEL MOCANU - Traian Vulpescu and the Uniformity of Religious Chants

   ABSTRACT

   Folklorist, byzanthologist, university professor at the Conservatory of Music and Dramatic Art in Cluj, Traian Vulpescu was a key figure in the Transylvanian academic musical space. Among his scientific concerns there is the effort made in the introduction of the psaltic music in a region dominated by a strong oral authothonous musical tradition, synthesized in the collection The eight voices by priest Dimitrie Cunțanu from Sibiu. Saint John Chrysostom Mass: The Hymns and Irmoi of the Yearly Celebrations, which Traian Vulpescu wrote in 1939, was the means by which he wanted to make psaltic music more accessible in Transylvania and in the entire country. Using the collections made by Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ion Popescu-Pasărea, Vulpescu built a personal transcription of the psaltic music in linear notation, choosing the most representative musical variant. The effort he made was fairly in vain because, being as multicultural as it was, the religious music in the area is special. Nevertheless, Traian Vulpescu’s collection is of utmost importance in the Transylvanian musical space, because it answers the Bishop’s Melchisedec Ștefănescu request, and that is to create a religious musical repertoire in linear notation, to be accessible to all Orthodox Romanians.

4. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - Psaltic repertoire, authors and transcribers of Ms. Rom.- Greek 23 Anthologhion from the "Dumitru Stăniloae" Ecumenical Library of the Metropolitan Church of Moldova and Bukovina in Iasi

   ABSTRACT

   The present study concerns the musical repertoire in the Romanian-Greek manuscript inventory number 23 from the ‘Dumitru Stăniloae’ Ecumenical Library of of the Metropolitan Church of Moldavia and Bukovina in Iasi, its authors, and the musical sources these authors used. The musical content of the manuscript is comparatively rich; there are mainly chants from the Holy Liturgy, Vespers and Matins. From the service of the Holy Liturgy, it stands out the group of "extensive" style cherouvika composed by Konstantinos Potopsaltis, translated in Romanian version, less commonly found in the Moldavian manuscripts. Among the chants of the Vespers, the psalm Blessed be the man is noteworthy. The present version belongs to Chiril the Monk from the Bisericani Monastery (Neamt County), who was active in the first half of the nineteenth century. Also prominent in the manuscript is a type of chant belonging to the Matins, the polyeleos. A good word, one such polyeleos, devoted to the feast of the Theotokon, is found in three versions. One of them, authored by Chiril the Monk, is in the third mode, while the other two are in the fourth mode, legetos. The first fourth mode polyeleos can be traced back to a source by Greek composer Chourmouzios the Archivist, but the Romanian author of the musical adaptation is not specified. The second one, in the "abridged", "syntoma" style, was composed by Dimitrie Suceveanu. The fourth polyeleos in the Ms. no. 23, By the River of Babylon is one specific of the Great Lent. This polyeleos is distinct from the pieces that was musically translated by the Romanian composer Nektarios Frimu in the first volume of his Antology (published in 1846). Ms. no. 23 is significant because of its repertoire, but also because it is part of a group of five manuscripts, belonging to different documentary funds, yet each was compiled by the same talented copyist and composer, the monk Chiril from the Bisericani Monastery of Neamt county, as Byzantinologist Alexie Buzera also notes in one of his studies (1998). It must also be mentioned that the musical variants authored by Chiril the Monk were published only fragmentarily.

5. ELENA CHIRCEV - Church Music as Reflected in the Journal Biserica Ortodoxă Română [Romanian Orthodox Church] in the Second Half of the Twentieth Century

   ABSTRACT

   The journal Biserica Ortodoxă Română [The Romanian Orthodox Church] was founded on November 17, 1873, at the initiative of Romania's Primate Metropolitan Nifon Rusailă (1789-1875). The aim of the publication – whose first issue was launched on October 1, 1874 – was to inform the clergy and believers about the activity of the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church. In the 146 years since the publication of its first issue, the journal’s contributors have included outstanding personalities of the Romanian Orthodoxy, such as Priest-Professors Dumitru Stăniloae, Ioan G. Coman, Ene Branişte, Liviu Stan, Mircea Păcurariu, Ion Bria a.o. Church music was present in the journal’s pages both through articles, studies and reviews, and through scores of choral or psaltic works written by Church servants among whom Bishop Melchisedec Ștefănescu of Roman at the end of the 19th century, or Deacon Grigore Panțiru, Professor Nicolae Lungu, Priest-Professor Gheorghe Șoima, Archd. Sebastian Barbu-Bucur, Ph.D., Priest-Professors Constantin Drăgușin, Nicu Moldoveanu, Alexie Buzera a.o. in the 20th century. This paper summarizes these contributions and shows how the change of political regime in mid-20th-century Romania influenced the topics of the articles and the religious musical works published in the journal of the Romanian Patriarchate.

BOOK REVIEWS

1. LAURA OTILIA VASILIU - Studies of Musicology by Liliana Gherman

   ABSTRACT

   Liliana Gherman (born in 1939) is a very well-known name in music criticism in Romania, the author being professor at ‘George Enescu’ National University of the Arts of Iași. Her writings have proven that her critical thinking is in line with the style of a whole generation of Romanian musicologists, such as Elena Zottoviceanu, Clemansa Liliana Firca, Gheorghe Firca or Grigore Constantinescu to name only a few. In her double capacity of professor of Musical Forms and musicologist-analyst, Liliana Gherman has published highly professional scientific papers, detecting modern compositional techniques and promoting contemporary Romanian creations through advanced analytical methods. The book that we review - Zăbave analitice. Studii de muzicologie (Analytical Depths. Studies of Musicology) (Artes Publishing House, Iași, 2019) - comprises the first part of her work as a musicologist.

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Senior editor – Prof. PhD. Liliana Gherman, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assist. Prof. PhD Mihaela-Georgiana Balan,, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Foreword

Volume 19-20 of the periodical Artes. Journal of Musicology continues the favourite lines of research of the scientific environment in Iași, occasioned again by the works presented at the 8th edition of the national Symposium Stylistic Identity and Contexts in Romanian Music organised by the “George Enescu” National University of Arts from Iași on 23-24 November 2018. The academic-type modern sonic art and the psaltic music of Byzantine origins, the two traditional cognitive worlds of Iași musicology are complemented through the expression of a further interest for jazz music in its postmodern mixes.
The general vision of the scientific approaches also develops in this issue the sphere of comparative analysis – Romanian vs. international musical works – through veritable thematic diversity, organised in the volume in two great categories: A. Music history. New directions in the interpretation of the artistic past and B. Art and significance in contemporary musical works. Readers will discover musicological studies based on the critical evaluation and reception of recent history (works signed by Tatiana Oltean, Loredana Iațeșen, Laura Otilia Vasiliu), research and analytical works of the psaltic patrimony in Romania (signed by Irina Zamfira Dănilă and Cătălin Cernătescu), semantic interpretations of Romanian works, contemporary composition techniques (studies by Cezara Petrescu, Claudia Nezelschi, Petruța-Maria Coroiu, Cătălin Răsvan), works promoting through analysis values of the musical art of Iași (achieved by Ciprian Ion and Aurelia Simion), reflections and research on contemporary stylistic crossroads (texts by Alex Vasiliu and Carmen Almășanu) etc.
The volume reflects the continuous ramification of the process of writing about music, gathering works elaborated from the perspective of the various specialisations of the musical field. The musicologist’s vision is revealed as being strongly interdisciplinary and critical, the performer deepens the analysis of the structure in order to gradually constitute an autonomous form of decrypting the relation between form and content (we mention here the studies signed by Oana-Andreea Severin and Cristina-Nicoleta Șoitu), the composer goes straight to the target by revealing the essence of the means of expression, their artistic value (we are referring to Ciprian Ion’s work), the sound engineer (Cătălin Răsvan) honours his status by offering useful technical information for those interested in the electro-acoustic sonic universe.
Celebrated in Romania in 2018, the centennial of the Great Union inspired ample evaluations of the Romanian musical phenomena in the last hundred years. Musicologist Carmen Chelaru’s work – Romania in The Last Hundred Years Historical and Musical Considerations. What was done? What are we doing? What to do? – is an ample piece of research of the parallel evolution of the Romanian society and musical life from World War I to the contemporary period, featuring the selection of relevant temporal areas and events from the historical and musical past. The investigation benefits from a vast bibliography focusing on the reconsideration and reinterpretation of facts thorough the lens of post-ideological freedom of thought. In her turn, Byzantinologist Elena Chircev configures a “panorama” of the musical art of Byzantine tradition created by Romanian cantors in the last hundred years – a vast piece of research finalised in a significant, solidly reasoned synthesis regarding the relationship between ideology and religious music: The Romanian Music of Byzantine Tradition Between 1918 and 2018.
In the section Book reviews, a recent and very important documentary retrieval from the history of the “George Enescu” National University of Arts – The Book of Honour – is presented in an article signed by Carmen Chelaru, the main author in the recovery of the lost tome.

Editor-in-chief,
Prof. Laura Vasiliu, PhD

CONTENT

STUDIES

A. Musical history. New directions in the interpretation of the artistic past

1. CARMEN CHELARU - Romania in The Last Hundred Years Historical and Musical Considerations. What was done? What are we doing? What to do?

   ABSTRACT

   In 2018, Romanians celebrate the Centenary – a hundred years since Romania had the largest territory ever inhabited primarily by Romanians, at the same time, a century since Romania as a modern country was born. What do we know about our history in the last one hundred years? What and why do we celebrate? We know too little; many of the Romanians participating in the celebration do not know what it is for. The torrent of pathetic and solemn words about the past is useless. I followed two paths side by side, which happen to be in a natural connection, but sometimes they also go through distinct stages: on one hand, the course of the main historical events from the beginning of World War I until now, and on the other hand, Romanian musical life during the same period. I will cover five historical stages (World War I, Interwar Period and World War II, Soviet Occupation, Ceauşescuʼs era and Post-Communist Period) pursuing four main aims: a) an explicit historical image (as a musician I had a relatively narrow perspective on general historical facts); b) completing superficial knowledge received in school (before 1989) with information to justify certain events; c) the relationship between history–culture–music, in support of the idea that art does not exclude knowledge and civic involvement, on the contrary; d) the Past justifies the Present and together they work upon the Future. In the epilogue I will reveal an example that I consider illustrative for this fourth aim: the project Saving Enescu’s Cottage from Mihăileni. I have made this study mainly for my own benefit, in order to understand the historical facts, but especially to find an answer to the question: knowing history – what’s the use?

2. OANA ANDREEA SEVERIN - Goethe Lyrics from a Schubertian Point of View. Analysis of Converse Paths of Creation

   ABSTRACT

   Throughout the entire evolution of events in the history of music, we are finding the presence of a miniature genre, with a fulminatory evolution in the Romantic period. A syncretic genre, by combining poetry with music, lied generated a highly complex and artistically refined result, hence the preferred leaning of musicians towards it. In the approach of a mythologic page transposed into a Romantic view, in Ganymed we find two figures of genius connected: Goethe – writer and philosopher with a special inclination towards versified creations, with a remarkable, long-lasting activity and with a highly profound view on life – and Schubert – prolific composer, with the most representative contribution in the evolution of this genre, by setting down demarcations and also excelling from a quantitative point of view. This analysis begins from the opposite decoding of the acoustic message, from the point of view of the vocal interpreter, including here most of the implicit aspects: from phonetics to prosody, from dynamics to voice quality in the lied genre, from agogics to breathing and pneumo-phonic accord, from formal organization depending on the construction of the stanza.

3. CRISTINA-NICOLETA ȘOITU - The Variational Principle in Dinu Lipatti’s Sonatina for Violin and Piano

   ABSTRACT

   This study aims to analyze the variational principle, as it is applied in Dinu Lipatti’s Sonatina for Violin and Piano, from a theoretical-analytical perspective, but also from the standpoint of the interpretative implications. The variational processes, in close connection with the specificity of the neoclassical language of the work, determine an atypical classification of the form of variations in the gender structure, which implies a resizing of the interpretative means by which the musical dramaturgy of the piece can be achieved. The comparison with the classic model of variations as a component of the sonata genre dedicated to the violin-piano duo, as it appears in the works of composers such as Mozart or Beethoven, as a method of analytical research, highlights the language aspects that condition the performer's vision in the case of Lipatti’s Sonatina, such as character, tempo, metrics, the type of writing, elements of virtuosity or timbre, whose valences are distinct from those determined by a music discourse from the classical era. Understanding the correlation between the succession of movements and the composition of the variational plan constitutes a priority in approaching this work and shaping the desired artistic message; this is why the study attempts to highlight the necessary connection between the structural elements of the composition and those implicitly generated by them, namely the technical and expressive elements required by the interpretative act.

4. TATIANA OLTEAN - Lăsați-mă să cânt! [Let me sing!] – a Romanian operetta by Gherase Dendrino: links between the ethical, aesthetic and political content

   ABSTRACT

   It was during the communist regime of the post-war years that Romanian composer Gherase Dendrino wrote an operetta in celebration of the centenary of Ciprian Porumbescu’s birth, named Lăsați-mă să cânt [Let me sing!]. It revolves around the figure of Porumbescu himself, as the first Romanian composer to have ever written an operetta that would be performed and published, named Crai nou [New Moon]. Lăsați-mă să cânt [Let me sing!] tells the story of the making of the first Romanian operetta and was revived during the spring of 2018 at the Cluj-Napoca Romanian National Opera House, as part of the festivities related to the Centenary of the Great Union. The present research highlights three aspects of Dendrino’s operetta: firstly, the one related to the ethical values, epitomized in the libretto by the main character, Ciprian, who, along with his friends, achieves the greatest task of the birth of the Romanian operetta, in spite of all opposition and pitfalls; secondly, the aesthetic content, regarding de musical language of the work, opposing the world of the Romanian provincial town to the Viennese Salonmusik; thirdly, the political aspect, encompassing the subtext of the libretto and the message of the work, which underwent continuous changes over the decades and social and political contexts up to the present day. Thus, the analysis takes into account both the sound and the word.

5. LOREDANA IAŢEŞEN - The Bretan Case: a Paradox between Value and Promotion

   ABSTRACT

   On the occasion of the 50th anniversary of the passing of the Transylvanian musician Nicolae Bretan (1887-1968), known during the interwar period due to his complex field of activity (interpreter, director, conductor, composer), we consider it necessary to elaborate a study that is critical for several reasons. Starting with the dilemmatic comments existent in the current bibliography, we propose, on the one hand, to systematize the information regarding the reception of his personality in the context of the age in which he lived and worked, and on the other hand, to outline the premises that generated the appearance of controversial writings, but especially to question their effects on the deformed stylistic perception of the musician at national and international level. We consider that this is one of the ways in which the “phenomenon of Bretan's rebirth” can be objectively reevaluated, appreciating the existence and real contributions of a minor musician, who, although endowed with talent, could not be in the same compositional direction that included national models (George Enescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu), are comparable to those in the universal space of the first half of the 20th century.

6. LAURA OTILIA VASILIU - Ancient Greek Myths in Romanian Opera. Pascal Bentoiu’s Jertfirea Ifigeniei [The Sacrifice of Iphigenia]

   ABSTRACT

   Romanian composers' interest in Greek mythology begins with Enescu's peerless masterpiece – lyrical tragedy Oedipe (1921-1931). The realist-postromantic artistic concept is materialised in the insoluble link between text and music, in the original synthesis of the most expressive compositional means recorded in the tradition of the genre and the openness towards acutely modern elements of musical language. The Romanian opera composed in the knowledge of George Enescu's score, which premiered in Bucharest in 1958, reflect an additional interest in mythological subject-matter in the poetic form of the ancient tragedies signed by Euripides, Aeschylus and Sophocles. Significant Romanian musical works written in the avant-garde period of 1960 to 1980 – Doru Popovici's opera Prometeu, Aurel Stroe's Oedipus at Colonus, Oresteia I – Agamemnon, Oresteia II – The Choephori, Oresteia III – The Eumenides, Pascal Bentoiu's The Sacrifice of Iphigenia – to which titles of the contemporary art of the stage are added – Cornel Ţăranu's Oreste & Oedip – propose new philosophical and artistic interpretations of the original myths. At the same time, the mentioned works represent reference points of the multiple and radical transformation of the opera genre in Romanian culture. Emphasising the epic character, a heightened chamber dimension and the alternative extrapolation of the elements in the syncretic complex, developing new modes of performance, of sonic and video transmission – are features of the new style of opera associated to the powerful and simple subject-matter of ancient tragedy. In this sense, radio opera The Sacrifice of Iphigenia (1968) is a significant step in the metamorphosis of the genre, its novel artistic value being confirmed by an important international distinction offered to composer Pascal Bentoiu – Prix Italia of the Italian Radio and Television Broadcasting Company in Rome. The poetic quality of the text quoted from the masterpiece of ancient theatre, Euripides' Iphigenia in Aulis, the hymnic-oratory character of the music, the economy and expressive capacity of the compositional means configured in the relationship between voice, organ, percussion, electroacoustic means – can be associated in interpreting the universal major theme: the necessity of virgin sacrifice in the process of durable construction.

7. ELENA CHIRCEV - Romanian Music of Byzantine Tradition Between 1918 and 2018

   ABSTRACT

   Written in the year of Romania’s centennial anniversary as a national state, this paper intends to offer a panorama of the monodic music of Byzantine tradition of the period, composed by the Romanian chanters. Although the entire twentieth century was characterized by the harmonization of the already established church chants, the musical works written in neumatic notation specific to the Orthodox Church continue to exist, albeit discontinuously. Based on the political changes that occurred in the Romanian society, three distinct periods of psaltic music creation can be distinguished: a. 1918-1947; b.1948-1989; c.1990-2018. The first period coincides with the last stage of the process of “Romanianization” of church chants. The second one corresponds to the communist period and is marked by the Communist Party's decisions regarding the Church, namely the attempt to standardise the church chants. After 1990, psaltic music regains its position and the compositions of the last two decades enrich its repertoire with new collections of chants. Thus, we can see that in the course of a century marked by political turmoil and changes, psaltic composition went on a hiatus in the first decades of the totalitarian regime, to gradually resurge after 1980, enriched with numerous works bearing a distinct Romanian stamp.

8. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - An Account of the Works of Nektarios Protopsaltis and Nektarios Frimu in Manuscript no. 7 from the "Dumitru Stăniloae" Ecumenical Library of the Metropolitan Church of Moldavia and Bukovina

   ABSTRACT

   The “Dumitru Staniloae” Ecumenical Library of the Metropolitan Church of Moldavia and Bukovina (reffered to below as LMCMB) from Iasi has an invaluable collection of theological books and documents, consisting of more than 100,000 items. The library also has an important number of rare books – 35 of which are psaltic music manuscripts. Manuscript no. 7 from LMCMB is a psaltic Antologhion with Chrysantine notation, written in Romanian using the Cyrillic alphabet. The copyist and the place where it was copied are unknown, but it is possible that it was written at Mount Athos, between 1877 and 1882 (Apud Bucescu, 2009, p. 108). Manuscript no. 7 mainly contains chants for various services, translated and adapted by Nektarios Protopsaltes (1804-1899). Nektarios was one of the best known psalm singers and Romanian composers, founder of a psaltic music school, who was active at the Holy Mountain in the second half of the nineteenth century. Manuscript no. 7 also contains a rarer variant of the Doxastikon Lord, the fallen woman, attributed to another Moldavian composer – Nektarios Frimu (†1856). Like Nektarios Protopsaltis, he was also born in Husi (Moldavia, Romania) – but lived and worked in Iasi. For his achievements, he is honoured with the title of “hierarch of Tripoleos”. He authored the Anthology – Collection of psaltic chants for the Liturgy, (1840) and Collection of Psaltic Chants for Vespers and Matins (1846), one of the first works of its kind in Chrysantine notation in the Romanian language; these volumes were greatly valued during the second half of the nineteenth century. The present paper, which is part of the ampler project of cataloguing the entire collection of psaltic music manuscripts from LMCMB, focuses on the codicological presentation of the manuscript and its musical and liturgical content. The work will also present the authors, the Greek sources the chants were based on, also emphasizing the importance of this codex in the context of the LMCMB collection.

B. Art and significance in contemporary musical works

1. CEZARA PETRESCU - The last lieder of Theodor Grigoriu. Stylistic and interpretive aspects

   ABSTRACT

   Theodor Grigoriu, a reference figure for the XXth century Romanian music, as a senior of the post-enescian generation of composers, with a moderately modern attitude towards composing, had explored the expresive resources of the human voice in the vocal-symphonic and vocal-chamber genres. Although, from a quantitative point of view, his voice and piano works are not too numerous and the vocal-chamber genre had not been a constant focus of the composer, lied remains one of the most representative areas of his entire creation, marked by an accomplished literary taste and harmoniously neighboured by the halo of poetry. The lied had marked Theodor Grigoriu’s professional existence, beginning with the first childhood experiments which proved decisive for his future career, up to the inconstant achievements of his creative maturity. Although approached in a non-consistent manner, the diversity, mastery of composition and the abutment to works from a more ample genre to which he resonates and configures genuine „creation laboratories”, the voice and piano cycles of works represent what can truthfully be called lied creation. Letter to birds on words by St. Francisc of Assisi (2004) and The iconographer – The poem of a church painter (2011) on words of a patriarchal, novel text with no poetic aspirations, are the last lieder of Theodor Grigoriu, published posthumously. As a binding of music and poetry into a one poethico-musical universe, they are an exponent of accumulations and transformations of musical language, spectacular compositions, of paramount originality, which harmoniously complete the spiraled path of the genre in the context of the composer’s entire creation.

2. CLAUDIA NEZELSCHI - Art and Meaning. Messiaen Influences on Romanian Composition Universes

   ABSTRACT

   In this paper, we will tackle several dominant Messiaen influences, as concerns ideas and/or technical approaches, on important Romanian composition systems, with reference to concepts such as musical character, number, Time/time, repetition. We will refer to characters as structures, characters as tuning systems and characters as musical/cultural paradigms as they occur in Aurel Stroe’s creation, and then we will turn our attention to Ștefan Niculescu’s melody-musical character with memory. Surprising but/and natural, objective but/and inspired, Niculescu opens up different perspectives on the personality of musical character as well. Numbers (what is fascinating is that they are mainly just figures) prove to be an example of simplicity as they comprise in a condensed manner technical information, emotions and musical inspiration. We will prove/illustrate this relying on three technical/semantic perspectives: poetry of numbers-duration in Liviu Glodeanu’s creation, numbers defining dodecaphonic series cells in Roman Vlad’s work, or numbers-foundation for the whole modal edifice in Vieru’s perspective. As for time/Time, which is the main character of Messiaen’s (and actually everyone’s, even humanity’s) musical, poetic, philosophical and theological thinking, we will only dwell on two hypostases, namely Stroe’s and Niculescu’s perspectives. Stroe conceives time as an element integrated in the sphere of memory and identity, as the recurrence in the present time of slices of memories involves the superposing of slices of time. For Niculescu, time is foundation, a condensation of the fact that syntax relies on two temporal categories, succesivity and simultaneity. We will dwell on the repetition “character” in the context of Aurel Stroe’s mobiles, or in parts of monodies of periodicities, screens and loops in Anatol Vieru’s creation. The conclusions will naturally follow the line of art and meaning.

3. PETRUȚA MARIA COROIU - Aurel Stroe – Ten Years of Eternity (2008-2018)

   ABSTRACT

   Ten years after he passed away, Aurel Stroe remains one of the most valuable composers that Romania has offered to the world in the post-Enescu era. Belonging to an area of novelty and extreme originality of composition and musical thinking, Aurel Stroe was similarly neither understood nor appreciated enough (especially at home) and only to limited extent sung and scheduled within symphonic concerts and chamber music. But abroad, Aurel Stroe remains one of the most performed Romanian composers of modern music. Ten years after his passing away, we will attempt to create an overall view of his musical creations, and the inheritance of his composition thinking.

4. CĂTĂLIN RĂSVAN - Sound Banks – a Priceless Aid in Contemporary Music Writing

   ABSTRACT

   Sound banks are collections of sound samples from musical instruments of the symphonic orchestra, traditional instruments from various areas of the world and sounds of virtual devices, such as synthesizers, which are increasingly present in contemporary musical creations. Sound banks are loaded in a device called sampler, which can edit and play them. The article describes analog and especially virtual samplers, complex devices that can store or play sounds from specific libraries of sound banks. It also defines and catalogs the main types of digital virtual instruments (that include traditional symphonic orchestra instruments, ones with modern electronic instruments/percussion instruments, and ethnic collections for various geographic areas. Our research on digital applications used in music writing relies on 20 years of experience. Currently, applications are valuable tools for composers and musicians, and for everyone in the contemporary music industry. In 2006, I created the first collection of sound banks made in Romania "The Essence of Panflute", library containing sound samples 583, grouped in 33 virtual instruments. This is the most complex virtual version of the Romanian pan flute, played by the renowned Cătălin Tîrcolea. The library is designed and edited by Cătălin Răsvan, for the company S.C. Canira Music Internațional. This collection of sound banks presents in minute detail the laborious process of recording and editing this virtual library. "The Essence of Panflute" has seen international acclaim, is distributed by the German company Best Service, one of the major companies in the world, was reviewed in the most prestigious magazine in this field, Sound on Sound, and has opened the door for current/future creators of music. We hope that it is only the beginning for our work in the research and development of digital virtual sound, which is a special category for the instruments in our country.

5. CIPRIAN ION - Canti prophani by Sabin Pautza: innocent child's play illustrated through elaborate composition play

   ABSTRACT

   Composer Sabin Pautza's creation, of a style diversity that is rare in the contemporary landscape of Romanian music, stands out through its effervescence and colourfulness, backed by the extraordinary mastery of writing techniques. The work we are referring to in this article, Canti prophani, is a vocal-symphonic suite written for a children's choir. The suite includes three contrasting miniatures (fast-slow-fast), united through their motif, Maico, Maico..., Dalbe flori and Dimineața ziua bună, representing a translation into music language of the main features of childhood games: repetitive action, rhythm, word play. In terms of language, the children's choir is assigned only the pure sonority of diatonic modes, while the orchestra overlays harmonic and polyphonic structures that are much more elaborate. The lay character of the lyrics, underlined in the suite's title, shifts the emphasis from the religious area to that of purity of heart and of sincere joy, the focus being on the high emotions around the feast of Christmas. This brief analytical examination will only highlight the main approaches to the sound material, looking at both archaic influences and at the modern composition techniques, as well as at the manner in which the two blend together. The actual thread that binds all three sections of this work, the image of the mother, occurs everywhere, as the mother is invoked throughout the length of the three parts.

6. AURELIA SIMION - Jazz Influences in Chamber Musical Works created by Composers from Iaşi at the Beginning of the 21st Century

   ABSTRACT

   Chamber Music has always been a genre predefined to a certain audience. At the merge of the 20th and 21st Centuries, the interest for this genre has grown exponentially, from Romanian and Bessarabia composers alike. Because the concept of Chamber Music has evolved during the ages and has always offered the possibility for experimentation, it has managed to infiltrate into present day Ensembles, by associating timbre and constructive heterogenic instruments. The search for new ways of expressing oneself, new sounds and new stylistic methods and the desire to use new types of sound emission represent a continuous motivation for the composers, whose contribution to the Chamber Ensembles is frequently enrichened. Thus, the Jazz influence has a significant role inside the works of Sabin Pautza, Romeo Cozma (Romania) and Oleg Negruța (Republic of Moldova). The article is focused on Chamber Music compositions with Jazz influences, written by Iași authors. The purpose is to create a general presentation and also a structural-interpretive analysis of some works from my personal repertoire, which was actually one of the main criteria of selection. The objects of the research are: highlighting the particularities of the genre and style of contemporary works; presenting the interpretive aspects of the compositions and proposing some personal suggestions and tips. Although the selected works have been initially composed for different instruments and have been played to live audience, they have not presented themselves, so far, as a research subject, and thus have not been analyzed. Taking into consideration this deduction, the novelty and the personal contribution are visible in the scientific research that deals with the autochthonous compositional patrimony. The aspects presented in this article can be used for pedagogical processes and, at the same time, they can behave as a practical method in managing the chosen repertoire.

7. ALEX VASILIU - The Balkan tradition in contemporary jazz. Anatoly Vapirov

   ABSTRACT

   The folkloric character of the beginnings of jazz has been established by all researchers of American classical music. The African-Americans brought as slaves onto the territory of North America, the European émigrés tied to their own folkloric repertoire, the songs in the musical revues on Broadway turned national successes – can be considered the first three waves to have fundamentally influenced the history of jazz music. Preserving the classical and modern manner of improvisation and arrangement has not been a solution for authentic jazz musicians, permanently preoccupied with renewing their mode of expression. As it happened in the academic genres, the effect of experiments was mostly to draw the public away, as its capacity of understanding and empathizing with the new musical “products” (especially those in the “free” stylistic area) were discouraging. The areas which also had something original to say in the field of jazz remained the traditional, archaic cultures in Eastern Europe, Asia, the Orient. Compared to folkloric works from very distant areas, the musical culture of the Balkans bears the advantage of diversity, the ease of reception of melodies, rhythms and instrumental sonority. One of the most important architects of ethno-jazz is Anatoly Vapirov. A classically-trained musician, an author of concerts, stage music and soundtracks, a consummate connoisseur of the classical mode of improvisation as a saxophone and clarinet player, Anatoly Vapirov has dedicated decades of his life to researching the archaic musical culture of the Balkans, which he translated into the dual academic-jazz language, in the hypostases of predetermined scored works and of improvised works – either as a soloist, in combos or big bands. This study focuses on highlighting the language techniques, emphasizing the aesthetic-artistic qualities of the music signed Anatoly Vapirov.

8. ALMĂŞANU CARMEN - Values of neo-protestant choral works in Romania

   ABSTRACT

   Borne from the relevant and efficient expression in the context of contemporary culture, neo-protestant choral spirituality uses a diversified and meaningful language. From the very beginning of the existence of neo-protestant cults on the territory of our country, the establishment of a liturgical repertoire intended for common intonation or by various choral or vocal-instrumental bands has been one of the primordial preoccupations. Along with choral creations translated from the universal literature, there is a significant number of original works created by Romanian composers within the religious services. Due to extremely diverse themes and extrovert character, neo-protestant choral music includes different styles specific to the great tradition of classical, romantic or modern music as well as influences from the extra-European sphere. The text of these creations, which has biblical inspiration or created by the composer, is a means of great diversification in the reproduction of the sound material. Composers and arrangers with high quality music training and a profound understanding of biblical truths, through sound art wanted to contribute to the enrichment of contemporary neo-protestant choral music repertoire, leaving posterity a significant amount of valuable choral pages as inheritance.

BOOK REVIEWS

1. CARMEN CHELARU - The Book of Honor of the Iași Conservatory Returned Home!

   ABSTRACT

   The Iași Conservatory Book of Honor was initiated in 1926, when the headmaster of the institution was the cello teacher Nicolae Theodorescu (between 1924-1930). I tried to describe the adventure of this document of great importance for the history of Iaşi culture, in the following episodes: personalities and events mentioned in the Book; the disappearance of the Book from the Conservatory archive in 1950, under circumstances still unclear; rediscovery and presence in D. Grumuzescu's collection; returning to the patrimony of the “George Enescu” Art University of Iasi. This text is an extension of the one published in ʻFilarmonica Magazine’, in April 2015.

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Senior editor – Prof. PhD. Liliana Gherman, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assoc. Prof. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assist. Prof. PhD Mihaela-Georgiana Balan,, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Foreword

Issues 17-18, integrated in the current volume of the scientific periodical Artes. Journal of Musicology, dwell on two fundamental fields of musical research, namely byzantine studies and academic creation musicology, which, due to the depth of their specialization, belong to two distinct and parallel areas. This time, the themes suggested for the two sections initiate a communication process. Byzantinologists were challenged to evaluate the achievements of byzantine musicology by focusing on the most important creations, on renowned theoreticians and on the main investigation directions. Generalist musicologists took note of the integration of the field, of the historiographic methods, of the semiographic and semiotic analysis of byzantine studies or discovered connections between the sacred and the profane in contemporary writings.

Whereas the first study on the Byzantine church music research theme, entitled The “Spirit” of the Old Communion Chants and written by Adrian Sîrbu (PhD student at the “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece, under the guidance of Professor Maria Alexandru), is a true monograph of the genre, as the scientific references belong to byzantine contemporaneousness, the following study – The Amomos in the Byzantine chant: a diachronic approach with emphasis on musical settings of the 19th and 20th centuries, written by Dimos Papatzalakis (PhD student with at same university and with the same thesis supervisor) is developed as a ample historical and analytical research of a particular type of byzantine communion chant. The following papers pay homage to the greatest figures in the Romanian psalmic world. Codruț-Dumitru Scurtu (with a PhD degree at the National University of Music Bucharest) brings new data emphasizing the importance of the psalm creation work of the metropolitan Iosif Naniescu, in the wake of the coryphaei Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu. Professor PhD Elena Chircev (“Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca and Associate Prof. PhD Irina Zamfira Dănilă (“George Enescu” National University of the Arts, Iași) – who are well-established byzantinologists – pay homage to two emblematic figures of Romanian psalmic music creation and research: Sebastian Barbu- Bucur and Constantin Catrina.

The studies grouped under the title Contemporary creation, musicology and musical interpretation stimulate the interest of the scientific community for the knowledge of the new musical hermeneutics directions and techniques. The section opens on a fundamental study on this thematic area – Aspects of Musical Semantics from the perspective of Structuralism, Semiotics and Narratology of Assistant Prof. PhD Mihaela-Georgiana Balan (“George Enescu” National University of Arts, Iași), and continues with papers suggesting specific applications, tackling either the actual composition process – Interpretative and Compositional Connotations from a Musicological Perspective (Professor PhD Nelida Nedelcuț and Lecturer PhD Lucian Ghișa of “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca), or the linguistic implications of semantic interpretation – Decoding the Musical Message via the Structural Analogy between Verbal and Musical Language (Lecturer PhD. Rosina Caterina Filimon – “George Enescu” National University of Arts, Iași). The analysis of modern creation is represented by the study The Subject – A Key Element of the Fugue Form during the 20th Century, thoroughly elaborated by Lecturer PhD Gabriela Vlahopol (“George Enescu” National University of Arts, Iași), and topical issues related to music performance are dwelt on in the paper Performing Practice – Comparative Analysis signed by Professor PhD Petruța-Maria Coroiu and her PhD student, Alexandra Belibou (“Transilvania” University of Brașov).

The themes of the volume are extended by truly valuable papers for the Romanian and even worldwide music specialists. Whereas the study entitled Romanian National Anthems, Historical, Stylistic and Aesthetic Considerations (Professor PhD Carmen Chelaru – “George Enescu” National University of Arts, Iași) has a genuine cultural value and is in line with the current trend encouraging the reconsideration of the information and judgments of history, the papers Critical Reception of late 19th Century Iași-based Music. Alexandru Flechtenmacher (Dalia Rusu-Persic – PhD student at “George Enescu” National University of Arts, Iași, under the guidance of Professor PhD Laura Otilia Vasiliu) and Ioan Pavalache – Polyptic Coordinates of a Musicianʼs Life (a study conducted by Lecturer PhD Consuela Radu-Țaga of the same university) are true contributions to the enrichment of knowledge on the musical culture of Iași City.

The musical book is still at the core of our preoccupations in the current volume. The encyclopedic monograph Patru secole de lied [Four Centuries of Lied] by Grigore Constantinescu, the book of studies Prin labirintul muzicii contemporane [Through the Labyrinth of Contemporary Music], elaborated with rigor and science by Luminița Duțică and O istorie filocalică a muzicii [A Philocalic History of Music] by Petruța-Maria Coroiu, on unprecedented connections between orthodox religious texts and classical music masterpieces, are commented and promoted by insightful reviews.

Whereas in the world of musicology, the science of music is hoping for support from its system disciplines, from linguistics to perception psychology, from historiography to political sociology, from computer science to mass media, thus exhibiting a worrying centrifugal tendency, the analysis of the connections between byzantine music studies and academic sound art studies may contribute to the spiritualization of the musical research act and to a more nuanced insight into the artistic expression specific to creators from South-Eastern Europe.

Editor-in-chief,
Prof. Laura Vasiliu, PhD

CONTENT

STUDIES

A. Byzantine church music research

1. ADRIAN SÎRBU - “Aristotle” University of Thessaloniki GREECE - Byzantine church music research The “Spirit” of the Old Communion Chants

   ABSTRACT

   Byzantine music is the chanted prayer of the Orthodox Church left to us as a spiritual legacy by the holy masters of hymnography and hymnology ever since the early centuries. This music serves a precise purpose, i.e. to enhance the mood of prayer and to lift man closer to God. The Holy Liturgy, the mystical centre and the reference point of a man’s entire existence, represents man’s private meeting and communion with Christ, and the moment of this meeting is steeped in an atmosphere of meditation and inwardness created by a series of ample, slow, and vocalization-rich chants, called koinonika. It is a moment of ultimate inner appeasement and preparation. Early composers managed to capture this meditation effect in their koinonika, both through their compositional techniques and, especially, through an inner state of grace. However, in the 19th century, two phenomena became apparent: on the one hand, some of the new composers no longer succeeded in attaining the same ethos as the old masters, and, on the other hand (particularly from Ioan Popescu-Pasărea on), the music tastes of the time caused these ample chants to be replaced with simpler melodies, which, often, were even harmonized. This study has a threefold aim: first, it reasserts the fundamental role played by the koinonikon in the Holy Liturgy, by arguments that underline the ancientness of this practice as well as its survival in other Orthodox areas (such as Mount Athos and Greece). Second, the paper signals the publication, next year, of the first Romanian collection of koinonika signed by Byzantine and post-Byzantine composers (13th-19th centuries). Third, our study aims to show that these ancient chants have a special ethos, representing melodic as well as aesthetic archetypes and, par excellence, the true Classicism of Byzantine melos.

2. DIMOS PAPATZALAKIS - “Aristotle” University of Thessaloniki GREECE - The Amomos in the Byzantine Chant: a Diachronical Approach with Emphasis on Musical Settings of the 19th and 20th centuries

   ABSTRACT

   The book of the Psalms constitutes the main source from where the Offices of the Orthodox church draw their stable parts. It has been diachronically one of the most used liturgical books of the cathedral and the monastic rite. In this paper we focus on the Psalm 118, which is well known under the designation “Amomos”. In the first part of our study we look for the origin of the book of the Psalms generally. Afterwards we present the Offices in which the Amomos is included, starting from the byzantine era and the use of the Amomos in the cathedral and the monastic services. Then, we negotiate the question of its use in the post-Byzantine era. In the next section we quote the most important settings of the Byzantine, post-Byzantine and new- Byzantine composers in Constantinople, Smyrna and Thessaloniki, as well as some evidence of their lives and their musical works. In the next section we introduce some polyprismatic analyses for the verses of the first stanza of the Amomos, which are set to music in 19th and 20th centuries. After some comparative musicological analyses of the microform of the compositions or interpretations, we comment on the music structure of the settings of Amomos in their liturgical context. Our study concludes with some main observations, as well as a list of the basic sources used to write this paper.

3. CODRUȚ-DUMITRU SCURTU - National University of Music Bucharest ROMANIA - Aspects of the Paternity of Metropolitan Iosif Naniescu’s Liturgical Chant (1818-1902)

   ABSTRACT

   The Romanian Orthodox Church in the 19th century and the first half of the 20th century had a valuable generation of hierarchs protopsalts, composers, translators and promoters of the psaltic music of the Byzantine tradition. From this exceptional generation, Iosif Naniescu is the most valuable composer and interpreter of the 19th century psaltic music. By his rich musical work, Metropolitan Iosif stands out as a reference point for the composition and translation of Greek psaltic chanting. Thanks to the original compositions and translations from the old music notation system, Iosif Naniescu may be included among the promoters of the Christian music notation system in our country alongside Macarie the Monk (with whom he would collaborate), Anton Pann (with whom he bound a close friendship between 1839-1854), and Dimitrie Suceveanu (whom he promoted as a protopsalter of Moldavia). The quality of his performance is highlighted by the countless written testimonies over time. Iosif Naniescu shows a special talent and zeal in his widespread work of over 100 musical manuscripts (stored in our country and in the Holy Mountain of Athos); he is also acknowledged for the Psalms of Time, which he copied in anthologies besides his own chants. Therefore, the present article comes to assert the origins of his chants and pays tribute to classical music of Byzantine tradition.

4. ELENA CHIRCEV - “Gheorghe Dima” Music Academy of Cluj-Napoca ROMANIA - Archdeacon Sebastian Barbu-Bucur PhD – Researcher of the Byzantine Musical Tradition across the Romanian Territory

   ABSTRACT

   Professor Archdeacon Sebastian Babu-Bucur PhD is one of the most prominent representatives of Romanian Byzantinology with a tireless activity spreading throughout different fields – research, psaltic musical creation, teaching, performing. Our study focuses briefly on several of the researcher’s achievements, some of his main concerns having been the Romanianisation process of the church chant in the 18th century and the manuscripts elaborated by Romanians. We highlighted the merits of the Byzantinist musicologist who contributed to the discovery of most of the Romanian manuscript no. 61 in the Romanian Academy Library, who tracked down and catalogued over 250 Romanian manuscripts to be found in the libraries from Mount Athos, who demonstrated through documenta and transcripta editions the significance of the activity of various Romanian psalm readers whose contribution to the translation of chants in Romanian had been, up to that moment, almost unknown. Archdeacon Sebastian Babu-Bucur’s tireless work as a researcher of Byzantine music contributes to a better knowledge and understanding of the evolution of this type of music in the 18th and the 19th century and leads the way towards new investigations in the years to come.

5. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - “George Enescu” National University of Arts Iasi ROMANIA - Constantin Catrina – a Life in the Service of the Romanian Music

   ABSTRACT

   A complex personality, with multifarious concerns in research as well as in composition, Constantin Catrina (1933-2013) was active as a folklorist, historian, musicologist, Byzantinologist, composer; he dedicated his entire life to the research of the Romanian music, viewed in all its manifold manifestations: folklore music, Orthodox church music of the Byzantine tradition as well as lay music. His investigations were directed mainly towards the area of Brasov and its surroundings. He diligently studied documents about the musical life of the city in archives and libraries, discovered interesting information about the cultural personalities of this old Transylvanian city, with rich cultural traditions and diverse influences. He also managed to reveal their connections with other cultural centres in Romania. He was a pioneer in the field of Byzantinology, filling a space left empty in the history of Byzantine music by emphasizing the activity of an important centre of church music teaching and education in central Transylvania – the School of “Saint Nicholas” Church in Scheii Brasovului between the 15th and 20th centuries. In terms of folklore research, he investigated the areas related to Brasov and collected a rich ethnographic, literary and musical material which he published in reputable collections. In all three lines of activity, he wrote and published an impressive number of articles in the local and specialised national press, thus proving to have a genuine passion for research and for the dissemination of its results to the specialists and the general public.

B. Contemporary creation, musicology and musical interpretation

1. MIHAELA-GEORGIANA BALAN - “George Enescu” National University of Arts Iaşi ROMANIA - Aspects of Musical Semantics from the Perspective of Structuralism, Semiotics and Narratology

   ABSTRACT

   Music is a universal force, a widely spread mean of communication on the entire planet, because it has a strong ability to influence human emotions, even without words (when referring to instrumental or symphonic music). Thus, music is one of the most challenging arts in 'deciphering' the hidden message of its creator. The present paper is focused on three analytical techniques which imposed themselves in the musicology field of the 20th century – structuralism, semiotics, narratology. Our purpose is to offer a general outlook on these perspectives and some specific principles of applicability when approaching a musical score, in terms of formal construction, sonorous structures, equivalence classes applied to musical elements, energetic potential of musical isotopes using modal verbs, essential aspects in determining the narrative frame (spatiality, temporality, actoriality). Structuralism, semiotics and narratology emerged as independent sciences successively, during half a century, influencing each other in a stimulating coexistence which enabled a wide scientific opening until present.

2. NELIDA NEDELCUȚ, LUCIAN GHIȘA - “Gheorghe Dima” Music Academy Cluj-Napoca ROMANIA - Interpretative and Compositional Connotations from a Musicological Perspective

   ABSTRACT

   Musicology, viewed as a general science regarding all the defining elements of music, can approach compositions using hermeneutical methods, both through a critical view on the interpretation, the stage performance of the creative act, and through the subsequent musicological writings, becoming a “meta-interpretation” that requires a thorough exegesis. The couplet hermeneutics-interpretation together with that of compositional concept versus stage production are the ones underlying our research, while hermeneutics is the very art of performing that penetrates the most cryptic elements present in the musical act, viewed from the perspective of the triad creation-interpretation-reception. In an attempt to emphasize the ways in which the composer suggests to the performer certain indications for stage performance, through writing, agogics, dynamics and special sound effects, we intend to study, from the standpoint of the musicologist, the piece 5 tablouri cu umbre(le) 1 by Constantin Rîpă. Built on a structure of five tableaux, the work comprises fifteen songs on poems by five contemporary Cluj poets and outlines a new concept of musical performance, which aims to experiment in composing music with the idea of the primordial nature of the poetic text, which is associated with elements of motion and gestures of the interpreters and is based on an arbitrary compositional concept, a defining technique that can be found in a great part of the choral creation of this composer.

3. ROSINA CATERINA FILIMON - “George Enescu” National University of the Arts Iași ROMANIA - Decoding the Musical Message via the Structural Analogy between Verbal and Musical Language

   ABSTRACT

   The topic approached in this paper aims to identify the structural similarities between the verbal and the musical language and to highlight the process of decoding the musical message through the structural analogy between them. The process of musical perception and musical decoding involves physiological, psychological and aesthetic phenomena. Besides receiving the sound waves, it implies complex cognitive processes being activated, whose aim is to decode the musical material at cerebral level. Starting from the research methods in cognitive psychology, music researchers redefine the process of musical perception in a series of papers in musical cognitive psychology. In the case of the analogy between language and music, deciphering the musical structure and its perception are due, according to researchers, to several common structural configurations. A significant model for the description of the musical structure is Noam Chomsky’s generative-transformational model. This claimed that, at a deep level, all languages have the same syntactic structure, on account of innate anatomical and physiological structures which became specialized as a consequence of the universal nature of certain mechanisms of the human intellect. Chomsky’s studies supported by sophisticated experimental devices, computerised analyses and algorithmic models have identified the syntax of the musical message, as well as the rules and principles that underlie the processing of sound-related information by the listener; this syntax, principles and rules show surprising similarities with the verbal language. The musicologist Heinrich Schenker, 20 years ahead of Chomsky, considers that there is a parallel between the analysis of natural language and that of the musical structure, and has developed his own theory on the structure of music. Schenker’s structural analysis is based on the idea that tonal music is organized hierarchically, in a layering of structural levels. Thus, spoken language and music are governed by common rules: phonology, syntax and semantics. Fred Lerdahl and Ray Jackendoff develop a musical grammar where a set of generating rules are defined to explain the hierarchical structure of tonal music. The authors of the generative theory propose the hypothesis of a musical grammar based on two types of rules, which take into account the conscious and unconscious principles that govern the organization of the musical perception. The structural analogy between verbal and musical language consists of several common elements. Among those is the hierarchical organization of both fields, a governance by the same rules – phonology, syntax, semantics – and as a consequence of the universal nature of certain mechanisms of the human intellect, decoding the transmitted message is accomplished thanks to some universal innate structures, biologically inherited. Also, according to Chomsky's linguistics model a musical grammar is configured, one governed by wellformed rules and preference rules. Thus, a musical piece is not perceived as a stream of disordered sounds, but it is deconstructed, developed and assimilated at cerebral level by means of cognitive pre-existing schemes.

4. GABRIELA VLAHOPOL - “George Enescu” National University of Arts Iaşi ROMÂNIA - The Subject – A Key Element of the Fugue Form during the 20th Century

   ABSTRACT

   The great stylistic epochs of the past mostly had syntaxes and specific forms, escaping in the context of the application of polyphonic syntax to the tonal system. The twentieth century, characterized by a continuous mobility and search in the field of the musical language, does not intend to create new musical forms but takes preexisting patterns, which adapt to the creative contexts specific to the composers. Thus, despite the blurring of some of the fundamental elements, other factors of configuration and construction were maintained and amplified, as well as the particular phenomenon, the most significant phenomenon being the development of the thematic principle, which will have its particular manifestations in the fugue form, the diversity of its interpretations bearing the mark of some new directions.

5. PETRUȚA-MARIA COROIU, ALEXANDRA BELIBOU - Transilvania University Brașov ROMANIA - Performing practice – comparative analysis

   ABSTRACT

   Musical notation and its relationship with the concept of performance is very complex, depending on the context. Our paper discusses some important ideas about performance, referring to ascpects specific to great conductors such as S. Celibidache and W. Furtwängler. We begin by outlining the basic concepts behind their interpretations before going into more detail with specific examples.

6. DALIA RUSU-PERSIC - “George Enescu” National University of the Arts Iași ROMANIA - Critical Reception of Late 19th Century Iași-based Music. Alexandru Flechtenmacher

   ABSTRACT

   In late 19th-century periodicals, music criticism captured only a few details on the composition techniques, the structural organization, the rhythmic-melodic or vocal and stage interpretation of various performances. The press shed light on these pieces only at an informative level, mentioning titles, composers, and interpreters and even omitting some details due to, on the one hand, the authorities’ indifference to the musical phenomenon and, on the other hand, the editors’ sheer ignorance of particular stylistic or musical language features. However, the attempts made by the personalities active in the cultural and artistic life were real and unrelenting, their results being guided by the desire to promote music with specific national traits. This study provides an analytical perspective on the current reception of that social-artistic context. Taking into account that new sources have favored a more detailed and profound investigation of the 19th-century critical phenomenon, our analysis supplements the information presented in the music history studies already published in Romania. Consequently, the first section of this paper approaches the extremely dynamic phenomenon represented by the creation of new journals / newspapers in the 19th century. It is our belief that starting from general journalism, we can acquire a better understanding of the development of musical criticism. This research aimes to discover new dimensions of Iași-based music, placing special emphasis on the critical reception of the composer Alexandru Flechtenmacher. We will follow its reflection in the Romanian press, starting from the first accounts in this respect, and ending with the subsequent assessments formulated in 20th-century musicology. Although the texts that tackle musical issues are quite few and social aspects prevail in the commentators’ list of interests, by combining the information provided by general literary, historical, social sources with the details included in specialized articles we can create a new perspective on late 19th-century Iași-based compositions.

7. CARMEN CHELARU - “George Enescu” National University of Arts Iași ROMANIA - Romanian National Anthems. Historical, Stylistic and Aesthetic Considerations

   ABSTRACT

   This text represents an abridgement of an extensive research paper, recently completed, and titled The Song-Symbol, History and Content. About the National Anthems. It has not been long since I wrote about a sensitive subject: that of prejudices in considering and reconsidering history, those which could manipulate (in fact do manipulate!) consciences positively or negatively, and sometimes generate extremist ideas and attitudes (Chelaru, 2017). Following the course of history, a dilemma arose regarding the national anthem, particularly regarding its origins, the circumstances under which a particular anthem was chosen, and above all, comparisons of one anthem to another. From a general point of view, the first observation is that the anthem, especially as it is perceived nowadays in Europe, involves historical meaning, symbols of human communities and nations. As a result, I want to suggest certain improvements towards the current configuration of this musical genre. First I will summarize the history of the Romanian national anthems, beginning with the very first one, adopted during the reign of Alexandru Ioan Cuza, continuing with the monarchic period, then the anthems of communist Romania, and finally the present one, Deșteaptă-te, române! – which is in fact the oldest of all. The main reason I chose this issue does not concern purely academic curiosity; it pursues my entirely subjective interest in the circumstances that prompted Romanians to adopt, over the last century and a half, just these hymns and not others.

8. CONSUELA RADU-ȚAGA - “George Enescu” National University of Arts Iași ROMANIA - Ioan Pavalache – Polyptic Coordinates of a Musicianʼs Life

   ABSTRACT

   Ten years have passed from the death of conductor and professor Ioan Pavalache. Born in Chișinău, Ioan Pavalache went through the difficulties of the 1944 refuge. He finished his studies at Bucharest, choosing to practice in the field of music. His great passion was conducting, that is why he preferred to leave the capital and to come to Iași for conducting the “Gavriil Musicescu” Choir of Moldavian Philharmonic and at the same time the Romanian Operaʼs Choir. He linked his destiny to the activity of the Philharmonicʼs Choir wich he led for 32 years, raising the ensemble to a high artistic level. He did not decline the involvement in organizational activities, which is why he managed the Romanian Opera from Iași as an artistic director. The enthusiasm and the professional skills turned him toward the academic career and at The Conservatory formed plenty of young conductors, who pursue today their activity in residential institutions. A continuator of the choral tradition, Ioan Pavalache founded “Camerata” Choir , which had a rich activity at national and international levels. The coordinates of a life dedicated to music deserve to be known at present and not only then…

BOOK REVIEWS

1. LUMINIȚA DUȚICĂ - “George Enescu” National University of the Arts Iași ROMÂNIA

   Petruţa Măniuţ-Coroiu – A Philocalic History of Music

2. LOREDANA IAȚEȘEN - “George Enescu” National University of Arts Iași ROMÂNIA

   Four Centuries of Lied with Grigore Constantinescu

3. PETRUȚA MARIA COROIU - Transilvania University Brașov ROMÂNIA

   Luminița Duțică – An Exceptional Collection of Musical Studies

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Senior editor – Prof. PhD. Liliana Gherman, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Assist. Prof. PhD Mihaela-Georgiana Balan,, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Romanian music – stylistic identity and context

How are Romanian music works situated in the European or worldwide context – this has been the fundamental topic of musicological research in Romania for twenty years, to which the contents of issue 16 of Artes. Journal of musicology are affiliated. By studying both historical and contemporary Romanian composition in relation to the world of music, the authors of the articles, also present in the similarly-themed symposion at the 19th edition of the FESTIVAL OF ROMANIAN MUSIC, Iaşi, October 2016, intend to overcome the paradoxical peak stage of 1970 to 1990. On the one hand, that period was characterised by an eruption of substantial information, by a scientific level and the originality manifested especially in the study of George Enescu's works. On another hand, however, a nationalistic ideology coupled with an increasingly abstract/conceptual analysis of musical language and the lack of translations into European languages determined the composition of a unilateral partial picture and deepened the low level of knowledge of our music available in the international artistic and scientific world. Varying in range, the studies featured in this issue offer novel topics in the announced thematic area: rediscussing old Romanian music from the perspective of the relativity in contemporary historical researh, reassessing works or texts about music by connecting them to the European sources of the time, specific contributions to the knowledge about certain compositions, theoretical concepts belonging to Romanian composers from neighbouring territories, premiere analyses of recent works, etc. We continue to present volumes of musicology by reviewing a substantial and significant restitution to the research of Romanian folklore. Ph.D. candidates, developing musicologists or personalities of musical research from Iaşi, Bucharest, Chişinău, Braşov propose a dialogue of ideas about and images of the Romanian art of sound through the contemporary means and directions of the science of music.

Editor-in-chief,
Prof. Laura Vasiliu, PhD

CONTENT

STUDIES

1. CARMEN CHELARU - “George Enescu” National University of Arts, Iași, Romania - Required Dichotomies in the Romanian (Music) History – Regarding Antique and Medieval Eras

   ABSTRACT

   History recounts subjective facts and thoughts that nevertheless must be approached impartially. Two important historians, Neagu Djuvara and Lucian Boia discuss this topic in a new perspective, far from sympathies and antipathies, as well as manipulations of any kind. So, they provide a valuable example that may also be applied to the history of arts, including the Romanian musical art. The study provides a synthetic view on the history of music in the Carpatho-Danubian territory over three periods – pre-Roman, Daco-Roman, and Middle Ages. Although there is little material evidence about Thracians, Getae and Dacians, a lot has been said and written on this issue. As long as we lack sufficient internal and plausible evidence, we may just make suppositions concerning the music of these ancestors. Folklore was the oldest musical branch that had preceded the formation of the Romanian language. It is difficult though to establish whether traditional artistic productions belonged to the Getae-Dacian layer or to the Latin one. Two branches may be identified in the early local medieval music: the traditional and the religious one. The first did not evolve differently compared to the previous period. The religious music developed according to the social organization and ethnic statements. The genuine Middle Ages brought with it the existence of three important musical branches: folklore, religious and court music. This writing does not seek to be original but rather aims to provide an objective image referring at information and documents found by famous historians and historians of music.

2. LOREDANA IAȚEȘEN - “George Enescu” National University of Arts, Iaşi, Romania - Alexandru Zirra’s Stage Creation in National and International Context

   ABSTRACT

   Alexandru Zirra, a prominent personality from the interwar musical period of Iaşi, whose impressive work, carried out across various fields (composition, performance, musicology, teaching) has challenged researchers to dedicate many pages to him in their specialized volumes, unfortunately continues to be surrounded by mystery even in the 21st century. Although his creations, across all genres (chamber, choral, symphonic, vocal-symphonic, opera) have been analyzed, and glowing reviews have been written on the occasion of some first auditions, the majority of his opuses have remained virtually unknown. For example, only two of his five significant stage creations (the historical opera Alexandru Lăpuşneanu and the fairy-opera Capra cu trei iezi [The Goat with Three Goatlings]) were performed at the Romanian National Opera in Bucharest in 1941, just a few years before his passing (1946). This is a discouraging fact, given that we are referring to a musician with a mobilizing artistic temperament, who strived, throughout his career, to promote his work. The lack of interest from the part of professional musical institutions in interpreting Alexandru Zirra’s opuses, from all genres, yet especially those from the lyrical theatre genre, has determined us to review the literature on the topic. We have discovered that most authors have commented on his creations in relation with their creator’s belonging to the interwar generation. Therefore, in our research, we will adopt a general approach to Alexandru Zirra’s performances from a historical and stylistic perspective, not only in the national context, but also in relation to the trends and opuses from the West European music of the first decades of the 20th century.

3. ROXANA SUSANU - National College of Music “George Enescu”, București, Romania - Dimitrie Cuclin Analyzing the Modes in the Romanian Folk Music

   ABSTRACT

   The original and prolific composer Dimitrie Cuclin conceived a particular musical system, with metaphysical correspondences, implemented by him in his own creation. The theoretical model of his functional system could be a starting point of a new and coherent interpretation of the modalism in the Romanian folk song. Being nonconformist and provocative, Cuclin reconsidered the old tonal system, starting from neo-Pythagorean principles, and reorganized the musical functions and their relations following a personal logic, manifesting in his theories and compositions the obstinacy of a philosopher in scholasticism. The Tonic, the Dominant, the Subdominant and the Leading tone get roles which are sometimes in contradiction with the traditional musical logic, but their roles are redefined from the perspective of a movement between two parallel universes described in his metaphysical works. His musical thinking included the ideas of his contemporaries (Vincent d’Indy, Hugo Riemann) and is similar to those of Ernst Kurth, Wilhelm Worringer, but his meta-musical conception based on psychology and metaphysics led to a more subtle analysis of the Romanian folk modes and left a specific stylistic mark on his compositions inspired from the modal system, which are peculiar in the Romanian music. His music turns into an image of a superior world, and the understanding of its elements (the musical tonal functions) and their relations leads finally to the knowledge of the physical and metaphysical universe.

4. LAURA OTILIA VASILIU - “George Enescu” National University of Arts, Iași, Romania - Reconsidering Pascal Bentoiu’s Aesthetics in the Light of European Sources, International Synchronisation and Contemporary Application Orientations

   ABSTRACT

   Published in the early 1970s (Imagine şi sens, 1971, Deschideri spre lumea muzicii, 1973, Gîndirea muzicală, 1975), Pascal Bentoiu’s theoretical works had a paradoxical destiny. On the one hand, they informed many musicians, being included in the mandatory bibliography of courses in aesthetics at conservatories in Romania; on the other hand, substantial proof of the understanding of and capitalization on the works can be found neither in the press of the time nor in the subsequently published scientific literature. The simple explanation is that his romantic concept of idealist philosophy based on readings in Kant, Hegel and Bergson was clearly expressed – despite some attempts (rhetorical tricks) at hiding it – and at odds with the dominant Marxist materialism of the years of publication. This study identifies a few fundamental ideas of his aesthetic concept centered on the psychology of reception, like: 1. The primordial character of a global perception of musical articulation/composition (metaphorically expressed through the term of image) in relation to the analytical process of sonic parameters; 2. the primacy of (creative and receptive) musical awareness before the physical laws of sonic material; 3. the constitution of musical thinking as a logical mental activity operating with “phonic identities” on the axes of time and space, psychologically/metaphysically connected through the formula “spacial-temporal continuum”. Comparing Pascal Bentoiu’s concept with his main theoretical source – Ernst Kurth’s Musikpsychologie (1931) –, in its turn a combination of the Gestalt theory (the perception of the whole) with Schopenhauer’s concept of the creative/creator’s will and with the phenomenon of the subconscious revealed by Freud, proves the Romanian aesthetician’s integration with the main flow of European thinking – a singular case in the Romanian musical culture of the time. Revealing possible parallels with American aesthetic positions – we are referring to Leonard Meyer’s originally gestaltist psychological method (Emotion and Meaning in Music, 1956) – and the (indirect) consequences of Bentoiu’s concepts at the level of contemporary musical education, musicological analysis, the psychology of creation are projected as complementary objectives of this research.

5. PETRUȚA-MARIA COROIU “Transilvania” University, Brașov, Romania - Iconic Images in the Aurel Stroe’s Concertos

   ABSTRACT

   Among the original images which distinguish Aurel Stroe’s creation from a stylistic point of view the most representative are: “sonorous objects”, “the dissipative fugue”, “the matrix-chord”, “the separate evolution”, “the carnival”, “the secret harmony”. The esthetic explication of these concepts integrated in the musical discourse and their connection with the sonorous expressive level offer multiple satisfactions to those who study in depth Aurel Stroe’s musical creation.

6. SVETLANA BADRAJAN - Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova - Aspects of Capitalizing on the Folkloric Source in the Work Concerto Brevis The Clock by Valentin Doni

   ABSTRACT

   Valentin Doni (born 1955), originally from Moldova, is a complex musician, known as conductor, composer and performer. In the general context of contemporary music, he has captured the interest of both melomaniacs and industry critics. The national musical ethos, as the composer mentioned himself, has always been his source of inspiration. He attempted and succeeded at “reconciling” folklore melodies with modern compositional techniques. His extremely personal way of musical thinking has evolved over the years into a perfect use of musical folklore, which he adjusted to his own musical thought and which was ultimately essential in creating original artistic works. Proof of this is Concerto Brevis The Clock, which stands out through its structural and conceptual unity, its dynamism, the logic of the musical discourse, and the rich orchestration. The musical theme, on which the musical variations are based, has been taken across from the repertoire of the folk musician Filip Todirascu. Concerto Brevis The Clock is a unique example of capitalizing on the folkloric source in the most direct and profound way. Valentin Doni uses a well-known folkloric source creatively, transforming it into a masterpiece of academic music. This is due to his talent to perceive timber nuances, to orchestrate, and manipulate the musical sonority, as well as his deep knowledge of music and of aspects of traditional violin performance.

7. NATALIA CHICIUC - Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova - Traditional and Innovative Aspects in Gheorghe Neaga’s Quartet no. 3 for Strings

   ABSTRACT

   The present study is an analytical sketch of one of the Gheorghe Neaga’s last opuses – Quartet no.3 for strings. As a result of studying the two movements of the work we will find that the author remains an adept of tradition while rallying at the same time to the innovations that presents the postmodern period. Between these the main role is given to formal principle, which is found in a double hypostases: old and new. In a bipartite architectural structure – avoiding the classic romantic quadrature –, the creation includes a number of important innovations introduced by the composer based on regularities known for centuries. These include some differences between movements (by number of measures, by sectioning accuracy of forms) and the issue of the lyrical quartet center location. But can not be ignored any other representations of the musical language. Without neglecting the thematism and its treatment techniques, must be mentioned, however, the surprising relationship between polyphony and harmony. And the fact that tonal gives the way to modal techniques, it is not a new for the composer's period of maturity. In this context, although dedicated to a classical genre, the work is further proof that the string quartet has always been a laboratory in which to experiment with new ways of expression, harmony, polyphony, etc. Therefore, being a traditional modernist, Gheorghe Neaga does not innovate so radically the musical language, but uses modern language if necessary.

8. LEONARD DUMITRIU - “George Enescu” National University of Arts, Iași, Romania - Related Sonorous Metaphors in the Lieds for Voice and Piano by Roxana Pepelea and Leonard Dumitriu, on Vasile Burlui’s Lyrics

   ABSTRACT

   This research paper is focused on the compositional methods that the two music creators resort to, in a definitely unique project for the Romanian contemporary musical space, if not internationally. Taking eight poems by Vasile Burlui, as a starting point, Leonard Dumitriu and Roxana Pepelea write music on the same lyrics, roughly the same time, yet without discussing each other’s creative vision. Members of the same generation, alumni of “George Enescu” Music Academy in Iaşi, late Vasile Spătărelu’s composition class, in the 80’s of the last century, the two protagonists of the voluntary experiment prove amazing resemblances (or perhaps less so …) in their deep compositional thinking, and produce similar responses to many of the ideational problems raised by the lyrics. Since the very first audition of the lieds, the two composers have noticed that, beyond Vasile Burlui’s exquisite, unique feelings and emotions, which are unavoidable and can therefore only be mirrored in their music, they are bound by their former mentor’s simple, human, bright soul depth. Especially in one of Roxana Pepelea’s lieds, the playful imagination of “Made”, as friends and students would call Spătărelu, brightly transpires and leaves no room for interpretations in terms of conceptual descent. The experiment outcomes are 16 lieds in a mirror, which confirm the strength, reliability and viability of the compositional school in Iaşi.

REVIEWS

1. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ - “George Enescu” National University of Arts, Iași, Romania

   Reclaiming Bukovina’s Musical Folklore Heritage Collected by Alexandru Voevidca at the Beginning of the 20th Century for the Contemporary

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Senior editor – Prof. PhD. Liliana Gherman, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Creativity, musical life and cultural crossroads in the area of Moldova

Issue number 15 of the journal Artes – renamed Artes. Journal of musicology – groups together scientific studies and book reviews reflecting preoccupations for the research of works and cultural phenomena born in or defining the area of Moldova, with an extension towards Bessarabia and the Ukraine. The content of ideas seems to further the spirit of the International Musicology Conference, Musical Romania and the neighbouring cultures. Traditions, influences, identities, a conference organised by the “George Enescu” University of Arts in 2013 – an event which has emphasised the existence of multiple musical and cultural links in the area of Eastern and South-Eastern Europe, a musicological topic area still under research. The already traditional collaboration through scientific dialogue between the musicology of Iaşi and the research conducted in Chişinău, and the more recent one with the ethnomusicology practiced in Cernăuţi enable a comparative analysis of both folkloric traditions and present-day compositions. Concurrently, the studies in this issue reflect the musicological activity in Iaşi, with some of them originally as scientific papers presented during Musicology symposium Identity and stylistic contextualisation in Romanian musical works, 4th edition, 2014. Other articles present research in the mentioned content area. The musicological approaches vary both at the level of subdomains and of analysis techniques, attempting to observe the same scientific parameters: inclusion in the sphere of research through consistent references, clarity and coherence of content, terminological accuracy and originality within the subject area. A first category of articles illustrates the musical history of Iaşi, with a general profile of historiographic research – Lost or endangered musical edifices in Iaşi, a study drafted by musicologist and professor of music history Carmen Chelaru – or of monographic research – Ella Urmă. A life dedicated to singing in Iaşi, signed Loredana Iaţeşen, also dedicated to historical works in musical Iaşi. This issue also features studies of contemporary Romanian composers with Moldavian origins – an original analysis of vocal miniatures written by Felicia Donceanu (born in Bacău) – A hermeneutic perspective on two songs by Felicia Donceanu: “Cu penetul” and “La mijloc de codru des” offered by young musicologist Mihaela-Georgiana Balan and the monographic study Liviu Dănceanu – Reflection of music vs. Music of reflection, written by Laura Otilia Vasiliu. The traditions and contemporary works in the old Romanian territories of Bucovina and Bessarabia are represented in the study Folk musical creativity in the development of cultural traditions among youth, a Romanian-Ukranian comparison debated on by Yaryna Vyshpinska from the “Yuriy Fedkovych” Chernivtsi National University. At the same time, compositional and musicological aspects in the Republic of Moldova are eloquently revealed in the article Some of Vladimir Axionov’s musicological outlook on Gheorghe Neaga’s compositions by Natalia Chiciuc, a PhD student in musicology with the Academy of Music, Theatre and Fine Arts in Chişinău. This issue is the first one to feature book reviews by selecting significant publications referring to the musical works of Iaşi – Carmen Chelaru (coord.), Studii de muzicologie de & despre Vasile Spătărelu [Musicology studies by & about Vasile Spătărelu], Iași, Editura Artes, 2015 –, volumes of reference launched in Iaşi – Grigore Constantinescu, Patru secole de operă. Istorie şi stiluri, personalităţi creatoare, capodopere, repertorii [Four centuries of opera. History and styles, creative personalities, works of art, repertoires], București, Editura ONB, 2014 – or by representing bibliographic titles, which are also fundamental for current musical research – Manfred F. Bukofzer, Music in the Baroque Era, London, J.M. Dent & Sons LTD, 1948..

Editor-in-chief,
Prof. Laura Vasiliu, PhD

CONTENT

STUDIES

1. CARMEN CHELARU, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - Lost or endangered musical edifices in Iași

   ABSTRACT

   The same as Prague or Florence, the city of Iași is a place blessed by the Muses for anyone who is fond of culture. Perhaps nowhere in Romania does exist such a consistency of history, culture and fame as it is here! Our study is not a result of the old times nostalgia, but an alarm to those who should keep available places, things and monuments involved in the Romanian arts, culture and genius. In Salzburg almost each street or building is telling us about Amadeus. Iași includes all sort of memories about famous names, Romanian or European, which unfortunately disappear one by one. On the occasion of the single Romanian Music Festival (18th edition, Iași 2014), we decided to expose information and warnings regarding some musical edifices in Iași which do not exist anymore or they soon disappear. Among others, Ghica House, edifices on Lăpușneanu Street, Sadoveanu estate and further more. Culture means not only being spectator, onlooker, outsider; culture means education, knowledge, morals, law and so on. Unfortunately, as inhabitants of Iaşi city we have to do infinitely more to build a cultural city: socially, economically, and above all as civic attitude!

2. LOREDANA IAȚEȘEN, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - Ella Urmă. A life dedicated to singing in Iaşi city

   ABSTRACT

   A remarkable personality in the musical life of Iași in the second half of the 20th century, who turned the honorable age of 95 only this year, the soprano and professor Ella Urmă is an example of professional and human dedication. We honour her today both in light of her exceptional performances, which became a reference in the universal and Romanian repertoire, as well as from the perspective of her outstanding career as an elite pedagogue, who facilitated the training and affirmation of young talents on a national and international level. Moreover, her name is associated with the intense organizational activity which she supported in her capacity as founder of the local higher education professional singing school. On the basis of the bibliography provided in dictionaries, encyclopedias, historiographical syntheses, memoirs, chronicles and interviews, this study aims to rebuild a personality from the musical scence of Iași of days gone by, who, in her prestigious artistic life, was uniquely concerned with carving out a lyrical career, in the service of her teaching activity.

3. NATALIA CHICIUC, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Republic of Moldova - Some of Vladimir Axionov’s musicological outlook on Gheorghe Neaga’s compositions

   ABSTRACT

   Artistic figure of the composer Gheorghe Neaga is an elaborate and indispensable phenomenon for the autochthonous musical art. Among those who offered to the posteriority important musicological researches is found Vladimir Axionov. His investigations – whose object of study is the symphony and symphonic music genres, the evolution or periodization of the autochthonous symphonic music, folklorism and the influence of folklore on the composing techniques, the problem of style, etc. – remain fundamental for the national musicology, and the frequent analysis of the opuses of the composer Gheorghe Neaga in virtually all his studies – separately or together with the research of the compositions of other authors – shows the important role that Neaga’s compositional repertoire plays in the creative processes performed in the local music and in its many trends. However, in almost all investigations signed by Vladimir Axionov – it addresses repeatedly different problems of the history and theory of music – musicologist found masterly examples from the work of Gheorghe Neaga, proposing them up as a model for subsequent musicological researches. Therefore, this article contains some findings of musicologist on various lines of research based on Neaga’s opuses, as three symphonies, vocal symphony Perpetuum Mobile, suite for orchestra, symphonic poem Danco, violin concerts, Quartet No. 1 – all considered

4. YARYNA VYSHPINSKA, “Yuriy Fedkovych” Chernivtsi National University, Ukraine - Folk musical creativity in the development of cultural traditions among youth

   ABSTRACT

   Culture and traditional music form an integral part of the exploration and penetration of the essence of the national genotype of any nation or nationality. They represent the specific nature of each ethnic group as encrypted in sound, tone and song genres. The formation of folk traditions and customs among young people is important as a way of forging national consciousness and patriotism. Bukovina is a land where different peoples lived and worked together, treating each other with respect, developing their own culture, which became a presentation of every nation. Over time, due to historical circumstances, mutual influence between peoples had developed and strengthened. They became so strong that it affected the creation and borrowing in the traditional musical culture of the peoples of Bukovina – their melodic intonational phrases, rhythmic constructions, modal, metric-rhythmic, thematic, musical and poetic orientations of the folk songs. This is especially seen in joint Ukrainian and Romanian rural communities, where one can still feel the musical flavour of folk songs, dancing, and where instrumental music is united by common traditions and forms of expression. Residents of these areas are not only well-educated in the language, musical culture, customs and traditions of each other, they are also connected by much stronger bonds – bonds of the family, church and community. As for our study, it is important to examine such settlements in Romania, to collect folk songs by Ukrainians living in the South of Bukovina, to make a comparative analysis of samples of folk music, to create a musical encyclopedia of Ukrainian folk songs of the Bukovina, North and South.

5. MIHAELA-GEORGIANA BALAN, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - A hermeneutic perspective on two songs by Felicia Donceanu: Cu penetul and La mijloc de codru des

   ABSTRACT

   In Romanian musical culture, Felicia Donceanu remains a reference name for having composed songs in which she realised an original synthesis between Romanian folkloric elements and modern intonational systems. The present paper is focused on the compared analysis of two songs composed by F. Donceanu – Cu penetul ca sideful [With plumage as nacre] and La mijloc de codru des [Midst the dense old forest stout], included in the cycle entitled Imagini [Images] based on Mihai Eminescu’s poetry. The detailed analysis of musical language elements represents the basis of the musicological investigation, while the hermeneutic commentary, focused on the symbiotic aspects between sonorous parameters and M. Eminescu’s lyrics is formulated in order to grasp as deeply and widely as possible the semantic substrate of the musical-poetic discourse.

6. LAURA OTILIA VASILIU, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - Liviu Dănceanu – Reflection of music vs Music of reflection

   ABSTRACT

   The study is an introduction to the works of Liviu Dănceanu, renowned theoretician and practitioner of Romanian music during the last three decades. Liviu Dănceanu was born in 1954 in Roman, he graduated the National University of Music from Bucharest (1980) in the composition class of Ștefan Niculescu. His work includes more than 150 musical works, 20 books in musical philosophy and hermeneutics, numerous articles. As a director and conductor of the Archaeus ensemble, founded in 1985, he has held a rich concert life abroad. He won numerous awards in composition, among which: “Studium de Toulouse Prize”, 1986, The Award of Romanian academy, 1989, awards of UCMR, 1988, 1990, 1994, 2001, 2004, 2006, ACIN award (for film music, 1988). His compositions have been ordered by festivals, musical associations or orchestras worldwide. If at first superficial glance, his work is centered mostly on the creation, interpretation and reflection of musicology, its more attentive reception presents the unity of his artistic manifestations, a permanent contemplation about the world, human condition, the philosophy of art and the fate of music.

REVIEWS

1. LOREDANA IAŢEŞEN, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - Four centuries of opera in Grigore Constantinescu’s view

   Grigore Constantinescu, Patru secole de operă. Istorie şi stiluri, personalităţi creatoare, capodopere, repertorii [Four centuries of opera. History and styles, creators, masterpieces, repertoires]. București: Editura ONB, 2014.

2. LAURA OTILIA VASILIU, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - A multiple approach to Vasile Spătărelu’s work

   Carmen Chelaru (coord.), Studii de muzicologie de & despre Vasile Spătărelu [Studies of Musicology by & about Vasile Spătărelu], Iași: Editura Artes, 2015.

3. CARMEN FERARU, University of Arts “George Enescu” Iași, Romania - Musical Baroque in Manfred Bukofzer’s view

   Manfred F. Bukofzer, Music in the Baroque Era1, London, J. M. Dent & Sons Ltd., 1948.

EDITORIAL

Editor-in-chief – Prof. PhD. Laura Vasiliu, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Senior editor – Prof. PhD. Liliana Gherman, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

SCIENTIFIC COMMITTEE

Prof. PhD. Gheorghe Duțică, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Prof. PhD. Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece)

Prof. PhD. Valentina Sandu-Dediu, National University of Music Bucharest, Romania

Prof. PhD. Pavel Pușcaș, “Gheorghe Dima” Academy of Music, Cluj-Napoca, Romania

Prof. PhD. Mirjana Veselinović-Hofman, University of Arts in Belgrade, Serbia

Prof. PhD. Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chișinău, Republic of Moldova

Prof. PhD. Violeta Dinescu, “Carl von Ossietzky” Universität Oldenburg, Germany

Prof. PhD. Nikos Maliaras, National and Kapodistrian University of Athens, Greece

Lect. PhD. Emmanouil Giannopoulos, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

EDITORS

Assoc. Prof. PhD. Irina Zamfira Dănilă, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Diana Beatrice Andron, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Rosina Caterina Filimon, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

Lect. PhD. Gabriela Vlahopol, “George Enescu” University of Arts, Iași, Romania

DTP

Eng. Victor Dănilă

Carmen Antochi

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

The 14th issue of the journal Artes includes a number of contributions of presentations given at the International Conference of Musicology organized between July 4th – 7th 2013 at the George Enescu Arts University of Iasi in collaboration with the Regional Association for the Balkan Countries of the International Musicological Society (IMS) on the topic ”Musical Romania and the neighbouring cultures: traditions, influences, identities”. The contributors are researchers from Greece, Croatia, Serbia and Romania. Four other studies have been included in this issue, authored by musicologists in Iasi, Bucharest and Timisoara, which broaden the topic initially chosen.

The journal is issued bilingually, with texts in Romanian and English, and translations provided by the authors.

CONTENT

A. Papers presented at the International Conference of Musicology ”Musical Romania and the neighbouring cultures: traditions, influences, identities”, 4-7 july 2013

1. KOSTIS DRYGIANAKIS, Volos Academy for Theological Studies, Department of Psaltic Art and Musicology; University of Thessaly, Department of History, Archaeology and Social Anthropology, Greece – “Κατά τους κάτω χρόνους” (“During the latest times”): Some thoughts on the cultural context of Greek chanting during the XIXth and the XXth centuries.

   ABSTRACT

   Although musicologists tend to overpronounce the continuity of Greek Church music (the so-called ‘Byzantine’) from the medieval times till our days, the 19th century is a period of radical changes. In a geographical area earlier dominated by imperia, the development of nationalism creates new perspectives as well as new problems, and this becomes very clear in the birth of autocephalous national Churches that break up the tradition of ecumenism. The procedures that end up to the formation of nations and national states in the region (like the effort for standardization of national languages and the development of what Benedict Anderson calls “print capitalism”) obviously trigger changes in the chanting art, which gets more systematic, homogenous and clearly entrenched inside national borders. The development of civil structures (like societies, organizations and educational institutions) suggests new patterns of musical activity, which gradually depart form the religious devotional life and later become dominant carriers of the Church music. These carriers create new channels for dissemination of the music and introduce new elements into the music aesthetics, a procedure that continues till today. The modern, West-European scientific historical and musicological approaches give rise to various questions about the present state of the chanting art and about the aesthetic qualities of chanting, at times guiding to reconstructive projects while in other cases developing theoretical documentations of the practices in use. Round the change of the century, recordings and the musical industry introduce even more new aproaches, not only in methods of writing down the music but also in ways of perceiving it. The development of formal musical education and research in the next years brings to the surface even more issues. Given all these changes, one comes to the question: To which extend the contemporary performances of the Greek Church music resemble their older counterparts?

2. IOANNIS LIAKOS; SEVI MAZERA, Higher Ecclesiastical Academy of Vella of Ioannina; Municipal Conservatory of Volo, Greece – Dionysios Foteinos: a Greek melourgos in Romania. Nektarios Vlachos: a Romanian melourgos on Mount Athos. Their enchanted Doxologies.

   ABSTRACT

   After the first blossom period of Psaltic art during the post-Byzantine period, the melopoitiko kind of Doxologies presents great development and wide acceptance. Certainly, such rise does not appear suddenly but draws its affect from the famous 17th century group of four: Balasios the priest, Petros Bereketes, Panagiotis Chrysafis the new and Germanos of New Patras. Along with these, a significant number of prominent musicians - melourgoi deliver a series of Doxologies composed in all eight echoi (modes). Daniel Protopsaltes, Petros Lambadarios, Iakovos Protopsaltes and Petros Byzantios are some of the last composers – melourgoi of Doxologies of the period between 18th and 19th centuries. To them we owe on one hand the creation and recording on musical manuscripts of the so-called slow (αργή) and brief (σύντομη) tradition on psaltic compositions according to the new kind of melopeoia and on the other the introduction of this Psaltic tradition to the Danubian Principalities and Black Sea territories at this period. Dionisios Fotinos, a great Greek scholar, poet, painter, writer, famous Psalt (chanter) and melourgos (composer) follower of the Psaltic tradition of Constantinople (as a student of Iakovos Protopsaltes and Petros Byzantios) and Ieromonachos Nektarios Prodromitis Vlachos, experienced melourgos who came from Wallachia in his way to Mount Athos, they both constitute the link to the continuity of the Psaltic tradition at Mount Athos and the Danubian Principalities. Two musical manuscripts at the Library of the Romanian Academy in Bucharest as well as one at the University of Thessaloniki and the printed version of Christodoulos Georgiades Kessaniaios (1856), preserve the Doxologies of Dionisios Fotinos. On the other hand, the Doxologies of Nektarios Vlachos, both his own as well as his adaptations of Doxologies of Greek melourgoi in the Romanian language, are displayed in many Mount Athos musical manuscripts

3. CONSTANTINOS KARAGOUNIS, Assistant Professor of Byzantine Church Music - Supreme Ecclesiastical Academy of Athens. Director of Department of Psaltic Art and Musicology of the Volos’ Theological Academy, Greece – The Orthodox Synaxaria as direct and indirect sources of the independent science “Musicology of the Psaltic Art” and its specific scientific disciplines.

   ABSTRACT

   The Musicology of the Psaltic Art, as a relatively recent science, is still in that “precocious” situation, a typical feature of which -at least, in Greece- is the absence of clearly defined sectors of scientific research. The direct and primary need for investigation of the theoretical and musical sources, as well as for study and comprehension of the development of the notation, necessarily left “for a later day” the activity in other directions; directions like the Didactic and Pedagogic of Psaltic Art, its Morphology and Analysis, its Anthropology and Psychology, its Comparative Musicology and other equally important ones. Among them, we think that the research on the Theology and Literature of the Psaltic Art is a extremely important sector; through its conclusions one could go through all the theological teachings, the “theologiseis” of the Church Fathers about the Holy Psalmody, and at the same time through all the direct and indirect historical evidences of the Church and non-Church literature on the orthodox liturgical music. Aiming to an official definition of the sector of Theology and Literature of the Psaltic Art, the Orthodox Synaxaria is a “sine qua non” field for research, which comes out to be a very important source. The texts of Synaxaria contain many interesting elements about Holy Psalmody, which can be epitomized in the following aspects.

   • Psalmody as an uninterrupted, non-stop action of the Heaven’s Church of Angels and Saints, for endless glorification of the Most-Sacred Trinity God.
   • Church Music as a guiding and saving vehicle inside the Orthodox Holy Worship, which has been cultivated and shaped by the enlightened “ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ” Church Fathers, the sacred hymnographers, “melodoi” (hymnographers and also composers) and chanters.
   • Psaltic as an Art, having close ties and being inseparably linked with the ritual elements of the Orthodox Worship, an Art which, however, went through gradual modification, reaching through the centuries high levels of artistry and virtuosity.
   • Psalmody as a personal prayer and as a vehicle for prayer into the orthodox experience of the Church in general, and of the individual faithful in particular.
   • The non-Church music, the instruments, the secular songs, the dances and the relevant, the entertainments, the popular-folk feasts and festivals etc, are demonical tools and instruments of the devil, in his effort for “stealing” the spirit of man away from the Kingdom of the God.

4. CONSTANȚA CRISTESCU, ”Bucovina” Cultural Centre, Suceava, Romania – Landmarks of the style in the Romanian psaltic music on the XIXth century. A case study.

   ABSTRACT

   Given the fact that the compositional personality of the Psalter was hardly recognized and still is hardly recognized nowadays, through the case study I propose I prove that the great personalities of the musicological byzantine literature from the nineteenth century imposed themselves not only through the masterful handling of the well-known rhetorical patterns, but also through their own creative techniques, which customizes them stylistically. I compared the solutions of the Byzantine interpretation of the text Anastasima Eothina in second mode by Macarie the Hieromonk, Dimitrie Suceveanu and Nectarie Vlachos at the architectural conception level, of the proportioning of the form, of the lexicon grouped by syntactic functions, of the ornamental system and of the melo-rhythmic dynamic.

5. SANJA MAJER-BOBETKO, Croatian Academy of Sciences and Arts, University of Zagreb, Croatia – Croatian music-historiographical syntheses in the first half of the XXth century.

   ABSTRACT

   This paper has developed as a result of the research done in the framework of the scholarly project Croatian music historiography before 1945, which has been funded by the Ministry of Science, Education and Sport of the Republic of Croatia. So far, the research in music historiography of the 19th century has been concluded.
   A completed bibliography includes works by Croatian authors active in Croatia or abroad as well as works by authors from other countries who dealt with historical issues related to Croatian music. A sum of more than 3000 recorded relevant bibliographic units so far might provide evidence of a multiple increase of the number of music-historiographical sources compared to the 19th century (around 460 were published altogether), and through analytical approach it has already been determined in this moment of the research that a great number of them surpass the previous period in its scholarly and/or professional relevance. Since Croatian music historiography of the first half of the 20th century was much more professionalized than that of the 19th century, its results were more respectable. This is seen in numerous articles and studies as well as in the music-historiographical syntheses.
   While in the 19th century only one general music history was written (but not published) in the period between 1911 and 1944 three general music histories and five national histories were published. Four of them dealt with Croatian and one with Slovakian music history. Finally, a book on Croatian music history by non- Croatian author Ivan Kamburov was published in Sofia in 1942. The authors of general music histories were Stjepan Hadrović (1911), Josip Andreis (1942) and Hubert Pettan (1942, 21943), of Croatian music histories Božidar Širola (1922, 1942), Branimir Ivakić (1930), and Hubert Pettan (1944), and of Slovakian Josip Andrić (1944). Structural odels and/or concepts, including ideological ones, are going to be displayed in the paper.

6. STEFANKA GEORGIEVA, Faculty of Education, Trakia University – Stara Zagora, Bulgaria – Musical-cultural activities in the Bulgarian emigrant communities in Romania in the second half of the XIXth century.

   ABSTRACT

   The presentation emphasizes on the musical-cultural activities performed in Brǎila, a town called by historians “the cultural capital of the Bulgarian Diaspora”. Some of the initiatives of the immigration, besides the numerous popular concerts before the citizenry and at the homes of the rich Bulgarian families, go beyond regional life and reflect on the development of the pre-liberation and postliberation Bulgarian musical culture. First of all, this refers to the appearance of forms of organized musical life with the creation of the Bulgarian-Romanian Musical Society ”Muza” (1867) and of the Bulgarian Philharmonic Society ”Mara” (1869). The ten-year stay in Brǎila of Dobri Voynikov, one of the most famous writers of the Bulgarian National Revival, as well as his co-operation with the Romanian playwright Iorgu Caragiale, stimulates the writing of “dramas with singing” which the researchers of the Bulgarian musical theatre, quite reasonably, place in the entrance of its history. Among his associates are the brothers Isidor and Mihail Mihalidi (Mihaylovich) for whose performer’s and creative activities no analog is found in early Bulgarian musical culture.

B. Papers with various topics

1. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ, “George Enescu” University of Arts – Iaşi Romania – Mihail Berezovski, an illustrative composer for the choir liturgic music in Bessarabia of the pre- and interwar period

   ABSTRACT

   The present study offers a style analysis of choir musical creation for the Liturgy by the composer Mihail Berezovschi, a major personality of music from Bessarabia, active in the first half of the 20th century. The monodic sources of the Liturgy, Vesper and Matin, as well as their adaptation are analysed. The findings indicate that Mihail Berezovschi is a continuer of the esthetics of the Russian school of choir composition regarding his own melodic inventions and the their harmonic adaptation. In terms of harmonization, his adaptations of psaltic music do not differ greatly from his original pieces, especially as they mainly resort to the main tonal steps in which the psaltic voice is rendered and less to the secondary steps; moreover, modulation is not accomplished through remote tonalities, but mainly through the tonality of the basic relative (major or minor, accordingly). Sometimes the harmonic version of the main tonality is used for harmonization, especially when the melody modulates in a chromatic voice (II, VI). As a rule, homophonic harmonization is preferred, while the harmonic pedal of the ison is absent, which normally accompanies psaltic chanting. The implification of the ornaments, the tonal harmonic arrangement of the melodic contour along with the absence of the ison somewhat dispel the natural charm of the psaltic monody; for these reasons, Mihail Berezovschi’s choir adaptations are closer to Western music for Liturgy of the harmonic choral than from Romanian choir adaptations of tonomodal writing for the Liturgy.

2. ANDREI BEJAN, Cernica Monastery, Romania – Aspects of the Chrysantine reform and its implementation in our country (XIXth century)

   ABSTRACT

   The present paper offers a synthetic approach to the personalities of the Chrysantine reform, Chrisant of Madyt, Gregorios the Protopsaltis and Chourmouzios Chartofilakos; their contribution to the thereotical and practical areas were critical in the implementation of the Chrysantine reform in Greece. The present paper also presents information regarding the schools of chanting in the historical provinces of Moldavia and Walachia which also played an important part in the introduction of the new notation and of the chrysantine repertoire to the Orthodox Church of Romania. The final part of the paper offers a codicologic description of a manuscript in chrysantine notation, namely ms. 240 – Chants for the Liturgy, compiled by Monk Martinian from the Cernica Monastery. This important centre for the Romanization of the Orthodox music at Cernica near Bucharest flourished in the former half of the 19th century, under abbot Calinic, a supporter of the church theological and musical culture in the Romanian language.

3. SERGIU CÂRSTEA, National Opera of Timişoara, Romania – Methods of study that have revolutionized the style performance of the trumpet in the XXth century.

   ABSTRACT

   The article describes a number of methods of the technical study in the twentieth century, which were the basis for the performing style changes and training of several generations of trumpet players who eventually built this style, creating new opportunities for expression, appropriate for the musical language of the XXth century.

4. CONSTANTIN STAVRAT, “George Enescu” University of Arts, Iaşi, Romania – Suite ”Pictures at an Exhibition” – arrangements and transcriptions for orchestra and chamber groups

   ABSTRACT

   Outstanding representative of Russian musical culture, Modest Petrovich Mussorgsky (1839-1881) was imposed at the same time as one of the leading figures of the universal composers of the nineteenth century. Prominent member of The Group of Five, Mussorgsky was not only a pioneer but also an innovator of Russian music in the Romantic period, as he strove to achieve a unique identity, its language influences infiltrating deep in the creation of subsequent generations. Modest Mussorgsky conceived in 1874 the Suite Pictures at an Exhibition, in a great piano accomplishment, with a melodic and rhythmic manner of great suggestive force, in an original harmonic and colorful vesting, rich in modal elements, with a unique architectonic construction.
   Enrolling in the nineteenth century masterpieces gallery dedicated to the piano, the Suite Pictures at an Exhibition is one of the most important achievements of the programmatic instrumental music from the Romantic period. The extremely colorful palette and complex harmonic sonorities, the multitude of voices, timbre and register contrasts that exceed the limits of a single instrument, the piano, all explain that the Suite Pictures at an Exhibition has been subjected for over a century immediately after its publication, to numerous arrangements, transcriptions, adaptations for orchestra, solo instruments or with piano accompaniment, for assemblies of homogeneous or mixed instruments. Inside the informative material on this subject there are about 50 arrangements and transcriptions of the whole piece or fragmentation of Pictures at an Exhibition, which certifies this suite to be included among the works that permanently cause either interpretative imagination or arouse the imagination and creative force

EDITORIAL

Editor in Chief: Professor PhD Laura Otilia Vasiliu

Editorial Board:

Professor PhD Gheorghe Duţică, University of Arts “George Enescu” Iaşi

Associate Professor PhD Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chişinău (Republic of Moldova)

Professor PhD Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

Professor PhD Valentina Sandu Dediu, National University of Music Bucharest

Editorial Team:

Lecturer PhD Irina Zamfira Dănilă

Lecturer PhD Rosina Caterina Filimon

Lecturer PhD Diana-Beatrice Andron

Cover design: Bogdan Popa

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

This volume, the 13th issue of “Artes” Magazine is new in that it addresses issues of musical Byzantinology, expanding this way the general musicology theme. This new opening was made possible by integrating under the name of “Artes” the Byzantine arts magazine “Byzantium romanicon” published by the Department of Religious Music within “George Enescu” University of Arts in Iasi. During the 17 years that have passed since it was founded at the initiative and under the coordination of Associate Prof. priest Florin Bucescu, PhD, and Prof. Gabriela Ocneanu, PhD, the “Byzantion Romanicon”, review of byzantine arts, recorded a total number of nine issues, outstanding contributions in research and Byzantine music recovery. Nowadays, the “Byzantion Romanicon” review finds a new framework – a good one, for sure – to affirm and confirm internationally research on Romanian musical Byzantinology. Therefore, the 13th volume of “Artes” Magazine contains communications presented at the International Symposium of Byzantinology organized on the 13th and 14th of July, 2012, by “George Enescu” University of Arts in Iasi, entitled “Intervals and modes. The chromatic genre. Ornaments in Romanian Byzantine music”. The volume also included another two important studies that were not subject to discussions during the symposium, but are valuable contributions to broadening the initially proposed topics.

CONTENT

Foreword

I. Intervals and modes. The chromatic genre

1. DANIEL SUCEAVA, “George Oprescu” Institute of Art History, Bucureşti, Romania – Verses of the Eight Modes and the Age of Octoechos.

   ABSTRACT

   The topic of the grassroots of octaechia (h2 o3ktahci1a) as a taxonomical principle concerning the eight modes of the Byzantine music, as well as the octoechos in terms of liturgical book to which this principle has been applied (or has originated from), has undergone several periods of time while being object to research study. Since the legendary paternity of Saint John Damascene, the pioneer of the semiography and Byzantine hymnography in church tradition, passing through the reevaluation from the first decade of the last century, resulting in considering the octoechos of Severus, the Monophysit Patriarch of Antioch (V-VI c.), as being the first certification of the hymnographical octaechia, the recent studies in which, refuting the afore-mentioned hypothesis, written proofs had been revealed, including fragments on papyrus, prior to Damascenian epoch (Greek, Georgian, Armenian, Syrian, Arabic manuscripts, some recently discovered), try to prove that the origin of the cult book, structured on the eight-week continuous sequence of the Christian liturgical calendar, is hagiopolitan (Palestinian), therefore reflecting the liturgical service of the cathedral in Jerusalem.
   The equivalence of the eight echoi (modes) of the psaltic theory with the harmoniai (a2rmoni1ai) of the Hellenic ancestry has been regarded from the beginning of more rigorous investigations on the phenomenology of the Byzantine musical art, as an artificial construction. But even those short dodecasyllabic poems, devoted to each echos that can be encountered within the Greek octoechoi in which the old ethos-doctrine of the Hellenic harmoniai late reflexion has been seen, have been considered, by the scolars who scientifically managed to publish and decipher the Byzantine musical monuments, factical poetical improvisations lacking any real ground. They appear in manuscripts starting with the XII century, in different variants, among which one later on (XVth century), published only in the midst of the last century. The most common variant that can be found in the printed books, seems to have an author, the Bishop Theodore of Cyzicus, a correspondent, among others, of emperor Constantine VII Porphyrogenitus. Although these rhymes, that pretend to portray in a naïve and obsolete metaphor, the character of each echos, have been considered, in the first scientific printed anthology, as „barren and dull (uninspired)” (illos [...] inanes et inficetos), they are still able to transmit the echo of the theological conception in connection with music’s role of spiritual loftiness of music within the Christian cult, the way it is encountered in the first writings of the Fathers of Church, as well as other authors close to our days, such as Saint Nicodemus the Hagiorite.

2. ELENA CHIRCEV, “Gheorghe Dima” Music Academy, Cluj, Romania – The Chromatic Genre in the Books Printed by Hieromonk

   ABSTRACT

   For the history of the Byzantine music in Romania, the name of Macarie the Hieromonk is synonymous with the printing of the first books of ecclesiastical music written in Romanian: Theoreticonul, Anastasimatarul and Irmologhionul, published in Vienna in 1823. The given paper aims at presenting the chromatic genre in all the above mentioned volumes, starting from the manner in which the theoretical aspects have been presented in Theoreticonul and continuing with the research of the content of the melodic formulae out of which the chants of the chromatic genre are composed in these collections. The comparative analysis between both the initial formulae and those pertaining to cadence from Macarie’s Anastasimatarul and the original Greek formulae by Petru Efesiul emphasize the importance a language bears on the structuring of the melodic discourse, but also the contribution of the Romanian psalm singers to the perpetuation of the Byzantine tradition.

3. MELANIA-ELENA NAGY, “Gheorghe Dima” Music Academy, Cluj, Romania – The chromatic genre in the podoben melodies.

   ABSTRACT

   The aim of this paper is to present the diverse manner in which the chromatic genre occurs in the podoben (prosomia) melodies, using examples taken mainly from the manuscripts kept in Cluj-Napoca libraries. Beside the frequent case of the chromatic second authentic mode exchanging scale with its plagal, there are also podobens in diatonic modes borrowing scales of the chromatic modes. We found Romanian manuscripts and also Greek ones containing series of podobens for all eight modes. Each of these podobens has a number of variants, as reflected in the chosen manuscripts and printed books. The oral tradition influence is evident once more even when we are dealing with a written repertoire, such as the one analysed in this paper.

4. DIMOSTHENIS SPANOUDAKIS, Aristotle University of Thessaloniki, Greece – A statistical approach of the chromaticity. The sticheron Σήμερον συνέχει τάφος – Today, a tomb holds Him in the new and old notation.

   ABSTRACT

   The present study proposes an interdisciplinary approach (Musicology and Mathematics – Statistic) which has to do with the analysis to the Byzantine Music through the research in manuscripts with new and old notation. More specifically, we use a mathematicallystatistically informed approach to investigate chromaticity in the sticheron Σήμερον συνέχει τάφος – Today, a tomb holds Him which is chanted as the first idiomelon of the Lauds of Mattins of Holy Saturday and it is in the second (B’) mode with finalis Di.
   According to the measurements of this study in the sticheron Σήμερον συνέχει τάφος, some conclusions for the chromaticity and the dominating notes in the old sticheraric genre arise; In the new notation dominating notes are melurgicaly-compositionally strengthened with the usual repetition via ison (Graphs 1-1[a-c]) and with the usual extension of their duration through additive duration marks (Graphs 2- 2[a-c]); Dominating notes (Δεσπόζοντες φθόγγοι) have a direct relation with the microstructural (syllables) and mesostructural (kola) verbal units of the hymnographic text, since they usually function as their first note.
   In new and old notation, the parts of the exegesis where Chourmouzios uses the soft chromatic scale correspond to the parts of the D 564 where the metrophonic structure focuses on notes G# and b / Vou and Di. In the same way, the parts of the interpretation where Chourmouzios uses the intense chromatic scale correspond to the parts of the D 564 where the metrophonic structure focuses on notes E and a / Ni and Ga. This means that in the second mode the metrophonic structure indicates the modal oscillations we see in the slow exegesis; It is about an indirect way of suggesting-showing the modulations since those are not explicitly noted (with phthorai) in the musical manuscript. These modulations or better modal oscillations will be easily noticedrecognized by an expert in old notation and oral tradition like the Three Teachers.

II. Ornaments in Romanian Byzantine music

1. VASILE VASILE, University of Piteşti, Romania – Anton Pann’s Views Regarding the Modes and Musical Ornamentation.

   ABSTRACT

   The Chrisantic reform has established, among other things, the division of the eighth into 68 elements, as the musician Hrisant de Madyt had anticipated. The Byzantine eighth according to Euclid and adopted by the Greeks had 36 elements, while Helmholtz’s eighth had 54. Eventually, an international committee decided the division of the eighth into 72 in 1881. Anton Pann replaced the division of the eighth into 68 elements with that of 22 elements; the seconds consisted of 2, 3 and 4 elements which he called: ton mic, ton mare, ton şi mai mare (small/low ton, high/large ton and larger/higher ton). In terms of modes, he will introduce the division of the eight achos into the two categories ihos şi ihos plaghios and we can remark on the use in his creation of expressive modulations; we owe him the introduction in the Byzantine music of certain modes which are specific of Romanian folk music, such as the famous hisar scale in the well-known Doxology, composed in a Dorian mode with the fourth degree which is raised. He is the first to use the major – minor parallel scales in psaltic music, frequently occurring in Romanian folk music. He will also introduce the oriental scales in religious music in Romanian: muştaar, nisabur and the enharmonique, especially the protovaris – întâiul greu, which was awarded certain weigh. The ornamentation in Anton Pann’s music is characterized by simplicity and the elimination of the melismes which did not play a significant role and he takes into account a certain specific expressiveness illustrated by the Romanian terms of which some were invented by him: grabnic şi zăbavnic. The Western terms suggest new manners of adapting the ornamentation; he introduced certain specific terms and their Romanian translation: largo – pe larg, andante – mai domol, argon – îndoit, allegretto – iutişor, domol şi dulce; he also found in Romanian equivalent terms for the ornamentation signs: psifiston – ton hotărât, omalon – neted, endofon – glas înăuntru a.s.o.

2. VASILE GRĂJDIAN, “Lucian Blaga” University, Sibiu, Romania – Ornamentation in the Church Singing of Byzantine Tradition in Transylvania. Stichera of the Vesper, to Lord, I have cried, Tone 5.

   ABSTRACT

   Previous musicology research established the kinship of the traditional Orthodox Church singing in Transylvania with the church music of Byzantine tradition, to which were added over time a series of regional folk influences. An mportant collection of songs for the church singing in Transylvania is the book of Church Songs published in 1890 in Vienna by Father Dimitrie Cunţan (1837-1910) from Sibiu - that is until today a defining landmark for the liturgical singing of the Orthodox Church in Transylvania.
   Other research – including many audio records – have shown that in the practice of the liturgical chant in the Transylvanian Orthodox parishes there is a great melodic variety for every type of song, compared with the patterns recorded in the Dimitrie Cunţan’s book of Church Songs. The interpretation performed by the different Transylvanian church singers is often characterized by a rich ornamentation, contributing in an important measure to achieve that melodic variety.
   This study aims to compare the melodic model proposed by Dimitrie Cunţan in his book for the Stichera of the 5th Tone to the "Lord, I have cried" of the Vesper with some haracteristic interpretations, transcribed from 54 more recent records available. The examples chosen are trying to highlight specific types or styles of ornamentation and their influence on the general melodic profile of that song – from close variations until more far variations, in comparison with the model of Dimitrie Cunţan.

3. IRINA ZAMFIRA DĂNILĂ, “George Enescu” University of Arts, Iaşi, Romania – THE CHEIRONOMIC SIGNS IN THE KOUKOUZELIAN STICHERARIA IN THE NATIONAL ARCHIVES IASI (NAI)

   ABSTRACT

   The present paper aims at presenting the cheironomic signs in some exemplary manuscripts to be found at the National Archives in Iaşi (NAI); these documents are four Sticheraria. The first codex is Ms. in Greek no. 198, Sticherarion syntomon, author: Petros Peloponnesios, in transitional koukouzelian notatation, not dated, the copying place is not known, the name of the copyist is not recorded, but it was probably copied in the last quarter of the XVIIIth century or in the first decade of the 19th century. The next document is Ms. 203 NAI, a Sticherarion- Kalophonicon in Greek, in koukouzelian notation in its form of the greatest development. Ms. 203 is not dated, the publication place is not known, the name of the copyist is not recorded, but it was probably copied in the last decade of the XVIIIth century or in the first decade of the XIXth century. Both mentioned manuscripts come from the Holy Mother of God Church in the town of Roman. The other documents are two unreported manuscripts: Mss. 204 and 206. Ms. in Greek 204 NAI, Sticherarion-Kalophonicon, author Crysaphes the Younger, in koukouzelian notation in its form of the greatest development, not dated, the copying place is not known, the name of the copyist is not recorded, but it was probably copied in the first half of the 18th last quarter of the 18th century. Ms. in Greek no. 206 NAI is a Sticherarion- Kalophonicon, author Germanos of the New Patra, in koukouzelian notation in its form of the greatest development, copied at the Iviron Monastery by Kir Giakoumis in 1736.
   In Ms. 198 NAI, in transitional koukouzelian notation, the number of cheironomic signs is relativelly small, because this type of notation is more synthetic. The megalai hypostaseis used in Ms. 198 are: antichenoma, psifiston, varia, omalon, eteron, paraklitiki, tromikon, piasma, lighisma, apoderma.
   In Ms. 203, 204, 206, in koukouzelian notation in its form of the greatest development, apart from the signs adopted from the Chrysantean notation (antichenoma, psifiston, varia, omalon, eteron), it appears a large number of megalai hypostaseis like: lighisma, piasma, tromikon, uranisma followed by thematismos eso with the syllable ne underneath, xironclasma, eteroparakalesma, psifistoparakalesma, the ftora thematismos esso, thes kai apothes.

III. Theory and analysis

1. MARIA ALEXANDRU, Aristotle University of Thessaloniki, Greece – Observations on the diastematic principles in Byzantine musical notations, with emphasis on Gregorios Mpounes and some links to analogous phenomena in Western Chant

   ABSTRACT

   The starting point of our investigation is Oliver Strunk’s observation about the major importance of the adoption of diastematy in Middlebyzantine notation (Specimina notationum antiquiorum, ΜΜΒ VII, Pars Suppletoria, Copenhagen 1966, p. 1).
   The paper begins with a brief reference to the diastematy in the Hermoupolis-Notation, and some considerations on the gradual change from adiastematic Palaeobyzantine notation to diastematic Middlebyzantine neumes in comparison with the development of diastematic notations in Western Chant (part I with Ex. 1-8).
   In part II with Ex. 9-16, focus is shifted on the teaching of the Protopapadike, the later Papadikai and other theoretical texts about the intervals and the notion of metrophonia (intervallic counting, in different levels of theoretical and practical application), which represents a multi-stratified key-concept for the understanding of diastematy in Byzantine musical tradition.
   Part III with Ex. 17-24 concentrates on issues concerning the preparation of a critical edition of Gregorios Mpounes Alyates’ wellknown didactic Method of metrophonia Ne, houtōs oun anabaine (first part of XVth cent.), which forms a precious guide both for the investigation of diastematy and musical texture, and represents a stable element of the late Papadike, transmitted up to the beginning of the XIXth century.

2. CARMEN DURA, “Vasile cel Mare” Orthodox Theological Seminary, Iaşi, Romania – The Evolution of Chant Exegesis in the Anastasimatarion Pann

   ABSTRACT

   This study aims to clarify the process of chant adaptation to the Romanian language. What did Anton Pann understand by adaptation? What are the limits of this pattern and what does Anton Pann see as innovation? To answer these questions, I compare the development of chant exegesis at Anton Pann based on a complete analysis of two stichera and other three examples. More exactly, I compare and contrast three musical sources: 185th - 198th Greek Manuscript, Library of the Romanian Patriarchate, 741st - 527th Greek Manuscript, 1853-1854, BAR, Anton Pann's Romanian Anastasimatarion, 1854. The study finds that, for Anton Pann, this process has the meaning of adapting the music to specific Romanian standards, on the one hand, and creating a new song, which preserves the structure, the beginning and the end, on the other hand. The study also notes Anton Pann’s interest in highlighting the expressivity of the song.

EDITORIAL

Editor in Chief: Professor PhD Laura Otilia Vasiliu

Senior Editor: Professor Liliana Gherman

Editorial Board:

Professor PhD Gheorghe Duţică, University of Arts “George Enescu” Iaşi

Associate Professor PhD Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chişinău (Republic of Moldova)

Professor PhD Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

Professor PhD Valentina Sandu Dediu, National University of Music Bucharest

Editorial Team:

Lecturer PhD Irina Zamfira Dănilă

Lecturer PhD Rosina Caterina Filimon

Lecturer PhD Gabriela Vlahopol

Lecturer PhD Diana-Beatrice Andron

Cover design: Bogdan Popa

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

On the one hand, this volume contains research papers presented within the National Musicology Symposium entitled Stylistic identity and contexs of Romanian music (5th edition, Iaşi 2011), on the other hand papers of various topics written as part of doctoral research. Most authors are Iaşi-based (The „George Enescu” Arts University or the „Octav Băncilă” National College), with collaborators from Bucharest (The National University for Music), Cluj- Napoca (The „Gheorghe Dima” Academy for Music), Braşov (Transylvania University – Music Department) and Constanţa („Ovidius” University – Faculty of Arts). The magazine is published in a bilingual Romanian-English version, with translations ensured through the care of the authors. In order to unify the footnotes and the bibliografic notes, we have made use once again – as in the case of the other published volumes – of the indications provided in the work THE TECHNIQUE OF ACADEMIC WRITIGN (Şergan C. Andronescu), published by the Publishing House of the Foundation „România de Mâine”, Bucureşti 1997.

CONTENT

A. Research papers presented within the National Musicology Symposium - Stylistic indentity and contexts of Romanian music, 5th edition, 2011

1. Carmen Chelaru, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - Romanian Music in the 20th Century: How? Where? Why?

   ABSTRACT

   The Romanian music does and does not exist in Europe. Among the causes which reduce its’ ”visibility” there are: less or even lack of information; the lack of foreign languages into the specialized database. Comparing Romanian musical genres with similar European ones, we notice a spontaneous correlation in technique and value. Remedies: much larger communication channels from and especially to the Romanian musical culture.

2. Laura Vasiliu, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - The influence of Central European musical culture on modern Romanian composition. Case study: Pascal Bentoiu

   ABSTRACT

   The impulse provided by the configuration of modern national styles under the decisive and wide-reaching influence of Bartók’s compositional technique, the dodecaphonical avant-garde with a stylistic universe of uncompromising modernity initiated by the Second Vienna School, the structures of German musical classicism reiterated in the neoclassical/postmodern values of the 20th century – these are the main influences of Central European musical culture on the composition of Bucharest and Romania. An important disciple of master Mihail Jora (whose studies in Germany decisively shaped his creative profile, as well as the content of the composition school he led in Bucharest for several decades), Pascal Bentoiu configures his compositional art on the basis of classical German principles: rigurous musical writing, coherence of form, grand symphonic dramaturgy, universal sources of inspiration, subject-matter and spiritual openness.

3. Luminiţa Duţică, The National College of Arts “Octav Băncilă”, Iasi, Romania - Pascal Bentoiu – Eminesciana III. A “Concerto fororchestra” or the dissimulation of a symphony?

   ABSTRACT

   The neoclassical stylistic orientation generated a synthetic compositional concept where the architectonic structures and the musical genres belonging to the Western European tradition merged with the new serial, modal or serial-modal grammars developed during the 20th century. By definition a compositional “hybrid”, the concerto for orchestra – established by Bartók's model as well as by Petrassi's cycle of eight fundamental works – caught quite early the eye of the Romanian composers. In this respect, Pascal Bentoiu was one of those who highlighted the symphonic dimension of the genre from the standpoint of the modalserial lexis.

4. Gheorghe Duţică, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - “An Encomium to Symmetry”. A View of the Composer Remus Georgescu

   ABSTRACT

   Oftentimes, musical composition follows a predeterminate generative mechanism that takes the shape of an algorithm or matrix having the potential of strategic, macrotemporal coverage. In the Concerto for String Orchestra (Concertul pentru orchestră de coarde), the composer achieves a remarkable feat of composition, generating the entire musical discourse based on the exclusive input of a structure mode whose “placement in time” accurately reflects a series of laborious and refined palindromic symmetries.

5. Petruţa Coroiu, ”Transilvania” University, Braşov, Romania - The music of Aurel Stroe: Longing for heaven

   ABSTRACT

   For more than a decade, I have had the privilege of beeing subjective with regard to the personality of the master Aurel Stroe. Without forgetting the musical analysis, I always tried to capture – just in ephemeral words - the complexity of his soul, as I had the opportunity to know him over the past 15 years of life. The soul of an artist is just as important as his music, because art only reflects the inner creative resources of the human personality. Aurel Stroe was the artist who made gifts: his soul, his visions, his compositions, his thoughts. Aurel Store gifted himself, not only his own things. His main concern on onthology was the essence of his thinking. That’s why all these memories faced time and continues to live today in our hearts.

6. Tatiana Oltean, The “Gheorghe Dima” Music Academy, Cluj-Napoca, Romania - Modern Approaches of the Orpheus Myth in Romanian Music. Tudor Feraru: The Lyre of Orpheus and Şerban Marcu: orfeuridice

   ABSTRACT

   The present research brings into light two musical scores recently composed – orfeuridice, ballet for chorus and chamber ensemble written by Şerban Marcu and The Lyre of Orpheus, choreographic poem written by Tudor Feraru. The two composers are young members of the Transylvanian contemporary composition school, both disciples of Cornel Ţăranu. The analytical and comparative approach highlights the particularities of musical language, structure and creative view towards the Ancient myth of Orpheus in the two works mentioned above. The research also focuses on the staging of the two works, comparing the choreographic perspectives of Melinda Jakab, who choreographed the two works, the particular use and significance of symbols and message involved both in music and dance.

7. Irina Zamfira Dănilă, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - Aspects of contemporary liturgy music in the Republic of Moldova – The Liturgy – by Vladimir Ciolac and The Hymns of the Saint Liturgy of Saint John the Chrysostom by Teodor Zgureanu

   ABSTRACT

   The present paper focuses on two choral liturgy pieces which are representative of the music composed in the Republic of Moldova, The Liturgy by Vladimir Ciolac and the Hymns of the Saint Liturgy of Saint John the Chrysostom by Teodor Zgureanu. Through the complex musical analysis the paper aims at: 1. identifying possible intonation sources inspired from psaltic music which are used as a melody profile in these liturgies; 2. emphasizing the specific musical methods used by the two authors to adapt it.

B. Variously themed papers conceived as part of doctoral research

1. Brînduşa Tudor, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - Classical and Romantic in Sonata in A minor op. 164 D 537 by Franz Schubert

   ABSTRACT

   In this paper, we tried to highlight the complexity and value of the sonata in A minor op. 164 D 537 by Franz Schubert, from two perspectives: structural and semiotic - of musical discourse analysis, emphasizing the connection to tradition (classical elements) and the novelties introduced by the composer (romantic elements). Sonata in A minor op. 164 D 537 reveals the composer's own clearly defined conception on the sonata genre, as well as on the sonata form, Schubert proving his deep knowledge of the traditional patterns, but that he adjusts them according to his own thinking, of romantic conduct.

2. Mariana Frăţilă, Faculty of Arts of the “Ovidius" University, Constanţa, Romania - Trends and Tendencies in the European Music of the First Half of the 20th Century

   ABSTRACT

   The present paper panoramically describes European music of the first half of the 20th century. In order to easily understand the musical tableau of the respective period of time in its entire complexity it was necessary to consider the evolution premises existent at the end of the 19th century and the beginning of the following one. The content of this paper is the result of a documentary research activity on the evolution of music during Post-Romanticism and Modernism. From the bibliography, musical scores and audio materials we extracted data that enabled us to shape/recompose the multifaceted image of the musical phenomenon of a period of time of more than a half of a century which was extremely fertile from the point of view of both diversity of accomplishing means and variety of stylistic expression. The multitude ways of composing and the limited space of the present paper did not allow us to exhaustively cover all procedures composers employed in creating music during the abovementioned period of time, nevertheless we succeeded in presenting an exact overview of those trends and tendencies which - simultaneously or consequently - not only deeply hallmarked the music of the first half of the 20th century, but also opened interesting and multiple perspectives for the subsequent evolution in music.

3. Roxana-Luiza Moldovan, Bucharest, Romania - Valences of the (a)typical nature – Erik Satie

   ABSTRACT

   The study contains two parts: I. Valences of the atypical nature - Erik Satie; II. Satie and his personal vocation: procedural type constants.
   I. Valences of the atypical nature - Erik Satie is a componistical portrait.Among other things, I talk about the way in which his personal nature exercise the influence at the level of musical parameters.
   II. ” Satie and his personal vocation: procedural type constants” presents the parameters repeatedly used in the compositions of Erik Satie: disonnances, metric freedom, the agogica parody, the segments technique.

4. Daniela Doroşincă, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - Interpretative and theoretical landmark in the Modal Liturgy by Achim Stoia

   ABSTRACT

   In march 1937, Achim Stoia is writing a Liturgy for mixed choir, monumental by it’s construction and it’s complex vocal appliance, with a diatonic tono-modal harmony with major-minor intonations and a harmonic - polyphonic writing that presents the imitations and stretto entrances, the pedals and the accompaniment taken from the byzantine music, and also a metric that combines the binary structures with the third ones. The popular modal universe that crates the expressive Liturgy, combined with an expressive and complex harmonic feeling that gives its uniqueness and the own value only to those creations meant to persist all over the ages.
   A particularity of the composer Achim Stoia that help him create monumental sound compositions is that the Liturgy treats the vocal lines similar to the instrumental ones, and the melodic speech result from the harmonic blend and not from the horizontal development on the melody, as it happens in the liturgical compositions of other authors of religious choral music, and the endings are always composed expansive on major arrangements.
   The musical language complexity comes around the interpretative creation act requires various execution techniques, starting from the legato sung manner in the seraphic canticles (The Cherubic Hymn), reaching subtle sonorities by poco staccato or cvasi-recitative (Holly God) and ending with a detachee suppleness split from the baroque music scene in complex canticles ( We may receive the King of all, Holy, holy, holy, Lord Sabaoth).
   The Modal Liturgy of Achim Stoia is in the Romanian musical consciousness a perfection model regarding the harmonic and modal language richness but also as mode of sound construction based on polyphonic principle take from the great Dutch polyphonists technique.

5. Dorina Iuşcă, ”George Enescu” University of Arts, Iasi, Romania - Music Performance Anxiety

   ABSTRACT

   Music performance anxiety is one of the main factors that influence the artistic level of classical music performers. Its significant incidence among amateur and professional musicians and its special impact on one’s developing music career interested the international scientific community. As a result, during the last years, a series of important studies discovered a large area of information related to the associated factors of music performance anxiety and to therapeutic approaches. The present research is a review of the main findings.

EDITORIAL

Editor in Chief: Professor PhD Laura Otilia Vasiliu

Editorial Board:

Professor PhD Gheorghe Duţică, University of Arts “George Enescu” Iaşi

Associate Professor PhD Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chişinău (Republic of Moldova)

Professor PhD hab. Vladimir Axionov, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chişinău (Republic of Moldova)

Professor PhD Valentina Sandu Dediu, National University of Music Bucharest

Editorial Team:

Professor Liliana Gherman

Lecturer PhD Gabriela Vlahopol

Lecturer PhD Diana-Beatrice Andron

Cover design: Bogdan Popa

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

This volume includes works accomplished both after the publication of ARTES 9-10 (2010) and before that date, mostly in the framework of doctoral and post-doctoral studies. The fairly diverse body of themes covering a wide range of interests was grouped in three major chapters: 1) structural and stylistic analyses, 2) Stylistic and performance analyses and 3) Aesthetic and sociologic analyses. Most of the authors are based in Iaşi (University of Arts “George Enescu” or National College “Octav Băncilă”), but the contents also feature collaborators from Bucureşti (National University of Music) and Braşov (Universitatea Transilvania – Faculty of music).
Starting with this issue, the magazine will be published in a bilingual Romanian-English edition, with translations provided through the care of the article authors.
In the case of footnotes and bibliographic notes, in order to render the volume unitary, we have continued to apply – as in the previous volumes – the indications supplied by TEHNICA SCRIERII ACADEMICE (The Technique of Academic Writing, rom.) by Şerban C. Andronescu (Foundation ”România de Mâine” publishing house, Bucureşti, 1997).

CONTENT

1) Structural and stylistic analyses

1. Liliana Gherman, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - The Opera Oedipus by George Enescu and the opera-oratorio Meşterul Manole / Stonemason Manole by Sigismund Toduţă – two facets of Romanian spirituality

   ABSTRACT

   Starting from a statement Franz Liszt once made, that “The poet or the artist sometime manages to encapsulate the aspiration for beauty of a people or an age. In their works, they manage to perfectly reflect the representative types that people or age wishes to imitate.” the present text focuses on two ample vocal-symphonic pieces – George Enescu’s opera Oedipus and Sigismund Toduţă’s opera-oratorio Meşterul Manole / Stonemason Manole – whose first auditions took place at a distance of almost half century from each other (1936 and 1985 respectively) in distinct stages in the development of the Romanian music, as well as in the cultural and political configuration of the Romanian people. Far from attempting to be a comprehensive presentation of the two pieces which are of similar value according to the musical critics and counted as masterpieces, the paper points out several distinctive features they have and discusses them from the perspective of certain aesthetic and philosophical ideas that center round Romanian spirituality within its overall evolution and with its distinct stages circumscribed by the various circumstances.

2. Loredana Iaţeşen, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Expressionist tendencies in the Romanian opera of the first decades of the 20h Century

   ABSTRACT

   Expressionism in Romanian music in the first decades of the 20th century is not a novelty, because of the meticulous musicological research belonging to Clemansa Liliana Firca. We list the sections devoted to the particular manifestation of this orientation in the volumes Directions in the Romanian Music (1900-1930), Modernity and Avant-garde in the Pre- and Inter-war Music (1900-1940) or the study Resonances of Expressionism Esthetics in the Romanian Musical Creation, which proved phenomenon’s viability in certain creations of the orchestral (suite), scenic (ballet) sphere, and whose echoes were partially felt in the opera genre. Starting from the researcher’s pertinent remarks, this article aims at highlighting the adaptation of the European current features in the Romanian scenic area in the first half of 20th century, on the line of the exaggerated realism in The Misfortune (Sabin Drăgoi, 1927), of Igor Stravinski’s influence with his stille barbaro veiled in A Stormy Night (Paul Constantinescu, 1934), to the musical-dramatic peculiarities which attest the sublimated expressionism of Oedipus masterpiece (George Enescu, 1931)

3. Cristina Maria Bostan, The Transylvania University of Braşov, Romania - Dmitri Şostakovici – a representative of Russian national music in the 20th century - The opera Lady Macbeth from Mţensk, between tradition and modernity

   ABSTRACT

   The opera Lady Macbeth From Mţensk is a musical drama based on the idea of compassion towards woman’s condition in the contemporary society. It could be interpreted, from the subject’s point of view, as a tragic metaphor. Şostakovici considered it a “satirictragedy” where he magnifically mixes the tragic, the sarcasm and the grotesque. The emphasis of the material side, of human’s degradation to the level of pure physiology constitutes a parable. The composer stresses exactly the toughest, cruelest moments, the murders, trying to accomplish thus a “metaphoric” analogy between the expressionist artistic elements and the nightmare reality that he and his compatriots were experiencing. The repulsion that some scenes from the second act as well as the final scenes create hints at the cruel reality. The composer finds the most appropriate elements and musical means for keeping up the action and the characters’ descriptions.

4. Claudia Nezelschi, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Liviu Glodeanu’s Zamolxis, at the confluence of music, mathematics and theology

   ABSTRACT

   This study aims at presenting L Glodeanu's opera, Zamolxis, with emphasis on the interferences between his work and O. Messiaen’s universe of composition, on the mathematic notions underlying the musical structures and on the theological meanings outlined by the ethos of music, starting from the poetical and aphoristic work of Lucian Blaga.

5. Ciprian Ion, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Constantin Georgescu - Finding a Destiny and a Sonorous Universe

   ABSTRACT

   The content of this article refers to the personality and creation of a musician whose achievements have entered into obscurity for reasons difficult to understand. The article’s aim to restore Constantin Georgescu’s name to the attention of the music world is supported by a brief insight into his work, highlighting those stylistic and compositional features that emphasize the rigor and depth of his compositions. The few biographical references related to the career of Constantin Georgescu are intended to outline the historical, social and cultural background of the first half of the 20th century, which is important for understanding the influences on his musical language.

6. Anca Leahu, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Syntactic and Timbral Structures in Anton Zeman’s Symphony No. 2 “Aliaje”

   ABSTRACT

   Conceived in one single movement, Anton Zeman's Symphony no. 2 ”Aliaje” exhibits, thanks to the modern language, compositional technique and graphic icons employed by the composer, an instance of his view on Romanian spirituality. The symphony springs from a process of transformational evolution of the areas having a global effect, with various manifestations of sonorous density, technical constitution or timbral nature. There are several sonorous characters of a syntactic, dramaturgic or timbral sort which give voice to the Aliaje (Alloys) in a complex symphonic background.

7. Irina Zamfira Dănilă, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - The adaptation of Byzantine and post-Byzantine monody and of psaltic Christmas carols in Viorel Munteanu’s creation

   ABSTRACT

   For his piece for voice and orchestra The Voices of Putna, composer Viorel Munteanu drew his inspiration from the Byzantine melodies stored in the manuscripts at the Musical school at the Putna monastery. He borrowed several motifs of two distinctive Byzantine chants by Romanian composers Dometian Vlahu and Evstatie the Protopsalt, which he adapted using specific musical methods. Relying on the old canons, he thus succeeded in producing an original monody supported by the use of isons, the spatialization of the sound flow as the various musical motifs are played by various instruments, the combination between antiphonic and heterophonic singing. In The Voices of Putna, composer Viorel Munteanu recreates the atmosphere of piety and prayer to be found in monasteries. In his Second Christmas suite, Viorel Munteanu draws his inspiration from old church music (in the piece The Virgin Today), as well as from old archaic Christmas carols, from either folklore or psaltic music (in You Are the Holy Light). In the volume A drop of ”ler”, Viorel Munteanu adapts with harmonic methods and polyphonic methods of a modal nature folklore Christmas carols, both lay and religious carols for two-voice and three-equal voice choirs, which can thus be used for youths, especially in schools.

8. Andrei Hrubaru-Roată, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Fibonacci perennis - From W.A. Mozart to L. Bernstein

   ABSTRACT

   It is widely accepted that an Ariadne`s thread ties the antique Egypt’s monuments to res, the Renaissance’s picture and gothic cathedrals, the Picass tecture, and that this thread is in fact a proportion, the golden proportion. If this has relevance in the temporal arts, in music especially, it is an issue harder to cut. The intuition of space and time, although interconnected, presents undeniable features. In this studies we answer favorably to this dilemma, not from the esthetics point of view, but of the interpret, witch, having the privilege to be the one who lifts the first of the many veils that hide the mystery of creation embedded in the score, “playing” that mystery in the face of the audience, has the obligation to understand, as much as possible, and at a rational level, what where the subtle ins and outs of it , in what way they have the power to produce on the listener the desired effect imagined by the creator. Counting on the known historic value of the two pieces of work in discussion here belonging to the representatives of two different eras, Mozart and Bernstein, and on the correctness of our judgment, we hope to have contributed, even in a small measure to the consolidation of our point of view that we have previously presented.

2) Stylistic and performance analyses

1. Dorina Iuşcă, Viorel Munteanu, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Situation-related factors of music performance assessment

   ABSTRACT

   Music performance assessment of constitutes a complex activity that is influenced by a series of psychological factors which may result in obtaining a certain artistic quality. Most of them are associated with performer’s individual characteristics that refer to the interaction between musical aptitude and musical training. Recently, studies in literature showed that obtaining a certain musical level is conditioned by a series of external factors like: assessment strategy, music performance presentation format, adjudicators’ musical experience, audition timing, the presence of accompaniment, the repertoire and adjudicators’ familiarity with it and the visual characteristics of performers. The present study aims to illustrate a synthetic view of these factors.

2. Andrei Enoiu-Pânzariu, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Beethoven’s piano sonatas – editorial guidelines

   ABSTRACT

   This article intends to offer assistance to the musicians who wish to approach the 32 piano sonatas written by Ludwig van Beethoven. We will analyze and remark upon some of the most important editions, revised by famous musicians who influenced the interpretative visions of the future generations. The Urtext editions are regarded as the most accurate and complete editions. Most of them affirm that they are reproducing the original text, based either on the manuscript or on the first editions. However, great importance is also attributed to the editors or, more exactly, to those revising the editions, who add most of the times the fingerings and the footnotes remarking upon various technical and performance problems. By comparing the numerous editions, I discovered valuable indications concerning the interpretation. We can mark down the L. Holle edition, edited by Franz Liszt, the G. Schirmer edition, edited by Hans von Bülow and Sigmund Lebert and the Curci edition, revised by Arthur Schnabel. In 2011, the established editions are the G. Henle edition, revised by B.A. Wallner, Münich 1975 and the Wiener Urtext Edition, revised by Peter Hauschild, 1999. By studying these editions in detail, we can understand their views on the interpretation of Beethoven’s piano sonatas in the central European space. At present, the editions revised by Franz Liszt, Hans von Bülow and Sigmund Lebert, as well as the edition revised by Arthur Schnabel are regarded with skepticism by the pianists, because of the small changes made to the text and because of the dynamics and agogic indications. However, the study of these editions can offer valuable interpretative clues that reveal the interpretative view of the pianist-editor. Due to the variety of information, these editions represent a text to be studied in all the cases when the musician wishes to approach a new interpretative view.

3. Raluca Pânzariu, “Octav Băncilă” National Highschool, Iasi, Romania - Stylistic and performance aspects of piano music reflected in the creation of the composer Isaac Albéniz (1860 – 1909)

   ABSTRACT

   The articol Stylistic and performance aspects of piano music reflected in the creation of the composer Isaac Albéniz reveals some elements concerrning the biographic aspects of the composer, the classification of piano works in 3 wide categories. There are mentioned small style features and also a short stylistic and performance analysis of the works Suita España op. 165, 6 Feuilles d’Album pour piano and Pavana – Capricho. The articol finishes with general conclusions of the entire piano works of the composer Isaac Albéniz and of the piece analized - Suita España op. 165, 6 Feuilles d’Album pour piano.

4. Ionela Butu, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Dissonance op. 34 no. 13 by S. Rachmaninoff. Stylistic - interpretive analysis

   ABSTRACT

   The stylistic - interpretative analysis of the song, primarily done from a pianistic point of view, emphasized some aspects which allow the ordering of signs around landmark-senses which helps the understanding of the artistic message. The main coordinates - specifically interpretative - dynamic, agogic, timbre, sound (sound form in relation to the written one) ordered their meanings by relating to the coherence required by the chamber ensemble exigencies, with its own laws of configuration. Their inter-relationship stylistically nuanced on the mentioned background enables the whole architectural balance. Because Dissonance op. 34 nr. 13 is a final opus of the composer in the song’s genre, we consider useful the synthetic observations where the text allowed their insertion, in order to create the semantic environment necessary to understand the particular aspects. Also, we made references to similar works of other composers, despite the different stylistic areas compared. Thus, specificity is easily highlighted by contrast. An important topic of the study is represented by the non-coincidence betweeen the climax of the work and the culmination - main landmarks based on which the interpretation can be truly constructed, as they express the expressive ambitus of the work, beyond the surface indications.

3) Aesthetic and sociologic analyses

1. Elena Pârvu, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Modernism or modernity?

   ABSTRACT

   If the term modern is framework-concept and modernism - an attitude marked by exaggerations and experimentations, modernity is both a creative concept and a stylistic era that encompasses post-romantic aesthetic trends. Adrian Marino admirably expresses the essence of modernity, in his study Modern, Modernism, Modernity: "To rise to the universal, through transfiguration and creative crystallization the modern ephemeral - this is the real and profound modernity of art and literature and, at the same time, the technique of achieving this modernity”. Essentially, musical modernity primarily involves the separation of the expressive semantics of the stress-relaxation arc, generated by harmonic and tonal functionality, and also the renouncement at thematic elements which is a fundamental creation principle in tonal music.

2. Rosina Caterina Filimon, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Beneficial Subliminal Music

   ABSTRACT

   The PhD study hereafter is a follow-up to the scientific dissertation titled “Subliminal Music” and published in Artes journal (Vol. 6, pp. 141-154), in which the harmful impact of subliminal messages hidden in musical speech has been debated. The present study, Benefic Subliminal Music, describes the usage of subliminal music set to incur beneficial effects on the human mind and body through the Binaural Beats technology and Hemi-Sync technology. The Binaural Beats technology was discovered by the German physicist Heinrich Wilhelm Dove (1803–1879) in 1839 and tested on the encephalograph by the American biophysicist Gerald Oster (1918 – 1993) in 1973, at Mount Sinai School of Medicine in New York. This procedure represents a recent discovery in the musicotherapy field and a new brain training technique, studied and tested in many research centers and universities. The cerebral hemispheres synchronization technology Binaural Beats was applied by Robert Monroe (1915 – 1995) as Hemi-Sync sound technology by means of mixing cerebral wave frequencies with music, nature sounds, and verbal guidance to the result of something more than music – Metamusic. This acoustic alchemy put into practice has yielded significant results in creative capability development, learning processes acceleration, pain relief, anxiety and depression amelioration, as well as in relaxation, meditation, and hypnosis induction.

3. Adrian Leonard Mociulschi, University of Arts “George Enescu”, Iasi, Romania - Art and Mass Communication

   ABSTRACT

   The essay proposes a perspective over the contemporary artistic phenomenon, reported to the technological changes that have been resized and redesigned the artistic events, from cave paintings to Beethoven's sonatas, in the field of mass communication set up by the mainstream of the information society. Through mass communication channels, the artistic message spreads from the past to present days, across radio, television, Internet etc. being perceived by the public. Today, Beethoven's music is equally contemporary music, like Xenakis’.

EDITORIAL

Editor in Chief: Professor PhD Laura Otilia Vasiliu

Editorial Board:

Professor PhD Gheorghe Duţică, University of Arts “George Enescu” Iaşi

Associate Professor PhD Victoria Melnic, Academy of Music, Theatre and Fine Arts, Chişinău (Republic of Moldova)

Professor PhD Maria Alexandru, “Aristotle” University of Thessaloniki, Greece

Professor PhD Valentina Sandu Dediu, National University of Music Bucharest

Editorial Team:

Professor Liliana Gherman

Lecturer PhD Gabriela Vlahopol

Lecturer PhD Diana-Beatrice Andron

Cover design: Bogdan Popa

© ARTES publishing house – "George Enescu" University of Arts Iaşi

ISSN print: 2344 - 3871

ISSN online: 2558 - 8532

ISSN-L: 2344 - 3871

The rights on the present issue belong to Artes Publishing House. Any partial or whole reproduction of the text or the examples will punished according to the legislation in force.

Older issues of the Artes magazine are available only in Romanian. Please check the Romanian Version of the site for details.